664 matches
-
într-un fel de tremur viața fiicei tale în scufundare o boală gravă, o boală rară sentimente nocturne, de apus și de răsărit ai învățat să supraviețuiești târând viață după tine să mergi într-o linie cu șovăieli să stai încovoiat pe verticală înțepenite plete în vânt, de apus și de gropi adânci dar pășeai ca să mergi, să alergi contra curentului, în durere, în derizoriu cu necaz în mânecile suflecate și buzele paralizate zeul crud ți-a smuls copilul și l-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
cuvinte și catargebarca ta era tristă, într-un fel de tremurviața fiicei tale în scufundareo boală gravă, o boală rarăsentimente nocturne, de apus și de răsăritai învățat să supraviețuiești târând viață după tinesă mergi într-o linie cu șovăielisă stai încovoiat pe verticală înțepenite plete în vânt, de apus și de gropi adâncidar pășeaica să mergi, să alergi contra curentului, în durere, în derizoriucu necaz în mânecile suflecate și buzele paralizatezeul crud ți-a smuls copilul și l-a spânzurat de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
trei sferturi din pământ și oamenii aceștia nu mai au nici o speranță acum. Iar Copacul abundenței își înălța coroana până dincolo de acoperișul lumii. De aici de jos, prin acest Internet celest se poate vedea foarte bine cum crengile copacului sunt încovoiate de greutățile ciorchinilor încărcați cu banane, portocale, ananas, nuci de cocos, măsline, cafea, și de tot felul de bunătăți...Iată cum Doamnele doamnelor se înfruptă toate pe săturate din Copacul abundenței! Iată cum și Doamnele în roz, sunt ca vulpile
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
simt în largul lor, pe o stea la un murmur de ape: “cerșetori de stele: există un oraș invizibil suspendat / în care se întâlnesc poeții / stau pe o stea la un murmur de ape / un oraș în care timpul se încovoaie mai greu / fântânile ies cu plinul și întâmpină fiecare suflare / tremurată pe buza lunii / îngeri cu o singură aripă umplu călimări / pentru liniștea umbrelor / în partea asta de lume e altfel îmi spun / iubirile se nasc și nu mai mor
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
se poate de curată. Iată, de pildă, acest poem: “blestemul rădăcinii: în ziua aceea / păsările au căzut secerate / sub ierburi pârjolite / șerpii și-au lăsat amprenta / din ziua aceea / un dor de muguri stă răstignit / în scoarța bolnavă / prin crengi încovoiate de rugăciuni / moliile macină / povara pântecului sterp / printre paragini / frunza vândută pe talanți /cu umilință încă strigă: / „ întoarce-mi rădăcina înapoi la cer / și iartă-mi nerodirea “ Pe lângă înțelesul care se descifrează lesne, pe lângă miezul suculent, autoarea strecoară și câte
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
acestea, efortul autorului este onorabil. Nu, nu sunt toți nesimțitori la durerile veacului și dacă nu se protestează îndeajuns, este pentru că românul, precum animalul de povară, s-a învățat să rabde asuprirea stăpânului, ba chiar și biciul și scorpionul. El încovoaie spinarea și parcă spune: mai dă, mai dă! Încă se mai poate! Până-ntr-o zi, vorba lui Coșbuc, când: “Hristoși să fiți, nu veți scăpa, nici în mormânt”. Prin intermediul poveștilor, autorul dezvăluie adevăruri copleșitoare, dezastruoase, la limita existenței, cu
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
ai găsit, prăpăditule, tocma la sărăcia satului!... că de frumoasă nu poți spune că se compara cu mine? - Mariță, nu mai e timpul să descoperim morții: ce-a fost... a fost cânva, iar acum când anii bătrâneții ne-a cam încovoiat, e bine să ne vedem de ale noastre. - Lasă-mă, Petre, că nu-i luai coaja de gârniță de pe fața zripțuroaicei de Măria, că dacă-aș fi în locul tău... m-aș culca în fânărie, numai să nu mă sperii câd
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
în zadar. Te uită-n oglindă să vezi cum arăți, Între tine și ea e o veșnică ceartă, Vederea durută se sparge-n bucăți, Te iert pentru toată rostirea deșartă! De la nordul cuvântului, până la sud, Brazii mei sub tăceri se încovoaie, Acum e devreme, din verdele crud Mușcă invidia precum o potaie... Lasă-i Duminicii lacrima sfântă, La tine e vineri în calendar, Mi-e milă de zborul din aripa frântă, Mi-e silă de zbaterea ta în zadar... Referință Bibliografică
