1,452 matches
-
2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ai grijă de mine, Doamne, Dumnezeul meu iubit, Niște semeni vor să-mi piardă Sufletul neprihănit. Toată ziua cei potrivnici Fac război ascuns cu mine Însă nu mă tem, eu, Doamne, Mă încred de-acum în Tine. Când cu Domnul eu mă laud Și Cuvântul Său cel sfânt Ce îmi mai pot face mie Niște oameni pe pământ? Știu că îmi urzesc capcane Cu paienjeniș de gânduri Și au vrut să îmi ia
PSALMUL 56 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383896_a_385225]
-
numeri pașii mei, Lacrimile pribegiei Le-aduni in val de mare Și în Cartea veșniciei. Și atuncea și vrăjmașii Se dau înapoi când știu Că-mi ții partea mea de vină Și că-Ți sânt chiar Ție fiu. Dacă mă încred în Domnul Și-n Cuvântul Său cel sfânt Ce îmi mai pot face mie Niște oameni pe pământ? Dumnezeule, de-acuma-Ți Voi aduce mulțumire Și-Ți voi împlini porunca Și Cuvântul cu iubire. Tu m-ai izbăvit de toate
PSALMUL 56 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383896_a_385225]
-
a dat putere Ca să biruiești ispita. De privești a Sa jertfire, Vei primi prin Duhul Slavei o deplină mângâiere. Iar de greul te oprește să înaintezi, gândește, Ce-s 80 de ani pe Terra, ce-i trăirea-n veșnicie, Te încrede-n promisiunea Celui care te iubește, Încât Și-a jertfit chiar Fiul, ca să-ți fie bine ție. Nu lăsa nimic în umbră, scoate totul la lumină! Nu ascunde sub obroace tot ce Domnu-a pus în tine, Chiar de uneori îți
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
din mine, se-ascunde Când plânge durerea din noi Și-n simbolice mii de secunde Împărțim azi durerea, la doi Jumătate din mine se vede Chiar de-n umbră încerc să m-ascund Și în mine de tu te-ai încrede Deveni-voi măiastru fecund Jumătatea din mine ascunsă Recunoaște ce mult am greșit Jumătatea ce-o vezi e absconsă Dar așa cum e ea, te-a iubit. 06.12.2015 Focșani sursa foto: internet Referință Bibliografică: JUMĂTATE / Daniel Bertoni Albert : Confluențe
JUMĂTATE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383021_a_384350]
-
stropii tropotiți, tot ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piaza rea În inima mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai scump că libertatea Și nu mă-ncred în zei imaginari Iar clipa-n care ma cuprinde moartea Îmi va trimite caiii, emisari Atunci, iubita mea, așa să știi Că nu vreau fastuoasă-ngropăciune Chiar voi lăsa și vorba la copii Că din mormânt, să n-aud rugăciune Să
ALEARGĂ CAI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383017_a_384346]
-
Publicat în: Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CĂTRE STELE Copilul meu, privește către stele Alege-ți una care s-o urmezi De cauți bine, vei găsi prin ele Și steaua-n care ai să te încrezi Eu nu pot să îți spun care-i aleasă Nici nu te-ndrum la steaua ce vreau eu Dar cea care-ți va fi în pumni culeasă Tot drumul vieții īți va lumina mereu Tu să nu fugi de tainele
CĂTRE STELE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383036_a_384365]
-
în Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017. Acel ce stă sub harul Celui Prea’nalt își are În El și cetățuia Și locul de scăpare. În El se odihnește Că-și spune înțelept I-atotputernic Domnul În care mă încred. Da, El te ocrotește Când lațul ți-e întins De pustiimea umbrei Ce poate te-a cuprins. Tot El te împresoară Cu aripile Lui Așa cum înconjoară O pasăre pe pui. Căci scut și apărare E tot ce-I în cuvânt
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
a lăsat pe nimeni Uitărilor nicicând. Când ești cu El nici teama ... Citește mai mult Acel ce stă sub harulCelui Prea’nalt își areîn El și cetățuiași locul de scăpare.În El se odihneșteCă-și spune înțeleptI-atotputernic Domnulîn care mă încred.Da, El te ocroteșteCând lațul ți-e întinsDe pustiimea umbreiCe poate te-a cuprins.Tot El te împresoarăCu aripile LuiAșa cum înconjoarăO pasăre pe pui.Căci scut și apărareE tot ce-I în cuvântEl n-a lăsat pe nimeniUitărilor nicicând
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
