667 matches
-
pe bolta cerească și sărută duios cu razele-i vii văpaiele de trandafiri ce învăluie natura gureșă. Ca un vis de tinerețe ce a vrăjit întreaga viață din casa tuturor viețuitoarelor, curcubeul se aruncă scânteind peste râurile lucii ce se încovoaie după copaci. Toți admiră spectacolul plin de veselie. Broscuțele verzi precum zgribulita iarbă a primăverii se joacă în unda străvezie a apei. Fluturii așezați pe petalele catifelate ale florilor, precum un fir de borangic, șușotesc lin. În văzduhul pur se
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
se pună cătușele, i-a îndemnat pe oamenii legii să facă percheziție, le-a răspuns la întrebări încă înainte de a li se mișca buzele, s-a îndreptat cu picioarele tremurînde spre mașină, și-a aplecat singur fruntea și și-a încovoiat umerii ca să încapă în spațiul deschis dincolo de portieră. Odată cu durerea de cap, se strecuraseră prin ceața de pe creier și cîteva amintiri din seara precedentă, însoțite poate de regrete. Știa că cei din bar puteau indica cu ușurință făptașul și era
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
n-a fost pedepsit, ba chiar ai lui l-au trimis într-o excursie cu clasa, dîndu-i bani de buzunar și îndemnîndu-l să se distreze cît mai bine. Ca și cum marea povară a învățatului pentru cele două obiecte i-ar fi încovoiat umerii și o relaxare era tocmai chestia ce lipsea ca să-i dea noi forțe. Plus că asta era o culme a unei perioade în care făcuse cam tot ce-i trecuse prin cap, ba chiar fusese împins la cît mai
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi ea, ci acoperământul nerușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare, acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care ți-ar fi spulberat toate certitudinile. - Și de asta te afli aici? Întrebă Bonatti. Cu el, adăugă arătând spre trupul lui Arrigo fără să Îl privească. - Da. Are dreptul să vadă și el ceea ce voi vedea eu. Bătrânul se Încovoie sub acele cuvinte, ca și când un vânt impetuos l-ar fi izbit. - Și ce crezi că vei vedea? Întrebă el după o clipă, mânios. - Visul lui Frederic. Împărăția luminii. A chemat cele mai strălucite minți ale curții sale pentru a pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi mâna acolo și i-am arătat cum trebuia să procedeze. Apoi am lasat-o pe ea. Mă căuta cu disperare cu gura. Eram nebun de plăcere, nu mai știam ce se petrecea în jur. Nu-i vedeam decât limba încovoindu-mi cu asprime sexul, goliciunea ei mă scotea din minți, iar ritmul mâinii ei sub apă producea un plescăi sacadat și zgomotos. Această stare de seducție a durat câteva ore în șir. Mi-ar fi plăcut să dureze toată noaptea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în relief, brăzdată de cicatrici de furuncule, când, deodată, tovarășa mea de strapontină mi s-a adresat: — Nu te-am întrebat încă ce mai face scumpa dumitale mamă? Ești Dickie Briganza, nu-i așa? În momentul întrebării limba mea era încovoiată cu vârful pe capătul moale al cerului gurii. Am derulat-o, am înghițit și m-am întors spre doamnă. Avea în jurul a cincizeci de ani, era îmbrăcată elegant și cu gust. Pe față își întinsese un fard gros, păstos, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi sorbit-o ceața cenușie, alteori intra în pământ, dar pământul părea tot însetat, ca și cum ploaia ar fi urcat înapoi, în nourii care coborau mereu mai aproape și intrau în arbori, în case, în oameni. Prin vălătucii cenușii, oamenii se încovoiau pe zi ce trecea, ca și cum erau ei înșiși făcuți din ceața cenușie. Timpul curgea odată cu norii, cu ceața, cu ploaia care nu era ploaie. Oamenii îmbătrâneau și dispăreau în ceață, alții apăreau, așa, deodată, din ceață, tot încovoiați, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Faimoasele garnituri de porțelan portocalii și albe, evocând „răsăritul soarelui“ s-au spart și nu au mai fost înlocuite. Aceeași soartă au avut-o și oglinzile cu margini zigzagate, precum și sticla irizată din băi. Barele de oțel tubular s-au încovoiat sub poverile pe care le-au purtat și au cedat locul unor scaune urâte, greoaie. Plăcile de faianță neagră, suedeză, din băi și-au trăit traiul și în locul lor au apărut dale albe, sănătoase, englezești, dar căzile și-au păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ochii lui, cu caracteristica-i expresie provocătoare și zeflemitoare. Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
organism sănătos, se impune ca unitatea cea mică să se afle În armonie cu cea mare. Nu se poate distruge stâlpul familiei ca entitate educativă, căci din puterea exemplului Își ia formă și prima modelare reală a individului..., spunea Elio, Încovoiat peste un vraf de foi pe care, din cauza luminii slabe a acelei sfere rotitoare, se chinuia să le citească și trebuia să-și apropie des ochelarii pentru a putea descifra cele scrise. Articolul 29 din Constituția Republicii Italiene afirmă: Republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aerul acela albastru și soarele perfect rotund și roșu, ca o magnificență, avea să stăpânească zilele acelui an. Stătea nemișcat. Nu peste mult...era neștiutor ca noi toți ai pământului... Îmi venea să-l mângâi, să-l mai sărut o dată, încovoiat de duioșie, dar i-aș fi deranjat, poate chiar speriat, clipa de iluminare. Iubitul.... 17. Trecătorul mea tată!... Dacă ai fi trăit... Deodată ușa se deschise: în prag Marga Popescu. - Iată, am venit să vă spun „La mulți ani!” - eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această lume, a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, lumini și pocnete de artificii, și va pleca zâmbind, va zâmbi nu vremii acesteia ci timpului acela, iar noi...”. Noi suntem acum aici: doamna Pavel, încovoiată de durere pe fotoliul de la căpătâi, alături, în picioare Marga Popescu în rochie neagră, apoi trei doamne din cele ce veneau la rânduitele sindrofii, doi bărbați de pe vremea domnului Pavel, singurii care-au rămas, dar el doi bani nu dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