INVIDIA, CA O POTAIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359547_a_360876]
-
și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea să-mi afund palmele arzande în colbul prin care pașii tăi au trecut cândva grăbiți și să-l așez,talisman, în clepsidra inimii mele pentru veșnicie. apusul își încovoaie gândul spre zenit... ingenunchiez încet în noapte în reverie și realitate... Citește mai mult îmi ascund timidă umbră,de existență și de tinepentru a te putea contemplă în tăcere....mi-e teamă să respir,mi-e teamă să tresar,desi
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
să te atingsi mi-e teamasi mi-e dorsa simt lotușii sufletului meu inflorind.as vrea să-mi afund palmele arzandein colbul prin carepasii tăi au trecut cândva grabitisi să-l așez,talisman,în clepsidra inimii melepentru vesnicie.apusul își încovoaie gândul spre zenit...ingenunchiez încet în noaptein reverie și realitate...... XXVII. TE-AM CĂUTAT, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014. te-am căutat ieri într-o dimineață fără de rază prin mărăcini și nuferi speriați
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
un gând: să îți înalți ființa spre lumină! O forță trainică a aruncat un sâmbure de taină și lumină, să crească-n trupu-ți binecuvântat, precum răsadul în umila tină. Ai plâns, ai râs, când sub povară grea răbdarea s-a încovoiat, supusă dar fruntea tot senină ți-a rămas, precum o filă, de cuvânt sedusă. Din sufletu-ți albit de troieniri și binefaceri nemaiîntâlnite o simfonie de lumină crește spre mâinile-ți ce înfloresc uimite: Crescut-au prunci și-ogorul au
MÂINILE ÎŢI ÎNFLORESC UIMITE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360036_a_361365]
-
și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea să-mi afund palmele arzande în colbul prin care pașii tăi au trecut cândva grăbiți și să-l așez,talisman, în clepsidra inimii mele pentru veșnicie. apusul își încovoaie gândul spre zenit... ingenunchiez încet în noapte în reverie și realitate... Referință Bibliografica: teamă / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1140, Anul IV, 13 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TEAMA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360158_a_361487]
-
noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma căruia buzele, ușor colorate , au rostit un,, Hej,, ce parcă a umplut toată zarea cu sunetul lui. Se bucura elegant de vizita
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
cartonul ce-i protejase capul și a ridicat mâna cu punga pentru a-l lovi. Mișu a parat cu antebrațul, a prins-o de mână și i-a forțat-o prin răsucire până i-a dus-o la spatele trupului încovoiat de durere. Cuprinzând-o cu ambele brațe, a târât-o și a împins-o din nou spre mașină. Referință Bibliografică: Urme de dragoste Cap. II / 7 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 389, Anul II, 24 ianuarie 2012
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
ochiului. Dinți mărunți, sub formă de perie, dispuși pe mai multe rânduri pe premaxilar, prevomer și dentar. Dinți mărunți și pe arcurile branhiale, afară de primul și pe oasele faringiene. Preopercularul cu un țep puternic, îndreptat în sus și ușor încovoiat; celelalte piese ale aparatului opercular și ale capului netede. Deschiderile branhiale largi, membrana branhială se atașează de istm. 0bișnuit 80 - 100, rar 120 - 130 mm lungime totală, Bănărescu P. M., 1964. Colorit: Partea dorsală a corpului este brună-cafenie, cu pete
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
ochiului. Dinți mărunți, sub formă de perie, dispuși pe mai multe rânduri pe premaxilar, prevomer și dentar. Dinți mărunți și pe arcurile branhiale (afară de primul) și pe oasele faringiene. Preopercularul cu un țep puternic, îndreptat în sus și ușor încovoiat; celelalte piese ale aparatului opercular și ale capului netede. Deschiderile branhiale largi, membrana branhială se atașează de istm. Obișnuit 80 - 100, rar 120 - 130 mm lungime totală (Bănărescu, 1964). Colorit: Partea dorsală a corpului este brună-cafenie, cu pete marmorate, bătând
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296681]
