370 matches
-
despre autori străini, unii deja clasicizați, deveniți parte din canon. Ei nu-ți vor scrie misive dezamăgite, nu te vor acuza că n-ai înțeles nimic din cartea lor, nu-ți vor reproșa că nu le dai o șansă. Te încolonezi frumos într-un imens cor al exegeților ce nu fac decât să confirme frumusețea, valoarea, perenitatea unor texte-reper. La baza acestui joc stă, la fel de simplu, un principiu franc al plăcerii. Am preferat să scriu despre cărți care îmi plac, chiar dacă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
obiect de studiu, cu note în catalog iar la sfarsitul vacanței, fiecare venea cu carnetul de elev, semnat de preotul din localitate pentru prezență la slujbele din biserică, cu ocazia tuturor sărbătorilor religioase. În timpul liceului, în fiecare dumineca dimineață, ne încolonam în fața școlii, îmbrăcați aproape toți în costume naționale curate și participăm la liturghia de la biserica elevilor care este și astăzi pe Calea Cernăuțiului, în centru. Acolo era pe atunci unicul loc oficial unde ne puteam vedea direct colegele de la liceul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
senzorială a cuvintelor ar fi produs rostogolirea rapidă a acestora și bunica n-ar fi înțeles oricum. Până ne-am dumirit noi, nepoții, cu această stare de fapt a bunicii a trecut ceva timp și deseori apăreau situații hilare. Ne încolonam militărește și fiecare dintre noi îi expuneam Maiei varianta auditivă personală, evident după atâtea insistențe și tatonări, reușind să ne înțelegem. Când am crescut, a fost cu mult mai ușor, deprinsesem arta comunicării cu Maia din mers, din relația bunicii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
minute. M. M.: Bine, aia era altă treabă, să fiți în poziție. S. B.: În poziție, cu lăzile cu efecte pe platou, în așteptarea de a fi preluați. M. M.: La noi era altfel. Trebuia să scoatem tancurile, să le încolonăm, să încărcăm materialele, să băgăm muniție în ele. E o diferență între ce era scris pe hârtie și ce se întâmpla practic. Era trecut acolo să punem muniția în tancuri în nu știu câte ore; ne-au trebuit două zile. Ăsta-i
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
jumătate - în punctele de adunare. Uneori se ieșea și în raion, în raionul de alarmă (că erau raioane de alarmă în afara cazărmilor, că dacă se lovea cazarma, să nu te distrugă). Și erau 10-15-20 de kilometri prin păduri. Scoate tancurile, încolonează mașinile, încarcă materialele! Încărcai jumătate de cazarmă. Deci, era câte o alarmă de exercițiu, la noi, la tancuri, care dura și două-trei zile. S. B.: Pe 17 s-a dat alarma de luptă, cu indicativul "Radu cel Frumos"15. Ce
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de care se tot vorbea la televizor, ci cadre militare care trebuie verificate. M. M.: Dar ați auzit ce se discuta... S. B.: Îi vedeam, pentru că atunci când erau scoși la plimbare, o dată pe zi, erau aduși pe platou unde se încolonau, adică mergeau câte doi, câte trei și vorbeau. Mergeau de jur împrejurul platoului și noi trebuia să-i păzim. Era un fel de pușcărie. Ni s-a spus: Nu faceți gesturi, nu-i jigniți, nu intrați în discuții cu ei, nu intrați
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Din aceste considerente, dar și pentru căi nu doreau inflamarea opinei publice irlandeze, autoritățile britanice au amînat arestarea liderilor pe care ii bănuiau pe bună dreptate de atitudini neloiale. În dimineața zilei de luni, pe la ora 10, insurgenții s-au încolonat și au pornit către principalele puncte strategice din Dublin, în conformitate cu un plan bine stabilit. Autoritățile britanice au fost luate prin surprindere. Garnizoana Dublinului, care numără în mod normal 2 500 de soldați și ofițeri, era dezorganizata, căci mulți militari erau
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
imens scandal de presă, care a contribuit la erodarea suplimentară a poziției lui Asquith. Confruntările din acea săptămînă au făcut 1 351 de victime, morți sau răniți grav, iar centrul orașului era în ruine. După înfrîngerea rezistenței rebelii au fost încolonați și îndreptați către Rotundă Hospital, unde Sean Mac Dermott i-a lăudat pentru rezistență dîrza și pentru durată acesteia și i-a îndemnat pe revoluționari să continue lupta, în ciuda faptului că el împreună cu ceilalți lideri, credea el, aveau să fie
