564 matches
-
1933 și 1939, au fost emise de exemplare din nichel. Între 1939 și 1947, au fost emise de exemplare de bronz-aluminiu. Între 1947 și 1952, au fost emise de exemplare din aluminiu. Pe avers, în centru, este gravată "Acvila României" încoronată, ținând în cioc o cruce, iar în gheare un paloș și un sceptru, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea (un dublu C întretăiat), având valoarea nominală, , de o parte și de alta
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
Între 1947 și 1952, au fost emise de exemplare din aluminiu. Pe avers, în centru, este gravată "Acvila României" încoronată, ținând în cioc o cruce, iar în gheare un paloș și un sceptru, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea (un dublu C întretăiat), având valoarea nominală, , de o parte și de alta a păsării heraldice; sub acvilă, este gravat anul emisiunii, . De jur împrejur, a fost gravat un cerc perlat. Pe revers, este
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
de o parte și de alta se află semnul monetăriei, cornul abundenței, respectiv o aripă, semnul gravorului șef, Lucien Bazor. De jur împrejur, a fost gravat un cerc perlat. Cantul este zimțat. Pe avers, în centru, este gravată "Acvila României" încoronată, ținând în cioc o cruce, iar în gheare un paloș și un sceptru, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea (un dublu C întretăiat), având valoarea nominală, , de o parte și de alta
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
jur împrejur, a fost gravat un cerc perlat. Cantul este zimțat. Pe avers, în centru, este gravată "Acvila României" încoronată, ținând în cioc o cruce, iar în gheare un paloș și un sceptru, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea (un dublu C întretăiat), având valoarea nominală, , de o parte și de alta a păsării heraldice; sub acvilă, este gravat anul emisiunii, . De jur împrejur, a fost gravat un cerc perlat. Pe revers, este
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
A murit pe 9 aprilie 1483 și a fost îngropat în Capela St. George din Castelul Windsor. El a fost urmat de fiul său în vârstă de 12 ani, Eduard al V-lea al Angliei (care nu a fost niciodată încoronat) și apoi de fratele său, Richard. Nu se știe cauza exactă a morții lui Eduard. Este posibil să se fi îmbolnăvit de pneumonie sau febră tifoidă, însă nici otrava nu se exclude. Unii au atribuit moartea sa în urma unei vieți
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
în timpul Războiului franco-prusac. Ele au organizat spitale militare și au ajutat la dezvolyarea fabricilor de cusut pentru femei pentru a ajuta la efortul de război; la sugestia Louisei, Barton a primit Crucea de Fier de Merit după război de la recent încoronatul împărat Wilhelm. În ciuda vârstei înaintate, Louise a fost prezentă pentru a-i întâmpina pe soldații germani răniți, la întoarcerea acestora în Germania din lagărele de prizonieri franceze. În doar doi ani, patru membri apropiați ai familiei Louisei au murit: tatăl
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
din Rusia era Marele Cneaz de Vladimir, această demnitate fiind apoi a fost transferată de către hanul Hoardei de Aur la Dmitri Konstantinovici din Nijni Novgorod. În 1363, atunci când cneazul a fost demis, Dmitri Ivanovici a fost în cele din urmă încoronat ca Mare Cneaz de Vladimir. Trei ani mai târziu, el a făcut pace cu Dmitri Konstantinovici și s-a căsătorit cu fiica acestuia, Eudoxia. În 1376, armatele lor unite au devastat Vechea Bulgarie Mare (de pe cursul inferior al fluviului Volga
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
amantei sale. Aranjamentul financiar delicat din timpul înființării SICA (Société immobilière Côte d'Azur) a amânat începerea lucrărilor. Hotelul de lux a avut parte de o inaugurare strălucitoare la 4 ianuarie 1913, în prezența a mai mult de șapte capete încoronate. Toată lumea a fost extaziata de marea sală eliptica în stilul Ludovic al XVI-lea, de rotonda luminoasă, de covorul imens ce a costat 300.000 de franci sau de mobilierul creat de Paul Dumas în cele 450 de camere. Bolta
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
pe fundația unei biserici mai vechi din vremurile merovingiene. Este cea mai mare biserică din oraș. Din 1356 împărații Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în limbajul colocvial „Catedrala Sfântul Bartolomeu”, deși nu a fost niciodată sediu de episcopat. În 1867 catedrala a fost distrusă într-un incendiu și reconstruită în stilul prezent. Înălțimea catedralei este de 95
