211 matches
-
că încercările taxonomice nu se pot susține până la capăt este ilustrat și de un "tablou sinoptic al tipurilor psihologice"24 din comediile și apoi din Momentele lui Caragiale, în care Pompiliu Constantinescu reducea multitudinea indivizilor la nouă categorii tipologice: Tipul încornoratului: Pampon, Crăcănel, Jupân Dumitrache, Trahanache. Tipul primului-amorez și al donjuanului: Nae Girimea, Chiriac, Rică Venturiano, Tipătescu. Tipul cochetei și al adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înspre cei care savurează spectacolul confruntării. Aceasta pentru că, exact ca în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil, însă tăgăduit cu dârză încăpățânare"55. Astfel că, dintr-un încornorat penibil, Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56, până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl readuce fatal în ipostaza de soț înșelat pentru care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Astfel, la Tudor Mușatescu, în afară de situația adulterinilor din piesa Escu, ar fi de amintit cazul personajului Andronache Manolescu din schița Puțină filozofie, care pare o explicitare fără prejudecăți a motivațiilor care ar fi putut justifica și comportamentul anormal al multor încornorați caragialieni. Mai exact, aflând că soția îl înșală cu fiul vecinului care își face datoria să-i dezvăluie respectiva relație, "filosoful" Andronache îl surprinde pe binevoitorul îngrijorat, cu un astfel de raționament fără cusur: Te cred pe cuvânt și altă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
natură aluzivă, la relația dintre Polixeni și Băiatu. Persistența qui-pro-quo-ului (rezultat din suprapunerea între motivele care au dus la crima pasională și cele din situația nou-descoperită în casa domnului Bănică Nisipoiu) prelungește intervalul comic prin echivocul replicilor și îi oferă încornoratului ocazia să răbufnească în injurii à la Titircă Inimă-Rea ("Pentru un fârțăgău, pentru un pomădat, pentru o haimana și-un porc fără rușine, care nu merită decât să-i sucești gâtul ca la un pui de găină"109), iar aventurierului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mult și de atunci n-a mai avut pace nici somn. Astea le povestește însuși amicul nostru comun, Guvidi.139 În dialogul care consfințește schimbul inegal între perechea de cai roibi și moșia de la Moara-de-piatră, dialog reprodus după spusele naivului încornorat, detaliile legate de emotivitate și gestică, străine de corpul textului transpus, precum și punctele de suspensie inserate în momente cheie, sunt în măsură să avertizeze, ca o clipire din ochi poznașă, asupra unei a doua conversații încifrate, prin care îndrăgostiții tratează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mare putere germinatoare în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil. Am arătat deja că aceste suprapersonaje s-au dovedit, de altfel, cele mai fertile mărci ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mecanica repetitivă: "Îmi pare că tu nu știi să trăiești, că n-ai învățat încă să te descurci...".30 În același ultim tom al tetralogiei, prinde contur un tip de caragialescă triadă conjugală, ambiguă în privința realelor raporturi între craidon și încornorat. În parodia din final, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, picaro-ul Felix Iacob, generalul care-l angajează pe post de profesor al copiilor, și frumoasa soție a acestuia refac pe aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
situații se spune: remuer le petit doigt. În lumea frigiană, iar mai târziu, și la alte popoare ale bazinului mediteranian, era răspândit gestul compus din degetul arătător și cel mic ridicate, iar restul degetelor strânse în pumn, ca semn al Încornoratului, folosit în unele țări, de pildă, în Italia, și ca mijloc apotropaic împotriva deochiului. Probabil, tot o funcție de ajutor, de a apăra conținutul paharului de un ochi rău sau de o altă vrajă, este și gestul cunoscut la mai multe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
morale, stârnind râsul cu scop moralizator, exprimând ideea că râsul Îndreaptă. I. L. Caragiale creează o tipologie dominată de trăsături morale negative. Pornind de la aceste considerente, Garabet Ibrăileanu afirma că autorul face concurență „stării civile”. Personajele confirmă situația: Zaharia Trahanache, tipul Încornoratului, Nae Cațavencu, tipul parvenitului si al demagogului, Farfuridi și Brânzovenescu, tipul prostului, Ghiță Pristanda, tipul servilului incult, iar Agamemnon Dandanache acumulează trăsăturile negative ale tuturor celorlalte personaje: el este mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Parvenitismul, demagogia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]