559 matches
-
un drum de câmpie, îl zărea la trei rânduri mai departe pe Marelst, cărând placa de oțel a mortierului, greutatea cea mai stânjenitoare, căci niciodată nu știai cum s-o echilibrezi pe spate. Pavel se uita la spinarea aceea ușor încovoiată, la gesturile bruște din timpul mersului, impuse de mișcarea de du-te-vino a plăcii... O spinare ca oricare alta, își spunea distrat, un soldat târșâindu-și picioarele ostenite, în colbul unui drum de război. Își aduse aminte de neîncrederea sa, de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără măcar să se fi gândit la moarte,/ Săpând încet în lutul cenușiu.// Săpa demult,/ se povestește apoi,/ Săpa la groapa asta a dumnealui/ Și tocmai atunci s-a surpat pământul/ Pe umerii încovoiați ai lui.// Nu era nimeni aproape, ceilalți săpau și ei/ În altă parte, o groapă foarte adâncă/ Se sapă încet, încet, și din când în când/ Cade pământul pe cineva” (Începutul sfârșitului). În intimă congruitate cu opera poetică, Vina tragică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
apoi, în iunie 1937, Retușuri la a mea „întoarcere din URSS”, în care nu se teme să scrie: „Mă îndoiesc ca în vreo altă țară de azi, fie ea și Germania lui Hitler, spiritul să fie mai puțin liber, mai încovoiat, mai înfricoșat (terorizat), mai îngenuncheat”. I se aduc acuze violente de către comuniști. Reactivarea entuziasmului revoluționar După 1945, turismul revoluționar în URSS și în democrațiile populare este instituționalizat. Dacă Războiul Rece* poate încă provoca un soi de frison celui care trece
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o parte a acestui sistem se răsfrâng asupra celeilalte parți. Modul În care gândim influențează instantaneu tensiunea musculară, felul În care respirăm, postura, emoțiile, nivelul general al funcționării biochimice. Când suntem triști și deprimați, corpul devine Încordat, adoptă o postură Încovoiată, iar gândirea devine ineficientă. Această axiomă surprinde efectul placebo, cum anume corpul se poate vindeca cu ajutorul minții. 3. Nu exista eșec, ci numai feedback. Acest postulat consideră că din orice eșec se poate Învăța ceva și poate fi utilizat ca
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ar muri. Și chiar asta se întâmplă. Într-o seară, auzind un hârșâit ce venea din baie, locatarul ciudat al unei garsoniere practică o spărtură în perete, și prin aceasta pătrunde în casă o arătare: un moșneag fioros, cu unghii încovoiate ca niște gheare, cu „trupul sucit și răsucit, disproporționat”, cu „picioarele mai mici decât trupul, mâinile mai mici decât picioarele, gâtul gros și prost plasat (aproape în dreptul umărului)”. Specimenul se numește Jurvale. El adoarme vorbind și, când e treaz, consumă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă -/ teama ne vrea întunecați”. SCRIERI: Strigi, București, 1968; Lapidare, București, 1981. Traduceri: Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă, introd. Mircea Traian Biju, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
copiilor reprezintă pentru bătrâni un real remediu împotriva stărilor melancolice, depresive. Dintre nenumăratele dialoguri purtate cu Mălina, câteva se disting prin conținutul lor și-i pun în lumină spiritul iscoditor, însetat de cunoaștere. Iată-le: - Bunicule, de ce bătrânii au spatele încovoiat? m-a întrebat într-o zi Mălina, surprinzându-mă cu această observație a ei. - Pentru că ei poartă în spate un rucsac greu pe care noi, cei din jurul lor, nu-l vedem. - Ce au ei în tolba aceea? - Anii de viață
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
des posibil. Oricând ajungem În starea de criză sufletească. Oricând simțim că din cauza păcatelor noastre nu-i mai putem privi senin În ochi pe cei din jur. Omul care se spovedește des este un om cu demnitate, cu verticalitate, nu Încovoiat, Împovărat de păcate nespovedite și neiertate. Nu trebuie neapărat să așteptăm perioada postului. Cum spunea și un mare duhovnic la Radio Trinitas că dacă Într-un an n-ar mai fi post (prin reducere la absurd), asta ar Însemna ca
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
rotația coapselor astfel încât genunchii aproape să se privească. Această poziție a picioarelor sugerează apărare față de o potențială agresiune sexuală. Imaginați-vă o fată care stă pe un scaun cu picioarele apropiate strâns, ge nunchii rotiți intern, mâinile în poală, spatele încovoiat și privirea pe sub sprâncene; aceasta este poziția fetei care nu poate controla evenimentele ei sexuale din viitorul imediat. În loc să stea așa, mai bine ar ține genunchii deplasați împreună în stânga sau dreapta, și-ar ține mâinile de-o parte a coapselor