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
mi s-a impus, în ianuarie 1946, să semnez un protocol în care se afirma că au fost masacrați 100.000. - 43 D-l acuzator public a afirmat în ședință că au fost omorâți 20.000, adăugând că au fost încolonați până la 4 barăci - de 25 metri pe 16 - aflate pe drumul Dalnicului. Dalnicul se afla la 4-5 km de Odessa, 20.000 de soldați, încadrați militărește, se întind pe șosea, 20 km. Patru barăci, a căror dimensiune era 25/16
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Moscova mi s-a impus, în ianuarie 1946, să semnez un protocol în care se afirma că au fost masacrați 100.000. D-l acuzator public a afirmat în ședință că au fost omorâți 20.000, adăugând că au fost încolonați până la 4 barăci - de 25 metri pe 16 - aflate pe drumul Dalnicului. Dalnicul se afla la 4-5 km de Odessa, 20.000 de soldați, încadrați militărește, se întind pe șosea, 20 km. Patru barăci, a căror dimensiune era 25/16
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
urmei, pelerinajul nu se poate explica. și eu cred, dar cred în felul meu”, spune doctorița. Trenul intră în gara București. Ne spunem la revedere grăbit. La fel procedau și cei care se despărțeau la Iași după ore de așteptare, încolonați în rând ca pelerini. București, octombrie 26 octombrie 2009 Dealul Patriarhiei și împrejurimile sale. Pelerinii de la Piatra șoimului, Neamț și efectele migrației. Miruirea în masă de la metrou. Miracolul și promovarea lui. Forțele de ordine. Orele 15.30-20.00. Pelerinajul din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
veniți din toată țara, din cauza asta se văd mai puțin. Dar aici, la Suceava, ei vin în număr mare, și sunt singurii”. Oricum, eu nu-mi pot șterge de pe retină imaginea unei Românii sărace, paupere, prost îmbrăcate și fără speranță, încolonată cuminte la rând, aici la Suceava, în data de 23 iunie 2012, la ora 06.30 dimineața. Cu toate că rândul și evenimentul sunt extrem de liniștite, de ordonate, jandarmii sunt prezenți peste tot. Mai mult, este singurul pele rinaj la care am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unui avion care ne va purta pe mai multe oceane și continente spre o distanță exotică. Așteptăm rezultatele unor examene de promovare în carieră, intrarea la cinema (din ce în ce mai rar, în ultima vreme) sau la supermarket, în fața casei de marcat. Așteptăm încolonați sosirea camionului de aprovizionare cu lapte și pâine în timpul comunismului. În toate aceste tipuri de așteptare este conjugat un principiu al realității (scopul urmărit, investiția materială etc.) cu un altul, nu întotdeauna evident, acela al plăcerii de a aștepta. „Paradoxul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vara anului 1941? — Da, cred că da - ceea ce am spus mai Înainte se Întâmpla În iulie 1940... — Și În acel grup din 1941 era și tatăl dumneavoastră? — Da, era și tatăl meu... Numai mama, fratele și cu mine am fost Încolonați... și am mers pe jos, pe arșiță, după cum vă spuneam... — Ați mai stat mult timp În sinagogă sau ați fost Încolonați imediat? Cred că imediat... Nu-mi aduc aminte decât de groaza care era acolo... Ce s-a Întâmplat nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din 1941 era și tatăl dumneavoastră? — Da, era și tatăl meu... Numai mama, fratele și cu mine am fost Încolonați... și am mers pe jos, pe arșiță, după cum vă spuneam... — Ați mai stat mult timp În sinagogă sau ați fost Încolonați imediat? Cred că imediat... Nu-mi aduc aminte decât de groaza care era acolo... Ce s-a Întâmplat nu-mi mai amintesc. Astăzi copiii sunt mai isteți și știu mai multe la această vârstă - eu Însă Îmi mai aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o poartă mare pe care scria, În germană, „Munca eliberează”. Se spunea prin megafon ca toată lumea să se dea jos din vagoane, tot ce avem să rămână În vagoane, pentru că le vom primi după aceea, absolut tot, și să se Încoloneze bărbații pe un rând și femeile pe altul. Erau foarte mulți bătrâni care n-au putut coborî din vagon, fiind bolnavi, În alte vagoane erau și morți... Era o echipă de băieți, tot În haine vărgate - noi Încă n-aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o pregătire de dezumanizare. Se Întâmpla cam așa: nu mai erai nimic, erai un zero. Dimineața, de exemplu, când trebuia să ieșim din baracă, era ora 5-5.30, nu mai știu, dar era Întuneric când ne trezeam, trebuia să ne Încolonăm pentru WC. WC-ul era o baracă enormă, tot așa de mare, cu 70-80 de găuri, dar mai Întâi trebuia să se Încoloneze 70 - poftim la WC. Venea comandantul cu noi. Ne terminam treaba În două minute, afară, și veneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