-
Vânturi despletite, Amare ploi Se scutură la geam. Din vesel cântec Au rămas doar umbre, Din cer senin, Doar fum și cenușiu. M-adapostesc sub streasine, De ploaie. Pe drum mă bate vântul, A pustiu. Tristețile sunt grele Și mă încovoaie. Sub pașii mei Nu-i cântec, Nu-i senin. Referință Bibliografica: În mine-i Toamnă / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile
IN MINE-I TOAMNA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340493_a_341822]
-
iar râdea, ștergându-și nădușeala... Răsplata pentru cazna lui, prețuită de boier Ilie, era un car cu șipci pe lună și capete de buștean, atâta cât putea să ducă-n fiecare zi, în vărfurile de cârlig. Seara-l vedeam trecând încovoiat de greutatea butucilor cărați cale de kilometri. În drum făcea popas la crâșmă și bea pe nerăsuflate vreo două țoiuri de țuică, apoi trecea o punte înspre casă... Pe cealaltă parte a gârlei un cal bălan trăgea din răsputeri un
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
dădea liniște, îl mustra usturător: Ce om poți să fii!?... Te iei după Bâzdoacă care n-are nici pic de milă?" A tresărit, fiind con vins că o mână a divinității i s-a lăsat pe umăr, iar el se încovoia cerând binecuvântare: "Iartă-mă Doamne că păcătuiec fără voia mea și numai diavolul mă împingea să cred lucruri urâte despre conița, care se poartă cu mine ca o adevărată mamă”. Cucoana Corina îl mângâia ca pe proporiul copil și-l
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
1211 din 25 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Azi nici pe vânt nu-ți mai trimit poeme. Nu te cunosc, nu mă cunoști. Nu știi Dacă desculță iarăși trec prin vreme Sau port povara altei veșnicii Pe umeri mici și-ncovoiați de gânduri. Nu ai habar de-am învățat să cânt Și încordarea să mi-o scot din rânduri Sau de-mi apropii cerul de pământ, De-am tras din greu și-am ridicat povestea Cu pârghii de lumină-n ochi
STRĂINI de AURA POPA în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341845_a_343174]
-
o costișă abruptă și la capătul ei, în fața noastră, se înalță o stâncă uriașă. Se numește Stânca Popii. Undeva, sus, un frasin pribeag răsare din piatra asta perfect verticală, ca o anomalie a naturii. Iese puțin pieziș și apoi se încovoaie brusc, țâșnind semeț către cer. "Natura se adaptează mereu, totul e s-o lăsăm în pace. Când tai un copac, trebuie să știi pe care să-l tai. Aici, la munte, pădurea se reface continuu, dacă nu se taie haotic
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
pâlnia stângă. voi auzi iar cântecul materiei din care ea, piatra, s-a născut. luna plină umple tâmplele serii de sunete. nu le mai aud. aud plânsul copacilor și frigul târându-le veșmântul de iarnă de departe adus. pământul își încovoaie axa. un film frumos se naște din sărutul polilor. sud-nord, nord sud împletesc scutecul nou al bătrânului și noului an. îmi plac anii care prind în formele șirului lor cifra 3. nu contează că 3 vine după unu. familia omului
SĂRUTUL POLILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342471_a_343800]
-
pun presiune pe el să și-o schimbe în funcție de interesele lor sau ale grupului din care fac parte? Dacă privim lucrurile observând punctajul obținut la indulgence, șansele înclină mai degrabă spre scenariul în care angajatul român este predispus să se încovoaie sub presiunea șefului împins de fatalitatea raționamentului că oricum părerea lui nu contează și că orice ar face, până la urmă, vor decide alții. În plus, el va fi scos din cercul de protecție în care a activat până acum pentru că
Spune-mi ce șef ai, ca să-ți spun cum ești ca angajat și cum e atmosfera la tine la muncă () [Corola-blog/BlogPost/338030_a_339359]
-
ani de absență, cu un deșert difuzat în prime time. Aceleași dune, iar și iar, la nesfârșit. Nicio șansă pentru călătorul cu buze arse care închină ode apei din fața ecranului: oazele nu apar decât foarte rar și palmierii lor sunt încovoiați sub greutatea panourilor publicitare. Ca să văd un film de două ore, trebuie să-mi rezerv patru și să asum că la sfârșit sunt mai nervos ca la început. Catharsisul e mereu sufocat de talazul de detergent, bere și servicii bancare
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]