2,617 matches
-
aceasta va însemna în curând drumul apucat pentru a părăsi ceea ce 19 ani a însemnat ”acasă”. Alerg, ritmul respirației e deja neregulat și simt o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrșul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un gol în stomac și un fior pe șira spinării. Mă uit în jur și realizez că singura soluție e să tragi aer
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
mare unde a primit din partea domnitorului tradiționalele urări de bun venit, el a scos o năframă de mătase neagră și a pus-o pe umărul acestuia. Era semnul mazilirii, care pe domnitor și pe o parte din dregători i-a încremenit. Rupând tăcerea, Mustafa-aga și-a exprimat regretul că tocmai lui, vechi prieten al lui Brâncoveanu, i-a fost dată prunca de a-l declara mazil și de a-l duce cu toată familia sa la Constantinopol. După citirea firmanului de
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
care oamenii erau atât de aproape de clipa morții, creștea între ei un sentiment de milă și solidaritate, încât toate chinurile au devenit o cauză unită a celor ce strigau după ajutor și a celor care îl dădeau! Răniți sau nu, încremeniți de groază, cu toții comunicau prin semnale, dar sunetul, nu o dată se propaga deviat afară, printr-o grindă, țeavă etc. și se săpa, din această cauză, prin planșee de beton, pe o direcție greșită cauzându-se uneori, chiar răniri involuntare tocmai
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
să-i împingă frontierele spre răsărit. Prin urmare, după Ucraina, unde evoluțiile sunt ireversibile, cu toate protestele mai curând ipocrite ale marilor puteri, România este cea mai expusă, atât datorită conjuncturii externe ce înseamnă o nouă reașezare a faliilor geopolitice încremenite după Trianon -exceptând cutremurul ce a transformat harta Iugoslaviei într-o blană de leopard - cât și a forțelor interne maghiare, separatiste, favorizate de șantajul asupra executivului, nevoit să le aducă la guvernare. Aceasta va însemna o concertare a reacțiilor externe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93700_a_94992]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ZIUA CA O PRADĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CA O PRADĂ Orbită de lumina clipei ziua încremenește răstignită în intersecția clocotind de vacarm și-și strânge a rugă aripile-i translucide de efemeridă deja mototolite sub pașii de miriapod ai lumii ce-agită iar frenetic clești antene maxilare și curge tropotește prin cenușa trotuarelor strivind crâmpeiele de-
ZIUA CA O PRADĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382229_a_383558]
-
la lumină, Frumusețea închistată în grăuntele ce moare. Suferința e intrusul ce produce-amărăciune, Firicel de rocă-n falduri, cochilie-n sân de mare, Frământări și-mpotrivire, sfere sidefii compune, Prelucrarea care naște perle de mare valoare. Suferința este gerul care-ncremenește picul Lacrimei ce cade-n valuri peste oameni, peste vreme, O metamorfoză care a-nfrumusețat nimicul, În cristalele de gheață stând superbe diademe. Suferința este truda ce îngenunchează omul, Recile sudori transformă îndărătnicu-n supus, Redescoperind valoarea, Infinitul și atomul, Se unesc
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
domnul Tică să-l mai conducă până la usă, cum făcea de obicei, dar comisarului nu-i trecu prin minte să se gândească la asta. Locuia la etajul doi, deasupra de familia Alexandrescu. Auzi doi oameni, vorbind la parter și rămase încremenit la auzul uneia dintre cele două voci. Referință Bibliografică: Răpirea (4) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
Interviuri cu rromi lingurari din satul Băleni, județul Dâmbovița . Poveștile lor despre meșteșugul facerii lingurilor și a altor obiecte de lemn. Imagini din satul bălenarilor , unde timpul parcă a încremenit pe câmpiile întinse ce aparțineau în trecut familiei Cantacuzinilor, în secolul al 17 -lea. Acesta este tabloul filmului -The Boyash -Rudarul -selectat oficial pentru a participa, în luna decembrie, la Festivalul de Film Pineapple Underground Film Festival din Hong Kong , China
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93266_a_94558]
-
care era în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei. Eu scosei două coriste de pe scenă, cari încremeniseră de spaimă, și văzui pe câțiva lucrători sărind de sus prin flacări pe scenă și unul [î]și frânse un picior. În acel moment focul pătrunse cortina și flacăra, dusă de curent, ieși în teatru, ajungând până la loje. Fugii în
