377 matches
-
-o de mână și ne-am oprit în camera mea. Eram zgribuliți de vântul pe care nu l-am simțit pe malul lacului. Am făcut dușuri fierbinți, pe rând. Eu primul. Când a ieșit din baie cu părul ud și încrețit de apă, a început din senin să-mi povestească despre soțul ei. Stătea pe marginea patului înfășurată într-un prosop și-mi povestea lucruri pe care nu le percepeam. Îmi plăcea să o privesc. Eram mândru. Nu știu de ce, pentru că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ori de câte ori se întorcea spre stăpâni, își arăta în lumina faclei ochii adânci și calzi. Era un bărbat zvelt și poate numai cu câțiva ani mai în vârstă decât Iahuben. Pielea lui neagră strălucea, dinții erau albi, părul des și ușor încrețit mărginea o frunte bogată, nasul puternic umbrea buzele destul de subțiri, ca arcul destins. Mâinile lui păreau vânjoase, umerii lui erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se uita la cer. Soldații se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îmbrăca000000000000000000000000000000000000ntaloni din flanel, cămașă roz și cravată albastră 0000000000000000000000000000e deasupra. I-am văzut pe câțiva dintre colegii lui de servic000000000000000000000000000000000000tot bulangiului nu-i stă bine nicicum. 000000000000000000000000000000000000 Aranjez o altă ru000000000000000000000000000000000000ind un Silk Cut. Bladesey ia una, v000000000000000000mănâncă00000000000000000 cu fruntea Încrețită. — Fața ta e un pi000000000000000000000000000000000000i spun puțoiului. — Totul e În regulă? 000000000000000000000000000000000000 — Păi de fapt nu chiar000000000000000000mănâncă00000000000nt sigur că o să fiu În stare să vin la AmsterdaGazda Mea mănâncă pentru minei că Bunty o să facă atac de cord. 000000000000000000000000000000000000 — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
impedanță (pe care le rebutam cu zecile), de parcă ar fi dat delicat deoparte petalele unui trandafir în căutarea staminelor. Mai la o parte, pe un gard de fier năpădit de volbură stătea Tîti, Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie de pateu, fetele trăncăneau într-un colț din care emana parfum, iar eu, trist și tulbure, nebăgat în seamă, recitam mai departe, în gînd: Și plouă-n
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii deschiși în întuneric și-mi imaginam, încercam să nu respir și să-mi înăbuș bătăile sângelui în tâmple, ca să nu pierd nimic din ce se întîmpla la câțiva metri sub podeaua mea, între cele două corpuri goale, pe cearșaful încrețit și jilav. Părea că întreaga substanță din univers se reducea la beznă absolută, având în centru un singur cub luminos, în care două corpuri se contopeau, iar de jur-împrejur, ocupând tot întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un rând de pe prima pagină comunică prin intermediul esofagului meu cu un cuvânt de la pagina 40 și că nervii mei cranieni scurtcircuitează simboluri și aluzii. Asemenea homunculului care se-ntinde pe emisferele cerebrale, îmi întind și eu sub scoarța textului fruntea-ncrețită, gura căscată, limba întinsă pe douăzeci de pagini, trupul mic și ridicol (dar palmele cu falange enorme, făcute parcă să susțină arcul de piatră al povestirii). Sânt totuna cu textul care mi s-a lipit de corp și mă-nveninează
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar eram eu însumi beat, eu însumi mă legănam și cântam cu ei. Aș fi vrut să-mi deschid țeasta și să-mi jupoi creierul de straturile de cortex, să arunc la gunoi, ca pe o placentă băloasă, substanța aia încrețită care dă seama de toată nefericirea noastră, să dau drumul pe un canal barierei aceleia interpuse între viață și noi înșine. Aș fi vrut să păstrez doar creierul 130 primitiv, să mă topesc de dragoste și să mă învinețesc de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
afla un bărbat masiv, Într-un sac de plastic alb, pentru cadavre. Strângând din dinți, Logan desfăcu femoarul. Capul și umerii care apărură din sac erau aceiași din fotografia prinsă pe peretele lui Logan. Doar că mortul era mult mai Încrețit, de parcă cineva ar fi tras jos fața din creștetul capului ca să poată deschide craniul cu un ferăstrău de oase și să scoată creierul. Pielea era ca de ceară și palidă, iar niște vânătăi roșii profunde marcau locurile În care sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
petice de cer senin. La un moment dat, privind marea, râse. Simțea cum discursul i se imprima în minte. Singurătatea îndelungată dăduse rezultate extraordinare. Se gândea că, la urma urmei, creierul unui om e un pumn de substanță moale, delicată, încrețită și cenușie, cu striații de vene subțiri; pe primul îl văzuse când avea șase ani: era creierul dezvelit al unui cherusc ucis. Iar acum, în masa lui cenușie - moștenire de la Julius Caesar, Marcus Antonius, Augustus, Germanicus, care depozitaseră în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mama cu acea față plată, plină de autosatisfacție, pe care încolțea un zâmbet minuscul: trăsături simple, clare, ce exprimau succes și convingerea că lui îi reușește orice atinge. Părul și-l purta ondulat spre spate, în față mai umflat și încrețit, strălucind