meargă cu bicicleta. Se presupune, sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea dinspre țărm. Atunci cînd șoseaua se Încovoia spre stînga, vîntul Îl Împingea de la spate. Apoi, cînd, dimpotrivă, făcea o curbă la dreapta, avea vîntul În față. Pentru a-și menține echilibrul, trebuia să se lase fie Într-o parte, fie În cealaltă, odată mai mult, altădată mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ori chiar sub Imperiu, purtătorul privilegiat al acestei gravitas a fost întrupat de Lucius Quinctius Cincinnatus, consul în 460 î.Hr. , dictator republican în 458 și în 439 î.Hr..Cei care i-au adus știrea desemnării ca dictator l-au aflat încovoiat asupra plugului, în timp ce își lucra bucata de ogor. Cincinnatus și-a șters sudoarea de pe față și a îmbrăcat Toga de Praetevta, cea a magistraților republicii. El a salvat Roma amenințată de vecinii săi, și-a îndeplinit mandatul încredințat și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
atunci, nu o dată: „Cu ce poți să trăiești dacă iei doar produse alimentare pentru care nu stă nimeni la coadă?”. Mergeam prin magazine să explorez. Vedeam galantarele goale, pustiu, o austeritate lugubră, de cavou, cârligele din măcelării, când nu se încovoiau goale, aveau doar copite de porc afumate. În rafturile puțind a dero prost - borcane cu fasole și mazăre veche, crevete vietameze „Chung-Huă”, griș vărsat, paste făinoase, compoturi antice la borcan. Totul era atât de trist. „Magazinele erau goale, dar frigiderele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pneul unui autovehicul trece peste panou, senzorul va măsura deformația transversală. Un alt concept WIM testat de această echipă de cercetători constă într-o placă elastică montată în șosea, având un senzor optic multifibră pe suprafața interioară. Grinda se va încovoia sub greutatea vehiculului și va exercita o deformație axială asupra unui senzor cu rețea de fibre optice, atașat la baza grinzii. Acuratețea măsurărilor depinde de nivelul de încărcare (aceasta pentru că la încărcări mai mari fibra optică produce mai puține franje
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
asta împuțită de Grollfeuer. În întreg mediul profesional sunt apreciat pentru seriozitatea mea și se spune: Iar și-a îndeplinit în mod excepțional sarcinile date de întreprindere, acest Kovacic, acest Kovacic își înțelege cum trebuie treaba". Câteodată umerii mei se încovoaie sub durerea plăcută a atâtor semne de recunoaștere, care se reped asupra mea. Întreaga societate, în care îmi petrec timpul liber, râde către mine ca și cum ar avea un cadou de Crăciun în față, și spune: "E un băiat de treabă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fi fost firesc să fie o etapă a înțelepciunii și a echilibrului. Descrierea mariajului, perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acestea din urmă devenind motive principale, în timp ce maladia ca atare trece în plan secundar. Istoriile povestite de aceste femei, despre secretele propriului lor corp maltratat de dureri atroce, sunt teribile, iar cuvinte le devin insuficiente pentru a le descrie. Corpuri încovoiate de durere, picioare și mâini fără vlagă, ochi fără lumină, fețe schimonosite de crize epileptice, minți rătăcite, iată expresiile puse în lumină de către soți. Unii se arată speriați, alții indiferenți și grăbiți să se recăsătorească. Pin ca din mahalaua Săpunarilor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și pune pe seama situațiilor potrivnice șansa ratării insului Înzestrat prin naștere. Concluzia ce se poate desprinde este aceea că cel ce n-a avut oportunitatea să evolueze la potențialul său (educație, mediu facilitator, exemple pozitive) sau cel ce a fost Încovoiat de situații ostile este Îndreptățit să acuze „soarta”, vremurile nefavorabile, adversitatea unora dintre cei din jur. Unii psihologi au propus chiar taxonomii ale situațiilor, o codare a stimulilor care ar putea frâna sau devia evoluția normală a persoanei. Așteptările individului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Presiunea fizică și psihologică era atât de puternică, speranța de a se elibera sau căpăta condiții mai omenești atât de copleșitoare, Încât oameni de caracter, cu convingeri intense, În general firi viguroase, cedau În fața forței situaționale care-i copleșea și Încovoia. Mai Întâi șovăiau În susținerea cu tărie a credințelor lor și apoi cedau. Procesul acționa prin contagiune: zilnic ceda câte un grup. Psihologul american Își explică interesul său pentru această temă și puterea sa de Înțelegere prin unele elemente din
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sufletul neamului meu sau a versului eminescian: Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. Prin personalitatea lui, artistul e un filtru al esenței etnice, o încarnare a spiritului autohton. Și pe orice culme s-ar fi ridicat, el se încovoaie din nou, prin necesitatea de expresie a artei, către neamul său. Față de frumusețea întrezărită sus, el e receptacolul înălțat s-o primească în numele colectivității etnice. Față de neamul său, el e profetul care coboară solia strălucitoare din cer. „E în firea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]