prin Domnul Isus, Captiv într-o vreme străină, Privesc catafalcul tacit, Aștept marea clipă să vină, Când plec, voi pleca fericit, Căci drumuri de aur m-așteaptă, Pe care s-alerg și să cânt, De viața îmi pare nedreaptă, Mă-ncred în ce scrie-n Cuvânt, Ca David înalț, plin de teamă, Dar și cu iubire, cântări, Spre-Acel ce Acasă mă cheamă, Osana se-aude în zări, Primește-mi umila-nchinare, Părinte, căci ce aș fi eu, În lumea aceasta, sub soare
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
bărbat?”. Însă, după ce îngerul îi comunica modul zămislirii minunate - „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri”, Fecioara nu s-a mai îndoit de vestirea îngerului. În clipa în care declara că se încrede cu desăvârșire în minunea ce se va săvârși cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se și sălășluiește în ea, zamislindu-Se Om. Nașterea lui Dumnezeu-Cuvantul ca om este o naștere unică, neavând nimic din nașterea celorlalți oameni. Nici nașterea Să din
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
întrerupt lui Timotei Popovici din când în când zborul spre înalt. Dar Vidu de fiecare dată a intervenit prompt: „Caută și lucră. Nu descuraja!“. sau : „Nu te supere neîncrederea publicului nostru, căci așa e dânsul de la fire a nu se încrede în ai sei“. determinându-1 să-și reia zborul întrerupt. Nu numai pentru acest sprijin permanent și dezinteresat, ci și pentru creația muzicală a lui Vidu, Timotei Popovici a manifestat, pe de o parte, sinceră admirație, iar pe de alta, regretul
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
stropii tropotiți, tot ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piază rea În inimă mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai scump ca libertatea Și nu mă-ncred în zei imaginari Iar clipa-n care mă cuprinde moartea Îmi va trimite caiii, emisari Atunci, iubita mea, așa să știi Că nu vreau fastuoasă-ngropăciune Chiar voi lăsa și vorbă la copii Citește mai mult ALEARGĂ CAIautor, Bertoni D AlbertAleargă
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
un nechezatReverberează tropotul, și mă pătrundePrin stropii tropotiți, tot ce-am lăsatși las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piază reaîn inimă mi s-au aprins tăciuniiși-am devenit alergător sadeaNimic nu e mai scump ca libertateași nu mă-ncred în zei imaginariIar clipa-n care mă cuprinde moarteaîmi va trimite caiii, emisariAtunci, iubita mea, așa să știiCă nu vreau fastuoasă-ngropăciuneChiar voi lăsa și vorbă la copii... XXI. DOR DE TATĂ, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2193
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016. CĂTRE STELE Copilul meu, privește către stele Alege-ți una care s-o urmezi De cauți bine, vei găsi prin ele Și steaua-n care ai să te încrezi Eu nu pot să îți spun care-i aleasă Nici nu te-ndrum la steaua ce vreau eu Dar cea care-ți va fi în pumni culeasă Tot drumul vieții īți va lumina mereu Tu să nu fugi de tainele
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete și el și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vedea cu ochii dumitale. Dante fu cât pe ce să stăruie, dar apoi ridică din umeri și tăcu. Dacă era chemat ca să formuleze o explicație a celor petrecute, prefera să Își facă o idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților, căutând să Își destindă trupul ostenit. Biserica se ridica la cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-ar putea ridica deasupra pământurilor ieșite la suprafață și că, În emisfera australă, ar fi putut exista și altceva În afară de ocean. Acele teorii erau nebunești, și totuși nu puțini le susțineau, invocând drept dovadă izvoarele de munte. Să te Încrezi În atari argumentări ar fi echivalat cu a admite că, pe undeva, apa ar fi putut curge În sus. Pe masă se mai aflau Încă ulciorul și cupele pe care le umpluse pe timpul nopții. Fu ispitit să repete experimentul, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Poate că vom putea accepta fără să Împovărăm prea mult finanțele