întunecat, ceea ce îi alungea mai degrabă obrazul lat, căruia capul puternic îi dădea un aer și mai accentuat de forță; numai mâinile care ieșeau de sub manșetele albe erau în continuare cele ale fostului reprezentant al turnătoriei și al fabricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de ori mai bine. —Mă bucur. Hai. Mor de nerăbdare să-ți arăt camera. La recepție era o femeie masivă îmbracată într-un costum înspăimântător, dar când l-a văzut pe Ed expresia fioroasă s-a transformat într-un zâmbet încrețit. —D-le McLaren! Bună ziua, d-nă Turner. Arătați splendid! D-na Turner roși frumos. Îmi plăcea de ea. Nu v-am mai văzut de o groază de timp. Bine ați revenit. Iar ea trebuie să fie... — Ea e prietena mea, Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese era luminat de un farmec aproape feminin, fără cusur. Ochii lui mari și verzi mi-au trimis o privire atât de limpede, încât amintirea ei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după schimbarea locului, cu vedere spre coșurile înșiruite și turnurile de răcire ale trecătorului combinat Pompa neagră. Curând, blocul de hârtie Ingres - de douăzeci de foi - era plin. Am desenat, de asemenea, benzi transportoare dezafectate, care arătau ca niște gulere încrețite. Mai apropiate sau mai îndepărtate, buldozerele care stăteau ca niște insecte la marginea gropilor îmi ofereau motiv după motiv. Privirea aruncată în prăpăstii create de mâna omului lăsa să se vadă mai mult decât se găsea acolo și declanșa cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un teatru în care personajele, în funcție de amintire, apar costumate când așa, când așa, se servindu-se fără jenă, ca și când ar fi inventate, din camera de recuzită. Căci, din cauză că în preajma și pe teritoriul de protecție al acestui bărbat cumsecade cu barba încrețită expresiv, posibilul și imposibilul deveneau imaginabile și reprezentabile în tablouri, mai târziu, când cerneala nu mai voia să mi se termine odată, un personaj închipuit și-a aflat locul în menajeria lui Pankok. Capitol după capitol, el își trăia romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trupul subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident, florile de plastic înfipte într-o glastră din plastic, icoana de serie, un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și servieta, apoi ieșind din enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își amintea prin ce trecuse. I se părea că se eliberase de rușinea de a fi acceptat un aranjament. Era obosit, acum în sfârșit își simțea oboseala. Mai era încordare în el, însă ca o oglindă de ape numai ușoar încrețită de adiere sau un corset pus mai mult în joacă unui armăsar încă neîmblânzit, și aștepta să se scurgă cele zece zile sau două săptămâni, cu nerăbdare și încordare. Într-una din acele zile Rodica Dumitrescu, arătându-i-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a agățat iarăși cu amândouă mâinile de brațul lui, așezându-și capul pe umărul lui, lipindu-se de el și șoptindu-i: „E atât de bine aici. Te iubesc“, și privea fața verzuie-albicioasă-albăstrie a lacului încremenit într-o mișcare ușor încrețită și atunci și-a dat seama că el a tăcut brusc. Dar s-a strâns și mai mult lângă el și după un timp i-a șoptit: „Anul ăsta o să fie al nostru în întregime, fără probleme. Cum îmi zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a lor, cu care el s-ar fi culcat cu puțin înainte, arătându-i patul mototolit și explicându-i treburi anatomice, ca pe o bagatelă cu care ar fi de mult obișnuit, după cum părea să arate fruntea lui ridicată și încrețită superior. Și Andrei Vlădescu îl privea, cum avea să-și privească acea colegă, cu o curiozitate la fel de furnicătoare, fără să descopere în trupul sau pe chipul vreunuia urmele a ceea ce se petrecuse, și care își repeta cu convingere - trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
meu s‑a Întrebat dacă va fi În stare să suporte o nouă „surpriză“. — Mă aștept să fii diseară la petrecere, ca să Întâmpini oaspeții. Asta‑i tot. M‑am uitat la Emily, care părea absolut, total uluită, iar fruntea ei Încrețită dovedea că sarcina asta constituise pentru ea o surpriză la fel de mare ca și pentru mine. Am auzit eu bine? i‑am șoptit lui Emily, care nu a putut decât să dea din cap și să‑mi facă semn să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de modă din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și o selecție de mare clasă din cea mai stilată și scumpă garderobă din lume. — A venit mașina, Ahn‑dre‑ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne‑a condus pe lângă un grup care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prima rochie la loc și scoase alta, una albastru Închis cu revere crem. Costase două lire acum doi ani; Kay i-o cumpărase, bineînțeles. Ea Îi cumpărase majoritatea lucrurilor, În special În zilele acelea. O parte din tiv era ușor Încrețită, acolo unde se tocise, și trebuia cîrpită, dar În afară de asta, arăta ca nouă. Helen o scutură, o desfăcu și se vîrÎ În ea. Kay Întinse mîinile. — Vino aici, zise ea, să-ți prind eu copcile. Helen se duse spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]