682 matches
-
cu regrete, nici cu bătături la picioare. Avînd eu șaptezeci de kilograme de cînd m-am născut și o nesimțire proverbială, am reușit să nu pun la suflet nici cea mai vagă părere de rău, nici un regret nu mi-a încrețit fruntea, nu am fost bolnav niciodată, nu m-am îndopat cu hapuri otrăvitoare, nici măcar banale migrene n-am avut, și știu că o voi duce tot așa încă vreo cincizeci de ani, în timp ce oamenii posomorîți, bănuitori, suspicioși, capricioși, încrezuți, recalcitranți
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
în război, eu îl cresc. Tata nu murise, se întorsese însă grav rănit, cu precare șanse de a se salva, poate că de aceea ideea adopției mele nu fusese abandonată. Și te-am mai chemat, își reluase uica Livi explicația, încrețindu-și fruntea, ca să te rog să renunți la moștenirea din partea mea. Sunt gata să ascult și ce pretenții ai ca să renunți la această moștenire. Cuvintele ca să te rog le rostise uica Livi cam în silă. Să ajungă, curată umilință, să
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
mânecă lucrata cu acul în sens vertical de la guler până jos, unind foile de pânză din care se compune mânecă. Pe langă chee se întinde ciurătura, o cusătura pe fire trase în genul șabacului, de asemenea cu alb. Volanul este încrețit printr-o tehnică de încrețire, numită creț de trei ace, în formă de spic. P e pieptul cămășii sunt cusute de asemenea două rânduri de chei paralele. Decorul de chei și ciurătură, alb, perforat da o deosebită prețiozitate cămășii.''(Ibidem
EXPOZIŢIE DE PORT POPULAR.CIUPAGUL DIN CLISURA DUNĂRII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360285_a_361614]
-
îi erau neclare fiindcă nimeni nu le cunoșteau, doar presupuneau. În văzduh liniștea era la ea acasă. Se mai auzeau doar zbârnăitul cosașilor și rumegatul ierbii de bovinele aduse la păscut. Cu privirea fixă, Cătălina, femeie în vârstă acum, își încrețea pielea frunții ce părea bântuită de cugetări ascunse. Dintr-o dată se retrăsese în sufletul ei. Tăcând, în ritmul torsului, mișca înainte și înapoi capul, închizând ritmic ochii, gest ce prevestea că ar vrea să spună ceva. Și așa a fost
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
în, sau cînepă. Mai tîrziu ei se îmbrăcau că lengerie de corp din pînză de bumbac. Tipic, erau „ițarii”, care se coseau din țesătura de lină cu bumbac și aveau o lungime de 2 m, dar fiind și înguști se încrețeau pe picior de la gleznă pînă la genunchi. Se purtau vară și iarna. Peste cămașă se îmbracă pieptarul în sezonul rece. Accesorii: că brâul, agrafe de prins tunica, brățări etc. În funcție de anotimp, (iarnă adăugau cojoace, căciuli) iar încălțămintea sub formă de
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
local cu statuia proprie în frunte. Așa se face că în satele cu ieșire la mare, “La Virgen del Carmen”, patroana pescarilor e purtată cu mare alai uneori direct prin apă, în acordurile corului barbătesc impresionant, de vrei-nu-vrei ți se încrețește pielea de emoție. Nici ceilalți Sfinți nu se lasă mai prejos. În satele de munte se invocă adesea Sfântul Anton (San Antonio), chemat în special atunci când se caută ceva pierdut, respectiv Sfântul Ion (San Juan), care joacă un rol important
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
trimite albina la arici (cel mai înțelept animal) să îi ceară sfatul. Morocănos din fire, ariciul refuză. Dar albina se ascunde și îl aude pe arici bodogănind: Ce tăntălău și Dumnezeu, nu știe că trebuie să strângă pământul ca să-l încrețească! Albina a zburat la Dumnezeu și i-a spus. Enervat că a fost păcălit, ariciul o blesteamă pe albină să îi mănânce cine a trimis-o excrementele. Atunci Dumnezeu a sortit-o pe albină să facă doar miere. De ce este
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
iubita mea visată / cum timpul se îndură / de ore altădată / înțepenește-mi ochiul / și neclipește-mi-l / învârte- n juru-ți focul / ca para de copil / și lasă-mă-n căldură / ca pe un animal / și lasă-mă- ntorsură / ca valul mării, val / și încrețește-mi pielea / și părul tău sălbatic / și lasă- mi în picioare / un fel de mers apatic / lunatic / sub rază / fără îngenunchere / de argint pieritor... («Seara pe deal» - AmNS, 197 sq.); Mă lungisem către tine / tu departea, tu, departea mea, / tu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a durut? - Au, ce