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
kilometru pătrat al zonei cu statut juridic incert. O hagiografie comunistă binecunoscută nouă proliferează pe zi ce trece. Copilăria lui Vladimir Ilici e sinonimă cu maturitatea câtorva mii de frați mai mici ai săi. Ideologia anilor 50 pare a fi încremenit pentru mai bine de jumătate de secol. Matriarhatul conjunctural se instaurează tacit, pe măsură ce bărbații devin din ce în ce mai puțini. Treningul acaparează orice altă presupusă modă vestimentară. Sportul ia proporțiile unei religii locale. Nu o dată călugării au, aici, o tinerețe zbuciumată, petrecută pe
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
filmele B ale anilor '50 unde țipătul era menit nu numai să scoale tot cartierul în picioare, ci să exprime și groaza profundă și contagioasă că spectatorul n-ar fi suficient de terifiat. Aproape de fiecare dată cînd neurotoxina lovește, oamenii încremenesc pentru o clipă, excepție făcînd tocmai acea persoană pe care o alege regizorul pentru a mai transmite un ultim mesaj lucid și respectiv starea de stupefacție pe care spectatorul o trăiește amplificat prin acest raisoneur care mai are la dispoziție
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
metrul/măsura muzicală (ținând de timp), este relativul sau datul secund al armoniei (ținând de spațiu), trimitem la următoarea experiență comună multora dintre noi, ca auditori. Din primele clipe ale începutului unei muzici timpul este surprins în eveniment, adică este încremenit în actualitatea faptului de-a fi laolaltă-cu auditorul, într-un același moment de actualitate. Prin urmare, nu avem sentimentul curgerii timpului. Este ca și cum văzând un lucru multe prea de-aproape, nu-l mai putem survola ca întreg. Spunem deci
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
echivalent deopotrivă - prin inmensurabilitate -, clipei și eternității. Ceea ce se aude însă ne conferă o perspectivă spațială proprie muzicii, de corporalitate sonoră căreia îi suntem cuprinși ca scufundare într-un spațiu anume, adică într-un mod de spațiu. Cum timpul este încremenit, mișcarea exclusiv în spațiu poate fi orientată simultan(-instantaneu) în toate direcțiile, prezumând spațiului calitatea de simetric-omogen. Abia după puțină vreme de la începutul audiției, treptat, simțim și fiorul timpului, ca trecere. Clipa când auzim mișcarea în timp (de fapt, temporalitatea
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
configurat sonor. Tot ivindu-se, cu cât timpul continuă să treacă, cu atât ni se relevă ca interval. Această perspectivizare se produce indiferent dacă armonia comportă sau nu vreo modificare. Natura percepției noastre este aceea care nu poate rămâne definitiv încremenită în evenimențialitatea temporală, făcând ca aceasta să se petreacă: din netimp - ca fixitate referită unui model formal -, în timp - ca măsură în curgere (profilabilă prin consecvențialitate). Dacă însă oricumul curgerii timpului este petrecut sonor, atunci percepția noastră, care în mod
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
precis în raport cu acum-ul timpului: a) orientarea în acum; b) oriectarea către acum; c) orientarea prin acum. a) În-acum corespunde expresiei de conservare în actualitate, proprii muzicii de caracter expozitiv sau performativ, în care, așa cum am mai spus, timpul este încremenit sau emblematizat ca eveniment. În această situație orientarea tinde să se mențină în clipă, ca și cum timpul nu ar mai curge, ci ar inunda instantaneu un tot care, tocmai prin asta se relevă strict punctual, nonintervalic (alinear). Lucrările care pun accentul
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
din Frigia, pielea aceasta însuflețită, de cum auzea sunete de flaut, începea imediat să se unduiască în ritmica unui dans spontan, semn că amintirea plăcerii melodice îi revenea în minte, pentru ca, de îndată ce răsunau ciupiturile de coarde ale citerei, aceeași piele să încremenească de spaimă, ca într-un protest mut față de cruzimea destinului îndurat. În plus, pielea lui Marsyas nu avea de ales: prinsă între pereții peșterii, nu putea nici să scape de oroarea sunetelor de citeră, care îi trezeau amintiri dureroase, și