Comunei... sugeră pe un ton nesigur unul dintre priori. — Nu finanțele noastre sunt În joc, messer Pietro, răspunse Dante cu asprime, ci libertatea noastră și a celor ce se Încred În Florența. Iar acum ar trebui să ne plecăm grumazul sub jugul lui Bonifaciu, simoniacul și nedemnul? — Bonifaciu simoniac? Ia seama la ce spui, messer Alighieri, să nu cumva să te căiești. Și să nu ne târăști pe toți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își făcuse intrarea marele mediator, bărbatul care avea să stingă ura și să pacifice orașul În numele frăției creștinești. Numai Dante rămăsese deoparte, neliniștit, asemenea unui troian la vederea marelui cal. „Timeo Danaos et dona ferentes“ se gândise el. „Nu mă Încred În câinii ăștia nici dacă Îmi zâmbesc.“ Nimic nu Îi plăcuse din acest om și din curtea lui. Aspectul fizic al cardinalului Îl indica drept un laș concupiscent, cu chipul marcat de ipocrizia curială. Iar când, În sala Consiliului, făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era absurd să-și închipuie că delicata Laila, adolescenta Aisha sau servitorii cei slabi ar fi avut vreo șansă să se salveze în acele împrejurări. Așa cum bine spusese mama sa, singurul lucru pe care-l puteau face era să se încreadă în bunăvoința lui Allah. Și să aștepte. Sub soarele ca plumbul topit, doar umbra vulturilor se mișca în jurul corturilor, căci nici măcar muștele nu erau în stare zboare și căzuseră amețite pe pieile uscate, așteptând momente mai prielnice ca să se pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ostaticii: sau toți liberi, sau toți morți. — N-ai de ce să-ți faci probleme. — Ba îmi fac multe probleme, și tu știi mai bine ca oricine - îl contrazise englezul. Întotdeauna am avut încredere în tine, dar niciodată nu m-am încrezut în blestemații ăștia de tuaregi. Se mișcă în deșert ca peștele în apă. — Am cei mai buni „pescari“. — Nu știu dacă sunt cei mai buni, dar cu siguranță sunt cei mai scumpi. — Sunt așa de scumpi pentru că nu-s mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cum să lupți împotriva lor. „Împuțiții“ ăștia apar de unde nici nu te-aștepți și îți taie gâtul ca unui cârlan, ca apoi să dispară așa cum au apărut. Sfatul meu e să deschideți bine ochii - dar chiar și așa, nu vă încredeți niciodată în ceea ce vedeți, pentru că rareori este ceea ce pare a fi. Și acum, haideți să mai vedem o dată fotografiile alea. — Încă o dată?... — Și de o mie de ori dacă este nevoie... Scoase dintr-o servietă hărtănită o duzină de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vorba de Sidi-Kaufa, locul unde trebuia să ajungă în acea blestemată zi când au rătăcit drumul din cauza unui atlas rutier greșit; și făcu un efort, încercând să-și amintească ce văzuse pe hartă, cu toate că era clar că nu te puteai încrede în hărțile alea. Dacă memoria nu-l înșela, acel masiv pietros și singuratic ar fi trebuit să rămână mult mai la sud, servindu-le ca un îndepărtat punct de reper tot timpul la dreapta lor. Ținând cont de asta, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
le putea opri sau măcar încetini mersul. Uneori frica se transforma în fericire, o fericire care nu promitea nici un viitor. Soțul meu dansa mai departe pentru mine și devenisem și eu inițiată în dansul său. Dădeam drumul corpurilor în aer, încrezându-ne în stabilitatea și protecția lui. Pielea în care erau înfășurate lumile interioare ale trupurilor ne asigura de echilibrul dintre înăuntrul și înafara ei. Dar aerul era la fel de viclean ca și focul, apa și pământul, patru frați din aceeași materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri. Domnul Benedek, ca un bărbat cu o Îndelungată experiență de primar (de cincisprezece, dacă nu chiar de douăzeci de ani) nu credea În presimțiri, el se Încredea numai În știință. GÎndea În sinea lui că fetița are o criză de isterie sau poate epilepsie (deși nu pronunțase). A zis doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea avea constipație; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]