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
apropii de acest mister tulburător și să încerci să deslușești ceva din zona incertă dintre a fi și a nu fi posibil. Deși misterul acesta te atrage la orice vârstă, el întotdeauna îți dă fiori reci prin inimă și-ți încrețește fruntea. Problemele de acest gen, oricât ar fi de învăluite în mister, tot m-au atras și m-au îndemnat să mă încumet și să scriu despre ele, deoarece pe unele le-am trăit aievea, iar altele au fost semnalate
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
lungă în apă. Părinții nu veneau cu noi, aveau treabă, dar eram un cârd de copii, toți vecini, prieteni, colegi... Nu mai am însă aceeași rezistență ca în copilărie și apa e cam rece. Plus că pielea degetelor s-a încrețit, așa se întâmplă când stai prea mult în apă. - Hai să ieșim, am cam înghețat! Plini de voioșie, încântați de baia făcută, ne îndreptăm spre prietenii noștri. - Vă dăm liber, intrați și voi să vă răcoriți! Stăm întinși pe șezlonguri
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
că minciună zilnică de necesitate. Până are loc intanirea dintre cei 3 F: foamea, frigul, frica. De aproape două sute de ani, ne modernizam în istorie, de formă. Tot de atâta timp, importam cu ochii legați forme fără fond. Unde se încrețește iluzia ? În violență mediatică? În violență socială ? Ochiul de sticlă al ecranului, veghează. Lingăii de profesie se gudura pe langă mâna care are biciul. Dăm cu banul, la intrarea în isorie ? N-are importantă și cum traversam istoria ? Cine vinde
NEGUSTORI DE PRINCIPII de DONA TUDOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340643_a_341972]
-
cu partenerii de pescuit, să aflu care mai este situația guvidului, mănâncă sau nu și prin ce zone ar fi mai bine de pescuit. După cum se arăta vremea, nu prea era încurajator să pescuiești.. Bătea vântul binișor, suficient pentru a încreți fruntea capricioasei mări.M-am pregătit, totuși, ca a doua zi să plec la pescuit pe mare. Îmi era dor, căci îmi intrase în obișnuință. Dimineața, nu am mai așteptat să sune alarma ceasului, că am și deschis ochii. M-
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
cî iera răi și acu-l cată potera. Da’, dacî-l băgăm la rivoluțâonari, scapî! Hai, bagî-l! - Păiii, nu prea merge că n-are cum, că nu ierea născut atunci, obiectă destul de neconvingător domnul Ghiocel. Figura neagră a lui Pardailan se încreți sporind în farmec prin strălucirea tăioasă a ochilor și plecatul mâinii către custurea de la brâu - Băăă, nu facea pă prostu’ cu mine cî nu țâni! N-aț’ dai voi legea cu revoluțâonar remarcat!? - Da, daaaa, noooo... - Cum bă, da’ n-o
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
picoarele”, spunea Jean Cocteau. Se vorbește mult despre flamenco, dar nimeni nu îndrăznește să dea o definiție exactă fenomenului „duende”, darul pe care numai unii îl posedă. Se spune că abia în clipa în care simți un fior care-ți încrețește pielea la auzul și vederea unei reprezentații de flamenco, ai înțeles ce înseamnă „el duende”. Mărturisesc că pe mine nu doar m-au trecut frisoane, ci chiar și măruntaiele mi s-au crispat. Șocul de cinci minute din Plaza de
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
nimic fetei de intențiile sale, cum nici fata nu-i aminti de dorința de a fi pe barcă. Amândoi aveau aceeași dorință. De a fi la bordul bărcii. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a durut? - Au, ce mă doare... Cred
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
când e cuprins de acest macabru sentiment numit răutate? Din cel mai frumos om, cu cele mai armonioase trăsături, cel mai senin zâmbet și ochii cei mai fermecători... se transformă pe loc într-o creatură fără nume. Fruntea i se încrețește, în ochi îi sclipește o lumină sumbră, gura îi este strânsă și încleștată și mușchii feței contractați. Da, asta face răutatea. Ne urâțește. Ne transformă în niște oameni greu de recunoscut și uneori ne îndeamnă la fapte nevrednice de noi
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
