403 matches
-
farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus înghețat. Egalul mîinii salutînd. În fapt, nesalutînd pe nimeni. Egalul celui și mai tîmp silnic al consoartei întru dictatură. Rîsul monștrilor. Față autentică a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a născut poet. 4 februarie Sal' tare, onorabile! Cum se salutau cîndva ai noștri, ca-n Caragiale tatăl (și fiul). Era în dialogul canotierelor multă operetă de împrumut, dar parcă am prefera-o lipsei totale de operetă de-acum: încrîncenatele noastre sal' tări, de împrumut și ele, dar din nu știu ce bestiale thrilleruri. Mîna lui Ceaușescu, salutînd mulțimea umezită de stimă și recunoștință. Mînă rigidă, inexpresivă, neputînd trece de la anchiloza fostului activist în tunică la nu mai puțin anchiloza conducătorului adulat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
palmares o creație, într-un rol care părea atât de nepotrivit pentru d-sa. Iubirea cea mare și unica face din ființa Poetului (așa ne place să-l numim pe cel nenumit în piesă) prilejul și pretextul unor aprige și încrîncenate dispute. Manevrantul al vedere este, firește, Șeful sectorului suflete, în varianta mai puțin comică, deloc binevoitoare. Intră în joc și soția jignită, părăsită pe jumătate. Intră în joc, sub presiunea "socială", frica, slăbiciunea, și protagonistul, din fericitul soartei, devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în spațiu timpul / Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu și când rândunică / Nu-și știe ceasul anotimpul.” Schițată în linii mari, copilăria abia trecută este rechemată uneori patetic, cu vagi urme din imagistica tradiționalistă, copleșite însă de savoarea încrâncenată a clipei, înrudită cu maniera lui Tudor Arghezi (poet prețuit, de altfel, de A.). Predominantă este trăirea condiției contradictorii, considerată esență a feminității. Totul este însă spus parcă în glumă, cu un aer de frondă juvenilă, destinată să oprească alunecarea
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
atâta limpezime Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lui d’Orsay. Succesul lor e unul de stimă (de cele mai multe ori stânjenită). Brummell, Montesquiou, d’Orsay contează ei Înșiși ca opere de artă, cu stilul lor de a trăi, nu prin produsele voinței creatoare (mai mult sau mai puțin Încrâncenate) de scriitori sau sculptori. Dar cazul „greilor” artei, dandy și ei - măcar pe unele porțiuni ale vieții - schimbă cu totul perspectiva. Dacă e adevărat că marea operă estetică trebuie să spargă tiparele, să aibă un aer de unicitate ciudată, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cronică timorată, fără referire la subteranele istoriei? Căci explicația istorică Îi lipsește lui Brummell. El mai are Încă admiratori, precum epigramaticul Cecil, oameni ciudați, interesați de el, precum Jesse 1, dușmani (aici nu cităm pe nimeni). Dar printre contemporanii săi Încrâncenați, printre pedanții de toate vârstele, preacinstiții care se poartă de parcă ar avea două mâini stângi, așa cum Îi vedea Rivarol pe toți englezii, mai există unii care se indignează, cu bună-credință, Împotriva răsunetului stârnit de numele lui Brummell. Împovărați de o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și Ungaria în 1919, dacă această atitudine este explicit exprimată de numeroase personaje, în schimb, substanța epică e departe de a fi un simplu pretext ori suport al ei. Conflictul dramatic dintre eroii principali - umanitaristul Emil Olaru și crudul și încrâncenatul Modrogan - e construit cu o abilitate ce estompează posibilele neverosimilități. Extinderea confruntării printr-o miză erotică - prizoniera Iulia Desjöffy de care Emil Olaru se îndrăgostește - este o soluție fericită, permițând nu numai o echilibrare a forțelor, ci și atingerea unei
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
poreclit și Mocanul (1883), Școlarii (1900) C. rememorează anii copilăriei, creionează, incolor și convențional, scene care încearcă să reconstituie o atmosferă proprie satului basarabean sau celui dobrogean. Cântecele mele (1891) adună „mici poeme în proză”, un fel de rugi patetice, încrâncenate. SCRIERI: Dreptatea divină, București, 1880; Din viața moșului meu Trohin Crețul, poreclit și Mocanul, Galați, 1883; Cântecele mele, Galați, 1891; Școlarii, Galați, 1900; De la 1848, Galați, 1915; De ziua lui Alexandru Cuza, Galați, 1924. Repere bibliografice: Nicolae Coban, Un scriitor
CREŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286485_a_287814]
-
alte proze, personajele, muncite de gânduri, sunt pradă unei crize sufletești sau de conștiință, ce duce fie la triste capitulări, fie la răzvrătirea care e datul unui suflet apostat. Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
cu statul cu privire la confiscarea cerealelor”. Robert Conquest este de aceeași părere: „Cooperativele erau, În esență, un mecanism select de sustragere a cerealelor și a altor produse”. Se pare că așa priveau colectivizarea și majoritatea țăranilor, având În vedere rezistența lor Încrâncenată și ceea ce știm despre părerile lor. Confiscarea grânelor le amenința supraviețuirea. Țăranul descris de Platonov În romanul său despre colectivizare constată că acest proces contrazicea reforma funciară anterioară: „E o viclenie. Mai Întâi le dați pământul, apoi le luați grânele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
regimul comunist nu va fi suprimat ușor; Lucreția Îi făcea să nu-și piardă nădejdea și Îi făcea să râdă, Îi amuza, le spunea lucruri simpatice, cu un umor pe care și-l păstrase și acum, pentru că nu le povestea Încrâncenată acestor studenți tot ce le povestea, ci cu un umor și, repet, o simplitate, o seninătate extraordinare. Uneori, În aceste excursii, studenții se așezau pe rând lângă ea și stăteau la taifas și o Întrebau, făceau cu schimbul. O altă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen Sylva (Regina noastră, 1914). Interes prezintă, ca aport documentar, amintirile din pribegie (Amintiri din Rusia, răsfirate în „Ararat”). Ele captează ceva din pulsul violent, haotic al încrâncenatelor evenimente ce au constituit începutul „aventurii bolșeviste”. Martor care știe să vadă, memorialistul derulează alert, într-adevăr ca într-un „film”, secvențe cumplite din „calvarul refugiaților” români într-o Rusie sfîșiată de jafuri și omoruri, apăsată de o teroare de
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
în secolul al cincilea și personaje evident minore care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sunt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; acești predicatori au trăit departe de importantele și încrâncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau cu siguranță nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică ei erau în esență tentați să se refugieze la umbra Curții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se străduiește să îi doboare de pe soclurile pe care i-a așezat tradiția critică. Idealul său, declarat orgolios prin interviuri, este o carte cu titlul Inactualitatea lor, adică a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu ș.a. Nonconformismul pătimaș și încrâncenat ajunge să îi descalifice atitudinile critice care vizează, de pildă, „mediocritatea” lui Nichita Stănescu, dar se constituie laudativ la adresa unor poeți cu operă nesemnificativă. În primul caz, demonstrația se construiește în jurul unor exemple culese de la periferia valorică a poeziei analizate
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
derizoriu, cu care se confruntă cel ce iubește poezia „prea de tot prostește”, visătorul, al cărui „statut revizuit” îi transformă existența în minune și lumea în paradis. Trandafirul sălbatic (1978) reconfigurează tema eroului anonim care supraviețuiește tocmai prin modestia sa încrâncenată, condiție evidențiată de o alegorie în care arborilor prăbușiți de topoare li se opune „trandafirul sălbatic” ce „neclintit rămâne” și „se apără cu spinii”. Ajuns aici, R. își alcătuiește prima retrospectivă lirică, Nordul obiectelor (1979). Pasul următor este Accente (1981
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
secolului al V-lea activează și personaje evident minore, care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sînt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; predicatorii au trăit departe de importantele și încrîncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau, cu siguranță, nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică, ei erau în esență tentați să se refugieze la umbra Curții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