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
gravitate și măreție, cum n-a mai fost vreo dată la biserica din Pesac. „...Ca la catedrala din Temiș-Var..!”, spuneau sătenii, cu adâncă admirație pentru refugiații moldoveni. Biserica devenise neîncăpătoare. Oameni de toate vârstele; bărbați, femei, tineri și copii, bătrâni încovoiați...păreau desprinși de pământ... „...Ca și iubirea, credința se trăiește la intensitate maximă”, a spus cineva... Flăcările galbene ale lumânărilor, jucau pe chipurile sfinților din icoane, parcă la fiecare răsuflare a lor...Slava soborului preoțesc și corului, se înălța într-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
consumatorului deopotrivă, reînnodarea unei tradiții; sticlarului o afacere, iar bugetarului metrolog o leafă: țoiul de 50, 100, 250 de mililitri. À propos: Între timp ne-am modernizat, sau mai degrabă cosmopolizat, Înlocuind ocaua cu litrul, cotul cu metrul, sica, sabia Încovoiată, cu Kalașnicovul. Dar și țuica cu vodca, de unde se vede că cereala, mai rău, cartoful, e mai profitabilă - d’ale economiei de piață... - decât prunul... Dar tradiția, lăudabilă sau nu, dar repetată sub cât mai multe fațete posibil, e aceea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tata. Calul cel alb păștea liniștit la marginea ogorului iarba grasă și bună. Eu mă aflam uneori în tren, alteori pe culmea dealului. Așteptam înserarea să văd munții din depărtare aureolați de razele soarelui portocaliu. Calul păștea liniștit, tata lucra încovoiat deasupra butucilor de viță de vie. Oare la ce se gândește când lucrează? Eu sunt în tren, merg spre nord. Acolo câmpiile întinse dispar, se văd numai dealuri verzi și munți împăduriți. Vreau să mă urc pe un munte, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
așa-numitul „chip de Silen”, adică : buze groase, senzuale (de obicei, buza inferioară răsfrântă) și, mai ales, nas mare și coroiat. „Evreii [din Bucovina] - scria etnograful Dimitrie Dan la sfârșitul secolului al XIX-lea - au nasul mare și de regulă Încovoiat, care Împrejurare indică originea [lor] orientală” <endnote id=" (126, p. 7)"/>. Cam de la Începutul secolului al IX-lea (vezi Stuttgart Psalter), iconografia medievală occidentală a excelat În prezentarea cari- caturală a evreului, cu trăsături diavolești <endnote id="(544)"/>. Evident, evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să pară mai străini printre germani” decât Îi face să pară nasul lor acvilin <endnote id="(408, p. 29)"/>. La unul dintre personajele sale (doctorul evreu Sammet, din romanul Alteță regală, 1909) „privi- rea ochilor cenușii reflecta inteligență”, iar nasul Încovoiat - „care i se lăsa mult peste mustață” - „indica originea sa [evreiască]” <endnote id="(785, p. 381)"/>. Și Leo Nafta, din romanul Muntele vrăjit, este un evreu galițian „de o urâțenie corosivă”, cu „nasul coroiat care-i domină fața”, cu „gura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
coroiat, de rabin” <endnote id="(409, p. 37)"/>. Și unii scriitori britanici Își Înseamnă personajele de origine evreiască cu astfel de „defecte” fizionomice, menite să sugereze anumite defecte psihologice : „nas acvilin”, la George Bernard Shaw (An Unsocial Socialist, 1884) ; „nas Încovoiat” și „cioc Încovoiat”, la Joseph Conrad (Nostromo, 1904) ; „nas evreiesc” și „nasul său are o cocoașă”, la G.K. Chesterton (The Flying Inn, 1914) etc. <endnote id="(719, pp. 91, 97, 195)"/>. În 1935, În timpul călătoriei sale prin Germania nazistă, Virginia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(409, p. 37)"/>. Și unii scriitori britanici Își Înseamnă personajele de origine evreiască cu astfel de „defecte” fizionomice, menite să sugereze anumite defecte psihologice : „nas acvilin”, la George Bernard Shaw (An Unsocial Socialist, 1884) ; „nas Încovoiat” și „cioc Încovoiat”, la Joseph Conrad (Nostromo, 1904) ; „nas evreiesc” și „nasul său are o cocoașă”, la G.K. Chesterton (The Flying Inn, 1914) etc. <endnote id="(719, pp. 91, 97, 195)"/>. În 1935, În timpul călătoriei sale prin Germania nazistă, Virginia Woolf este Îngrijorată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreiesc” și „nasul său are o cocoașă”, la G.K. Chesterton (The Flying Inn, 1914) etc. <endnote id="(719, pp. 91, 97, 195)"/>. În 1935, În timpul călătoriei sale prin Germania nazistă, Virginia Woolf este Îngrijorată de nasul prea „evreiesc”, „lung și Încovoiat”, al soțului ei Leonard <endnote id="(697, p. 6, și 698)"/>. Tot atunci - Își aduce aminte Eugène Ionesco -, studenții legionari din România „Îi loveau pe oamenii care nu aveau un nas prea ortodox” <endnote id="(696, p. 140)"/>. Și personajul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe oamenii care nu aveau un nas prea ortodox” <endnote id="(696, p. 140)"/>. Și personajul imaginat de Matei Călinescu, Zacharias Lichter, cu „o fizionomie de metafizician și de iluminat iudeo-german de la sfârșitul secolului al XVIII-lea”, are nasul „superlativ, Încovoiat semitic” <endnote id="(663, p. 8)"/>. Pentru filozoful român de origine evreiască Ion Ianoși, „premisa biologică” la identificarea etnică este „cu totul și cu totul insuficientă pentru o aproximare cât de cât valabilă”. Cu toate acestea, el Își descrie socrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cât de cât valabilă”. Cu toate acestea, el Își descrie socrul - evreu sefard - ca având „pregnante trăsături semite” : „nas mare și coroiat”, „buze groase”, „smead” etc. <endnote id="(495, pp. 120-121)"/>. În 1910, liderul conservator Nicu Filipescu susținea că linia Încovoiată, chipurile, „semitică” a nasului lui Take Ionescu cores pundea „liniilor curbe, trăsăturilor sinuoase” ale caracterului aces tuia. „Pentru caracterizarea vremurilor noastre - declara Nicu Filipescu la o Întrunire publică ținută la Iași În 1910 -, dați-mi voie să fixez figura acestui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asemă- nător ciocului de papagal Îl trădează pe orgolios și flecar, iar omul care are nasul În formă de cioc de corb „este sortit să fie pradă celor mai condamnabile pasiuni”. În fine, tot pentru Le Brun, individul cu nasul Încovoiat, cu buzele răsfrânte și cu ochii mari reprezintă hrăpărețul <endnote id="(413, p. 30)"/>. Cam la aceleași concluzii a ajuns și elvețianul Caspar Lavater, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, În cartea La Physiognomonie ou l’Art de connaître les
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de vârful nasului cu buza superioară” și - fapt important ! - a studiat „fizionomiile naționale” <endnote id="(238, pp. 216-217)"/>. Chiar și la sfârșitul secolului al XIX-lea, antropologul Cesare Lombroso a Încercat să demonstreze - cu pretenții științifice - că nasul mare și Încovoiat este un stigmat fizionomic ce-l caracte- rizează pe „infractorul Înnăscut”, pe Homo criminalis <endnote id="(820)"/>. Lucrarea de față nu este un studiu de antropologie fizică, ci culturală. Dar chiar dacă nu măsurătorile antropometrice sunt scopul ei, merită să deschid
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
perciuni ca urechi de câine, care se ivesc dintr-o pălărie rotundă de un negru Înverzit de intemperii [...], cu lungi bărbi negre și roș covane, care se feresc de foarfece ca de un blestem, cu obrajii ca pergamentul, cu spinarea Încovoiată ca pentru a opune un resort loviturilor de bâtă de care lumea creștină nu-i cruță nici- odată” <endnote id="(125, p. 156)"/>. Cam tot atunci, În 1840, descriindu-l pe evreul din Iași, scriitorul român Alecu Russo vorbește și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în mod stupid, dacă aici trage trenul de Geneva. Răspunsul este suficient de amabil pentru a avea un pretext să rămîn lîngă ea. Trenul oprește drept în fața noastră, sare sprintenă în vagon și dispare într-o secundă. Urc mai încet, încovoiată, sacul de călătorie mi se pare deodată nespus de greu. Îl las pe culoar și plec în căutarea unui compartiment liniștit, soarta scoțîndu-mi în cale tocmai pe cel în care năvăliseră cheflii de pe peron. Dacă-ți cauți prietena, să știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
așteptam: Niște bani, vere, poți să-mi dai și mie? Mai mult de două sute n-aș fi avut de unde să-i dau. Un ban cinstit dintr-o muncă cinstită, din care deja s-a ales prafu’, și-ți ții zilele Încovoiat pe lopată și mâncând la praf de ciment În ocna asta de șantier. Are el dreptate văr-miu că n-ar mai fi mult până să se aleagă prafu’ de toată chestia asta, dar nu până Într-atât Încât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poate conta pe faptul c) atitudinea lui ar fi aceeași chiar dac) ar deveni președinte. Eu și Alexandra l-am Întâlnit pe Humphrey nu demult, la un banchet la Casa Alb) dat În onoarea lui Harold Wilson. Acesta, gr)sun, Încovoiat și scund, f)r) cel mai mic interes fâț) de persoanele care Îi erau prezentate, cu p)rul alb atârnând peste gulerul pr)fuit al smochingului, nu dorea decât s) treac) mai repede seara aceea, jinduind dup) patul și românul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]