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
care vorbește de magia muzicii. Muzica dacă nu este trăită, dacă nu este o încifrare biografică, dacă nu atinge suflete și nu răscolește conștiințe, dacă nu te face să icnești de fericire, dacă nu-ți ivește lacrima, dacă nu te încremenește și dacă ascultând-o nu simți că au dispărut și timpul și pereții sălii de concert, poate fi orice, dar nu acest dat fundamental al CREAȚIEI. Or toate astea și multe, multe altele, le-am simțit ascultând Orchestra și Corul
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
în care locuia la Paris, surprinde în clădirea alăturată un bărbat făcîndu-și toaleta: "Prin cadrul ferestrei mele privesc cum un bărbat își pregătește trupul. Trecut de 50 de ani - îmi spun buclele părului argintiu și torsul lui dezgolit. Gîndurile mele încremenesc în amănuntele și lentoarea gesturilor lui. Păr potrivit cu föhnul și cu peria, spume și creme înainte și după bărbierit, sprîncenele netezite, flacoane și ustensile diverse pentru față, urechi, piept și subsuori. În sfîrșit, gesturile cunoscute: spălatul pe dinți și îmbrăcatul
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
se opreau în severa geometrie de piatră a locului, lovind zidurile ca niște fulgere blânde. Deodată, am auzit armoniile unui cor care repeta un cântec vesperal - o piesă de Byrd, după cum aveam să aflu mai târziu - într-o capelă alăturată. Încremenit de lumină și de sunete, copleșit și încântat, am fost cuprins de o bucurie neștiută și m-am gândit: aceasta e-o frumusețe creștină și o vreau. Am fost șocat de acest gând. Îmi amintesc de asemenea că mi-am
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
-l folosească cum se cuvine. Suntem prinși în joc chiar de la început, o imagine din trecut filtrată luminos, cu ceva nesigur, tremurător. Un copil stă cu fața la un copac și numără, iar ceilalți se apropie pe nesimțite. Imediat ce întoarce privirea ei încremenesc, devin statui, și tot așa pînă cînd cel mai apropiat îl atinge. Sub semnul acestui joc stă tot filmul, numai că acei copii orfelini din luminoasă fotografie a amintirii revin că fantome ale trecutului. Lăură (Belen Rueda) a iesit din
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
glaciațiuni de buzunar. "Toți călătorii erau înghețați pe băncuțele lor, degerați adică, niște momâi de sticlă, acoperiți cu un strat gros de promoroacă. Fiecare fusese prins de îngheț după voia întâmplării. Unii mai erau aplecați asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un bărbat fusese surprins de îngheț în timp ce se afla ridicat în picioare și cotrobăia prin valiza așezată în plasă. O cucoană mai
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
ceva, un bărbat de aproape cincizeci de ani, strigă ca un copilaș. Familia Lambert dă fuga până la scară, ca să-l vadă pe stăpân cum se înroșește și cum tremură, urlând știam eu. Duplessis trage din țigară și se amuză. Au încremenit de parcă ar fi aflat că stăpânul lor a mai tăiat gâtul unei femei. Nu te poți aștepta la nimica bun de la o asemenea bucurie. Așadar va fi în noiembrie. Numele lui Schoelcher a avut efectul scontat. De vreme ce bunul prieten comun
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
sau totala desconsiderare a sufletului, nesocotirea căinței până în zilele ultime ale vieții și, în sfârșit, disperarea sau sentimentul contrar nădejdii totale în Dumnezeu, în mare mila Domnului, tăgăduind în Domnul bunătatea tatălui, mergând până la gândul sinuciderii, bombăni pisica. Uliana Vladimirovna încremeni. Uliana Vladimirovna se clătină pe picioare. Apucă să bage de seamă că peste fereastra camerei cu șemineu se întinsese deodată un văl strălucitor, pe care, în făgașul luminii cerului se contura o biserică albă, deasupra apei întunecate. Și la biata
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
departe de țară, o viață și așa sleită: cei doi sunt uciși la graniță, chiar de călăuzele lor. Mor fără să se zbată. Recviemul este dublat de viziunea existențialistă: înstrăinați de ei înșiși și de trecutul lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite, sadic, la moarte. Recitind romanul dinspre Vântul de martie, întreaga perspectivă se schimbă fundamental. Vântul de martie reprezintă, în structura romanului, mai mult decât un episod cu iz ideologic. Alcătuiește, împreună cu Bijuterii de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]