1,721 matches
-
moment. —Ce ai spus? reuși până la urmă să bolborosească Navigatorul-Căpitan. —Ți-am poruncit să mă duci înapoi lângă tatăl fiului meu. Acest copil trebuie să se nască pe insula pe care va fi rege. Se lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz, cea mai încordata la care asistase vreodată Tapú Tetuanúi, căci, la fel ca și colegii lui, băiatul o privea pe prințesa că pe o ființă divină, sosita din altă lume. Era aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am poruncit să mă duci înapoi lângă tatăl fiului meu. Acest copil trebuie să se nască pe insula pe care va fi rege. Se lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz, cea mai încordata la care asistase vreodată Tapú Tetuanúi, căci, la fel ca și colegii lui, băiatul o privea pe prințesa că pe o ființă divină, sosita din altă lume. Era aceeași, nu încăpea nici o îndoială;cu aceiași ochi și cu același chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se oprească la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obraz. Mai fă asta o singură dată și te dau afară. Ieșită în aerul rece, Luana gândi cu amărăciune: "Așa-ți trebuie, fetițo. Ai pocnit și tu vreo doi la viața ta. Acum ți-a venit și ție rândul". Relația încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreună cu o femeie? Preconcepută sau nu, o astfel de idee ar fi dat peste cap orice bărbat. Întoarse privirea spre ea de nenumărate ori dar Luana aproape că nu mișcă cele câteva ore până în capitală. Coborî din mașină atât de încordată, încât crezu c-o să se frângă. Spre deosebire de Bariu, președintele companiei se arătă foarte calm. Îi puse în temă că "Mister Big" nu-i dăduse nici un amănunt dar că aveau să afle singuri datele problemei chiar din gura lui. Luana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Au sosit cu o singură valiză, arși de soare, plini de praf. Karl i-a primit politicos și le-a oferit propria lui cameră, dar În timpul celor două zile cât au rămas acolo, În casă s-a lăsat o liniște Încordată, pentru că bărbatul nu prea știa indoneziană (Învățase doar dialectul Ngada, vorbit numai la Flores), iar soția lui nu cunoștea decât cuvintele pe care i le adresa bucătăresei la pregătirea mesei. Când treceau la olandeză, sonoritatea amplă și tăioasă a cuvintelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea loc plasarea unui autor într-unul din compartimentele selecțiilor lor rigide, asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu Nina i-a deschis ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va avea de fapt meschine satisfacții. Nu-ți voi ascunde acum, și lucrul poate ți se va părea șocant, că viața mea acolo, alături de Dimitrie e de fapt o bătălie continuă. Că stau de veghe noapte și zi, cu atenția încordată și mereu îmi este teamă să nu se interpună ceva, să nu se strice între noi echilibrul, foarte rar mi se întâmplă să uit de luptă și să mă las copleșită de senzații. Uite, acum două zile m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbească frumos, să promită, s-o facă să creadă că, într-adevăr, se schimbase ceva. De multe ori reușise să șteargă cu vorbe, cu gesturi, fisuri apărute între ei, aparent decisive, știa să compenseze fără a se umili. Așteptase totuși încordată, într-o stare depresivă încât nu mai vedea decât negru în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a dus la Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dezlănțuit, cu ochii măriți, cu palmele depărtate de trup, purta atunci în el o furie animalică, semnele exterioare erau atât de edificatoare. În mod evident, relațiile lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat. Carmina nu conștientizase atunci că se afla într-o cămașă de noapte străvezie și poate îi apărea lui frivolă, la naiba, nu era genul de om care să joace rolul călugăriței, urmând ca în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secretul întunecat ce-o macină. Poate că n-are așa ceva, zise Adrian. — Toată lumea are, îl asigura Șam. Această remarcă păru să aibă un efect mai mare decât cel dorit de el. Tot Șam a fost cel care a rupt tăcerea încordata. — Păi, atunci... pa, spuse el. Ellie, o să trec după vas când mă-ntorc. Stai puțin, Șam! stărui Eleanor. — Îmi pare rău, dar trebuie s-o șterg, spuse Șam și dispăru. Auziră ușa din fața închizându-se în urma lui. Eleanor se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lui, el privind într-o altă direcție. Alte elemente simbolice ale picturii sunt mâinile. Ele vorbesc la fel de mult ca și chipurile personajelor. Cele ale tinerilor se odihnesc cu niște unelte abandonate pentru scurt timp, ele, care au stat atât de încordate tot restul zilei... Mâinile bătrânului se frământă de cine știe ce gânduri care nu-i dau tihnă nici măcar în scurtele lui clipe de răgaz. În planul secund, se află femeia, zugrăvită într-un moment de evitare delicată. Ea le oferă cosașilor apa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suntem, dragă? răbufni soția lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă domnul de lângă geam, fără să abandoneze ziarul. Situația internațională e foarte Încordată. Cum așa? Întrebă neliniștită doamna În vârstă. Dușmanul nu doarme, stimată doamnă. Chiar niciodată? Nu. Și-atunci băiatul ăsta de ce trage la aghioase de când a urcat În tren? Tocmai de-aia, să poată fi apt de luptă când patria i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani la rând. În liniștea care urmă, o descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și obligat În același timp să respecte o relație ce părea că Își trăise demult apogeul. Se simțea ca un lup tânăr dând târcoale unui cerb rănit. Observa Însă că cei doi nu trăiau la fel clipa: el, tăcut și Încordat, ea, destinsă, indiferentă. Ea e cea care pleacă, dacă nu cumva a și plecat deja. Cei ca ea decid Întotdeauna repede, fără păreri de rău, sau cu păreri de rău puține și bine mascate. Ei fac mereu o mișcare Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de afecțiune, sau cu o afecțiune diluată pe distanța celor două mii de kilometri care Îi despărțeau și pe care i-ar fi străbătut mai ușor decât cei câțiva metri de iarbă care se Întindeau acum Între ei Într-o tăcere Încordată care făcea parcă și mai apăsătoare căldura zilei. Erau două plasme. Deci nemuritori, conform observației lui Updike din Centaurul: „În substanța plasmică nu există nici o rațiune intimă pentru ca viața să se sfârșească vreodată. Citat din memorie. Forma nu este decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al visului lor. IX. Stepa de lavandă Grațian ceru centralistei pentru prima dată În viață numărul acela de telefon nesfârșit de lung. A răspuns chiar ea. Nu se aștepta. Și-au urat „La mulți ani” și multe alte lucruri. Părea Încordată. N-a rezistat mult și a Întrebat: El ce face? El? Nu știa cum să-i spună. El e neschimbat. Adică? Adică le face pe toate pe de-a-ndoaselea. Mai precis, a zis ea. După cum știi, de Sfântul Vasile e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît în studioul Tele Next, mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni. Poate că încordarea ei e cauza, dar îi promit că da, surioară, o să facem cartea. Să știi că am practicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am mai gîndit la Rusalin. Am intrat brusc în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de cai și căruțe, cu spectre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]