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
1405 de la o familie bogată de negustori. Casa din mijloc este Römer-ul propriu-zis, care mai târziu a fost legat și de clădirile înconjurătoare. La primul etaj se află „Sala împăratului” sau „Sala împăraților” ("Kaisersaal"), unde aveau loc banchetele împăraților proaspăt încoronați. În ea se află expuse portretele tuturor celor 52 împărați ai Imperiului Roman de Națiune Germană, executate în perioada 1838 - 1853. Römer a fost distrus în Al Doilea Război Mondial, dar reconstruit identic mai târziu. Biserica Sfântul Paul ("Paulskirche") este
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
pe fundația unei biserici mai vechi din vremurile merovingiene. Este cea mai mare biserică din oraș. Din 1356 împărații Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în limbajul colocvial „Catedrala Sfântul Bartolomeu”, deși nu a fost niciodată sediu de episcopat. În 1867 catedrala a fost distrusă într-un incendiu și reconstruită în stilul prezent. Înălțimea catedralei este de 95
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
1405 de la o familie bogată de negustori. Casa din mijloc este Römer-ul propriu-zis, care mai târziu a fost legat și de clădirile înconjurătoare. La primul etaj se află „Sala împăratului” sau „Sala împăraților” ("Kaisersaal"), unde aveau loc banchetele împăraților proaspăt încoronați. În ea se află expuse portretele tuturor celor 52 împărați ai Imperiului Roman de Națiune Germană, executate în perioada 1838 - 1853. Römer a fost distrus în Al Doilea Război Mondial, dar reconstruit identic mai târziu. Biserica Sfântul Paul Biserica Sfântul
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
a fost respins de forțele franceze conduse de o adolescentă de 17 ani, Ioana d'Arc, care susținea că a avut viziuni și a auzit voci divine care îi porunceau să elibereze Franța. L-a sprijinit pe noul rege francez încoronat, Carol al VII-lea al Franței. A fost învinsă la Paris și capturată de burgunzi și vândută englezilor, care au ars-o pe rug sub acuzația de vrăjitorie. După ani de lupte, francezii și-au recuperat teritoriile în 1453 punând
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
baltice. Prima atestare scrisă a Lituaniei se găsește într-un manuscris german medieval, "Analele Quedlinburgului", într-o înregistrare datată 9 martie 1009. Locuită la început de triburi baltice fragmentate, în deceniul anilor 1230 teritoriile lituaniene au fost unificate de către Mindaugas, încoronat rege al Lituaniei la 6 iulie 1253. După asasinarea sa în 1263, Lituania păgână a devenit țintă a cruciadelor creștine ale Cavalerilor Teutoni și ale Ordinului Livonian. În ciuda devastatoarei lupte seculare cu cavalerii, Marele Ducat al Lituaniei s-a extins
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
scene din Vechiul Testament (Facerea: Crearea lui Adam, Izgonirea din Rai, Cain ucide pe Abel etc.) și Noul Testament (minuni: Învierea fiicei lui Iair, Vindecarea femeii gârbove etc.). Pe semicalota altarului este zugrăvită Sfânta Treime în redactare occidentală, cu Dumnezeu-Tatăl și Fecioara încoronată, stând pe nori. Biserica de lemn din Rădășeni este menționată în romanul "Nada Florilor" (1950) de Mihail Sadoveanu, fiind considerată un „monument religios, unic între rămășițele trecutului”. Scriitorul descrie ospățul organizat cu ocazia hramului bisericii din Rădășeni așa cum avea loc
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
adult, nu a arătat niciodată vreun interes la tron, aratând loialitate Casei de Lancaster. Când Richard de Conisburgh, al treilea Conte de Cambridge - care mai târziu avea să comploteze și să-l folosească pentru a-l înlocui pe fiul noului încoronat, Henric - l-a informat pe rege de conspiratori și cei care au fost găsiți vinovați, au fost executați. Cu toate acestea, căsătoria nepoatei sale cu fiul lui Richard, a consolidat moștenitorii la tron din Casa de York. Henric plănuia să
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
sa de credință, noul episcop spune printre altele: ""(...) și mai mărturisesc că în Biserică voi păstra pacea și voi gândi că niciodată nu voi face ceva împotrivă-i; în urma aceasta mă supun credinciosului domn Mihai Voievod și celui de Dumnezeu încoronatului fiu al său Nicolae Voievod, cărora le voi fi întotdeauna supus și ascultător din toată inima și din tot sufletul îi voi iubi pe ei în toată viața mea."" După destrămarea unirii și revenirea în țară în septembrie 1600 a