baracă, era ora 5-5.30, nu mai știu, dar era Întuneric când ne trezeam, trebuia să ne Încolonăm pentru WC. WC-ul era o baracă enormă, tot așa de mare, cu 70-80 de găuri, dar mai Întâi trebuia să se Încoloneze 70 - poftim la WC. Venea comandantul cu noi. Ne terminam treaba În două minute, afară, și veneau deja următorii 70. Vă dați seama că În jumătate de oră erau unii care deja nu puteau să se țină și atunci... Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și să intrăm Încă o dată la WC: „Dacă nu, nu putem merge”. Deci total dezumanizant. După aceea - Încolonare pentru micul dejun. Micul dejun era... Nu era fiertură, era ceva negru, dar cald. Fără pâine. Dar pentru asta trebuia să ne Încolonăm câte 5. Să știți că Încolonarea câte 5 era la fel peste tot. Ne Încolonau câte 5 și atunci aduceau mâncare. Cu o căruță, nu știu dacă ați văzut În filme, cu o căruță care se trage și se Împinge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
După aceea - Încolonare pentru micul dejun. Micul dejun era... Nu era fiertură, era ceva negru, dar cald. Fără pâine. Dar pentru asta trebuia să ne Încolonăm câte 5. Să știți că Încolonarea câte 5 era la fel peste tot. Ne Încolonau câte 5 și atunci aduceau mâncare. Cu o căruță, nu știu dacă ați văzut În filme, cu o căruță care se trage și se Împinge, cu două roți mari și cu o suprafață destul de mare, pe care erau puse niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un loc unde te adunai, dimineața și seara, ca să fii numărat, să se vadă numărul total al deținuților. Aici stăteam ore Întregi. Deci Începea dimineața și pe la ora 7, să spunem, se spunea: „Adunare pentru apel”. Și trebuia să te Încolonezi după blocuri: blocul cutare aici, blocul cutare - acolo, blocul cutare - acolo... Noi formam un bloc din 10 barăci mici. Și era un șef de bloc, care era deținut. Unii erau mai deținuți decât alții: voiau să dovedească - unii, nu toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie, 24 spre 25, suntem adunați pe Apel Platz, vine comandantul lagărului, un căpitan SS, și ne ține un discurs În care spune că ne vom Încolona, vom părăsi lagărul și ne vom duce Într-o localitate, Într-un lagăr mare - Într-o tabără, n-a spus lagăr, a spus tabără! -, unde vom aștepta sfârșitul războiului; iar când se sfârșește războiul, toată lumea va primi haine și mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zile - cam 3 zile o să mărșăluim, 35-40 de kilometri. Nu trebuia să iei valiza, că n-aveai nimic, lingura era băgată lângă nasture și pe lingură era agățată gamela. Gamela avea un mâner. Ăsta era tot bagajul. Și ne-am Încolonat și am pornit. Seara am ajuns Într-un sat. În marginea satului era un câmp și ne-au spus că acolo putem să stăm până dimineața. A Început o lapoviță... - dar, mă rog, asta nu ne-a interesat. Nici nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
războiul. De fapt, am fost duși să fim toți exterminați - asta am aflat după aceea. După ce am ieșit din lagăr, lagărul a fost desființat complet, s-a arat, s-a ars, n-a rămas urmă de lagăr. Dimineața ne-au Încolonat, cu chiu, cu vai, deja s-a vorbit, nu știu de unde s-a luat treaba, să nu ne grăbim, să mergem cât mai Încet. Ei, nu trebuia mare efort ca să mergem Încet, pentru că de-abia ne mișcam. Și atunci s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și puroi, dar m-a salvat, fiindcă m-a operat cu un briceag. Eu n-aveam pantofi, n-aveam nimic, nimic pe dedesubt, numai rochia aia de vară, gri, dintr-un material prin care se vedea. Și, sigur, m-am Încolonat, pentru că deja știam că cine nu se Încolonează ajunge În camera de gazare și n-am vrut... am vrut să mai trăiesc. Și când am ajuns la poartă, era acolo un SS-ist, un tânăr, și când m-a văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]