anul ce-a trecut! -Nici nu-ndrăznesc să vă spun... Oare cum aș fi putut? Dar, Sire, nu eram născut! Vedeți? Nu aveți dreptate! -Atunci, poate ai un frate!? -Eu n-am frați, Măria voastră! Plângea bietul Mielușel, De se-ncrețea lâna pe el. -O bunică sau un tată, Ori o rudă-ndepărtată! -Nicidecum, Măria voastră! Niciunul din turma noastră! -Taci odată, obraznicătură! Îndrăznești să te măsori Să te iei cu mine-n gură? -Dar... -Nu mai plânge în zadar! Chiar
LUPUL ȘI MIELUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377475_a_378804]
-
Zburând cu aripile să vadă orice suflet omenesc, îngerilor, li s-au arătat la marginea unui drum de pădure pe un trunchi bătrân de copac doborât de ani și ani, o bătrânică suptă de gânduri și timpul care i-a încrețit fruntea. Era atât de tristă încât și frunzele copacilor care mai ieri foșneau în slavă, în acel moment foșneau în văgăună. Îngerașul, văzând-o, a înțeles suferința ei încrâncenată. A bătut de trei ori din aripioarele sale și ca din
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
inocent,/ Și prea departe de spațiul-pereche,/ În care-mi vei dărui// Miracolul zeiesc al definirii...” (Lilia Manole - Ochi de Cupidon). Cât poate a fi fiorul în dinamismul său subtil, în trecerea spre suava dragoste și grea-eterna iubire... Unde îndeobște se încrețesc în cristale lucioase și reci, lucrurile, darmite ființele, tot ce poți să-ți dorești sunt spațiul și timpul tău de rezervă... Are, și tocmai ce-l descopăr acum, Lilia Manole, propriul ei „Tratat de fericire”: „Fericirea,/ O artă a două
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
o modalitate de ai reproșa, sugerându-i că e riscant să mă aibă pe conștiință, dacă mor din cauză că-mi trimite stafii în cameră. Doar amintindu-mi mirosul acela fad ca de mortăciune și aerul rece ca de criptă, mi se încrețește pielea, de silă și oroare. A doua zi, la micul dejun, în timp ce beam cafeaua împreună i-am reproșat supărată, teatrul de la miezul nopții: - Dora! Am fost avertizată, că vă pricepeți să regizați de minune farse paranormale, cu care speriați oamenii
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
și nava mea sunteți doar vis... FLOAREA DE LOTUS După ani de secetă îndelungată, Ploaia se revarsă ca din senin, Nebănuită, neașteptată... Niciun semn nu prevestea furtuna, Nicio adiere de briză Pe țărmul de la marginea zării, Niciun val care să încrețească Întinderea liniștită de apă, Împăcată cu sine, Sub dogoarea pustiitoare a amurgului! Ca o vrajă, s-au răsucit norii, Și trupul subțire al tornadei A început să danseze, Luând prin surprindere Sufletul pustiului Și unindu-l pentru totdeauna Cu înaltul
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
1957, referindu-se la Take, Ianke și Cadâr. ...”Parcă-l văd schițând încet, elegant, gândind și sorbind tacticos din cafea. Nu se repezea în linii nervos să scoată forma șarjată din fuga condeiului. Era un cerebral. Contura și apoi privea încrețind fruntea. Revenea la noi linii la fel de tacticos așternute pe hârtie, ca la început. Lucra mult din memorie, spunea că în felul acesta artistul are concretizate toate formele caracteristice, fără să îngreuneze... Era omul conștiincios, nu adăuga nimic dar nici nu
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
eminesciene: „Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii” (p. 231) (Ioan-Aurel Pop, Identitatea Românească. Ed. Contemporanul, București-2016, p. 101-102) De fapt, DOINA lui Eminescu este un PSALM din regeasca și divina Psaltire universală. Și dacă tot li se încrețește inima denigratorilor când aud DOINA lui EMINESCU cunoscută, le mai dăm o variantă mai pe gust, aleasă și publicată de Alexander E. Ronnett: „Adevăratul Eminescu nu este visătorul dulceag și moale din cele câteva poeme învățate pe genunchi la școală
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt, pământul parcă vrea să mai crească, copacul din grădina noastră a căzut și-acum, a-nceput să putrezească. Sub scoarța lui încrețită de vreme, gândul meu ca un foc s-a așternut, topesc inelele copacului căzut și timpul le rescrie pe mine, pe trup. Referință Bibliografică: Copacul din grădină / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984, Anul VI, 06 iunie
COPACUL DIN GRĂDINĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373461_a_374790]