note de autoreferențial postmodern, S. preferând sonetul, elegia, balada și colindul. Strategiile postmoderniste sunt prezente și în versurile din Mărul îndrăgostit de vierme (1999) și Cavalerul Înzadar (2001), unde imaginea unei lumi confuze și adesea grotești se alcătuiește mai puțin încrâncenat, mai elegant. SCRIERI: Mă cheamă cuvintele, Ujgorod, 1979; Țărmul de echilibru, pref. George Meniuc, Chișinău, 1982; A fugit melcul de-acasă, Chișinău, 1984; Ora cinci fără doi fulgi, Chișinău, 1986; Mesaje la sfârșit de mileniu, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1987
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
într-un cuvânt între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă, melancolică, alteori încrâncenată, cu accente patetice, dublează fertil răbdarea și încrederea „ucenicului” în „steaua” destinului său: „Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de noapte/ Cât ai mers stârnind praf alb cu tălpile/ Până la steaua în
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul la domnie, ascuns de urgia Craioveștilor la conacul „fratelui său de cruce” Dumitru Iacșici, și sora acestuia, Mila. Înșelăciunea și trădarea justifică uciderea lui Mihnea de către încrâncenatul frate al Milei, ca și gestul sinucigaș al acestuia. Tentativa de a face din Mihnea un personaj complex, aidoma lui Vlaicu Vodă, eșuează, însă tribulațiile sufletești ale Milei, între iubire și ură, asigură acțiunii un anume dramatism. Rețin atenția și
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
în ceea ce pare a fi o criză de comunicare, ilustrând sentimentul iremediabilei singurătăți în doi. El - profesionist al unei misiuni economice a României în străinătate, Ea - soția lui, cândva o promițătoare tânără actriță; cei doi se sfâșie într-un dialog încrâncenat, care dezvăluie abisul dintre ei, dar și accente nebănuit de tragice, existente în banalitatea cotidiană. SCRIERI: Un idol pentru fiecare, București, 1970; Greta Garbo (în colaborare), București, 1972; 3 ¥ 8 plus infinitul, București, 1975; Nu sunt Turnul Eiffel, București, 1978
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
scrierile ca pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă și descriptivă, domniile a doi despoți din secolul al XVI-lea, încrâncenata și nelegiuita lor încercare de a-și păstra tronul. Cu toate că apelează uneori la înscenări convenționale, bine cunoscute în arsenalul romantic, portretele celor două personaje au relief dramatic, creat prin acumulări gradate și chiar cu un anume halou reflexiv, născut din
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
placheta de debut, se situează sub semnul nonconformismului și revoltei, calități care, alături de asocierile verbale șocante și violențele de limbaj, dau măsura - sau, mai degrabă, lipsa de măsură, excesul și originalitatea cultivate cu orice preț - proprie suprarealismului ca școală literară. Încrâncenat și imun la orice idealism, poetul „pipăie chiloții străvezii ai istoriei”, denunțând lipsa de substanță a gloriei și promițându-și ca, ajuns pe culmile celebrității, să-și păstreze întreg spiritul nihilist, fluturându-și „ciorapii împuțiți lângă porțile Academiei Române”. Poezia însăși
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
în care predomină ludicul, tonul șăgalnic, jucăuș, histrionic. Viața e văzută ca o mare comedie (Revelație) în care „actorii schimbă măști și schimbă glume”, în care domnește jocul grimaselor, al măștilor, al travestiurilor, ca formă de evaziune din perimetrul prea încrâncenat al existenței, ca filosofie a ființei amenințate. Discursul liric vizează eradicarea răului, ceea ce presupune și o radicalizare a limbajului moral, o conotație etică, purificatoare. Caracterizarea „Am fost și rămân fiul străzii” din Mica autobiografie consemnează tocmai această opțiune atitudinală, căci
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
gândindu-se la zilele de vară, la iubirea din vară, la lumina verii care moare toamna; alături de trupul luminii, culcat în drum, el ar vrea să se întindă și să moară. Un alt registru este oarecum mai limpede, mai puțin încrâncenat - deși multe dintre poeme păstrează o tonalitate tristă -, inspirat, cu predilecție, de motive ce amintesc de lumea basmelor (Hrisovul Domniței) ori evocând lumea gingașă a naturii (Patru cântece) sau, timid, sentimentul erotic (Îndoitul chip, Două madrigale, Strofe sentimentale etc.). De
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]