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
în fața atacurilor rudelor sale Carolingiene. În 880, ea a apărat cu succes chiar capitala Vienne însăși, în fața forțelor reunite ale lui Carol cel Gras și ale co-regilor din Francia apuseană, Ludovic al III-lea și Carloman. În august 881, nou încoronatul rege Carol cel Gras a prădat și incendiat Vienne, forțând-o pe Ermengarda și pecopiii ei să se refugieze la Autun, sub protecția cumnatului ei, Richard de Burgundia. Între timp, Boso a reușit să fugă în Provence. La moartea lui
Ermengarda de Provence () [Corola-website/Science/325422_a_326751]
-
catolicească și ne mărturisim a fi mădulările acestei Biserici sfinte, catolicească a Romei prin această CARTE DE MĂRTURIE a noastră și cu acelea privilegiuri voim să trăim cu care trăiesc mădularele și popii acelei Biserici sfinte, precum înălțimea sa și încoronatul craiul nostru în milostenia decretului înălțimii sale ne face părtași... S-a dat în Bălgrad în anii Domnului 1698 în 7 zile a lui octombrie”. După aceea cu un scris mai mărunt, dar de aceeași mână, continuă: “Însă întru acest
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de înot de la pionierul suedez de innot pentru femei Nancy Edberg. Regina Victoria și soțul ei, prințul Albert erau deja preocupați în a găsi o mireasă fiului lor Albert Edward, Prințul de Wales. Ei au cerut ajutorul fiicei lor, prințesa încoronata Victoria a Prusiei în a găsi candidata potrivită. Alexandra nu era favorită de vreme ce danezii erau în dezacord cu prusacii asupra problemei Schleswig-Holstein, iar majoritatea relațiilor familiei britanice erau germane. În cele din urmă, după ce au eliminat celelalte posibilități, s-au
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
a născut primul ei copil. Ascensiunea tatălui ei a dat naștere unui conflict ulterior asupra sorții provinciei Schleswig-Holstein. Confederația germană a invadat cu succes Danemarca, reducând suprafața acesteia cu două cincimi. Spre marea supărare a reginei Victoria și a prințesei încoronate de Prusia, Alexandra și Albert au ajutat partea daneză în război. Cucerirea de către Prusia, a unor teritorii foste daneze a mărit ura Alexandrei față de germani, sentiment pe care îl va avea întreaga ei viață. Primul copil al Alexandrei, Albert Victor
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
ajuta forțarea legii să treacă prin Parlament la cererea Primului-ministru, dar împotrivă dorințelor Camerei Lorzilor când petrecerea reformei a câștigat electoratul pentru Camera Comunelor. Nu a participat la încoronarea fiului ei în 1911 deoarece nu era obișnuit ca o regină încoronată să participe la încoronarea altui rege sau regine însă a și-a continuat acțiunile caritabile. Una dintre aceste acțiuni era "Alexandra Rose Day" când trandafiri artificiali făcuți de persoane cu handicap erau vânduți de femei voluntare pentru ajutorarea spitalelor. În
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
pe un anume Vlad, care va fi înlăturat de către Mircea abia în 1397, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg. În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din cavalerie ușoară, nefiind invitată să ia parte la
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în această perioadă acvila cruciată este plasată pe post de cimier, deasupra unui coif care timbrează stema dinastică a lui Mircea. Din 1403 datează cel mai vechi sigiliu muntenesc păstrat care prezintă așa numita „Nova plantatio”. El prezintă două capete încoronate redate în profil, despărțite de o tulpină bifurcată în partea superioară. Există opinia că cele două personaje ar fi Mircea și fiul său Mihail. În martie 1395 voievodul muntean semnează la Brașov un tratat de alianță cu regele ungar Sigismund
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
indicații de emisiune și de ateliere monetare. În cronica lui Ulrich von Richental (copia de la Aulendorf, din 1483) se află și o stemă atribuită „principelui Despot al Țării Românești”, care prezintă un scut de argint încărcat cu un leu negru încoronat, profilat spre dreapta. Tot în această copie (căci originalul s-a pierdut) se regăsește și stema voievodului Valahiei Mici (Olteniei) (ori a boierului Dobromir după unele variante), anume un scut de argint ce cuprinde un leu încoronat, profilat spre dreapta
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]