2,712 matches
-
ziua în care, pentru prima dată după decenii de pace frumoasă în Europa, expresia „ne aflăm într-un nou război rece” a revenit în actualitate prin glasul politicianului rus Medvedev. Difuzată pe posturile de știri, vestea ne-a făcut să încremenim, înghețându-ne inimile. Un motiv în plus să ne aplecăm asupra amintirilor eroului acestui roman autobiografic zguduitor, sasul ardelean dus fără voia sa la război, momit către miezul însuși al celui mai dur nazism, înspre unitățile SS. Nu trebuie să
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1468594493.html [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > STATUIE ÎN AMURG Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui
STATUIE IN AMURG de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marius_horvath_1415821851.html [Corola-blog/BlogPost/381990_a_383319]
-
Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443959421.html [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
de fotografiat și încep să fotografieze scena de luptă, ca într-o judecată post factum a istoriei pentru ca, în final, cei doi protagoniști - Haftling Eva Heyman și Doktor Josef Mengele, încleștați într-o încăierare pe moarte și pe viață, să încremenească într-un clișeu ultim de poziție grăitoare și semnificativă de luptă...) -------------oOo------------- CADE CORTINA -------------oOo------------- -------------------------------------------------------------------------------- * Antonio Faur, „Istoriografie, cultură și politică în vestul României” (volum îngrijit de Radu Romînașu), Editura Universității din Oradea, 2011 și „Raportul Consulului general român din
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422486401.html [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
lui trebuia să se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1490314001.html [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
se rotunjește-n boabe și-n flori Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii și plopi îmi ies în cale și ascult Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semințe ce-ncearcă să ne-ațâțe Văpaia vieții noi încremenită-n țâțe, Mi-e sufletul mirare și mister Și-i simt cărarea, drumul, ce urcă până-n cer, E-un foșnet ca de valuri prin pomii înfrunzind, Aprins de albul florilor de-argint, Se-aud silabe dincolo de moarte Când suri luceferi
GERMINĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1490597685.html [Corola-blog/BlogPost/373412_a_374741]
-
Eram cu totul „transfigurați” și „translatați” în nemaîntâlnite ipostaze și personaje, malefice ori benefice, după cum conveneau și se potriveau neastâmpărului și imaginației fiecăruia, domestice sau sălbatice, liniștite sau fioroase, încheiate fiecare într-un zâmbet larg și stenic sau, din contră, încremenite într-un rânjet viclean și provocator de noi urâciuni ... „Jungla animalelor” ne prindea câteodată închiși ca-ntr-un obor, strecurați cu îndemânare în „zbuciumul pădurilor de aramă” însă tonul domol al verbului ei măiestru ne dădea puteri și ne ferea
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Profilul_livresc_al_dacalului_meu_cornelia_sandru.html [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
În loc să zică nu vă duceți, sau fiți cu grijă, nu faceți prostii, ne-a spus ce mă așteptam mai puțin, de la un redactor șef, membru al C.C.-ului. Ne-a spus: „Duceți-vă și fiți pregătiți să scrieți”. Toți am încremenit. Noi ne duceam pe furiș, să fim prezenți. Și continuă „Nu știu dacă vom putea scrie sau nu dar voi să fiți pregătiți”. Și a mai spus „nu e deloc normal ce se întâmplă, asemenea lucruri nu se rezolvă cu
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi by http://uzp.org.ro/tinerii-eroi-si-naparcile-iluzii-seculare-si-glorii-de-o-zi/ [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Sfântului Arhanghel Gavriil și de pe altele, să strălucească. Iar acest „fenomen” era amplificat și întreținut de curățenia desăvârșită a întregului interior. Nu se zărea fir de praf pe nicăieri. L-am întrebat în șoaptă: - Ce părere ai, amice? Te-a încremenit cu adevărat înfățișarea acestei biserici... - Măi, omule, adevăr grăiești! a șoptit el de îndată. Este o imagine de ansamblu cum rar întâlnești... Când ieșim afară, să-ți mai povestesc câte ceva, până să ne urcăm în microbuz, că mi-am amintit
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1458253013.html [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
de oferit, ce mi-ai încredințat! Se sprijini confortabil de spătarul căptușit în catifea roșie țesută cu fir de aur, bătând darabana pe mânerul jilțului. - Nu am făcut niciodată afaceri cu persoane insipide. Nu ți-am dat nimic. - Exact! Râsul încremeni strâmb pe fețele pline de riduri, intipărite de secole pe obrajii fanați de vicii și plăceri tenebroase. Decadența îi picura șoapte la ureche. Buzele lui s-au dezlipit, surâzând licențios. - Îți poate oferi consoarta mea o viață de huzur. Cu
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Iluzii_camelia_constantin_1350655760.html [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și, într-un târziu, ne-am dat drumul la mâini și ne-am desprins unul de altul, avântându-ne într-o întrecere de înot în jurul bărcii. Obosită, dar pe deplin satisfăcută, Miruna
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Plimbarea_pe_mare.html [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
se picurau anii mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
am venit... cum ne-am înțeles se bâlbâi tânărul. - Tu, chiar nu vezi că sunt ocupat? - îi răspunse cu un glas dintr-o dată aspru și sec, Florin. Vadim îl privi surprins. Nu-i recunoștea nici vocea nici tonul. Tânărul parcă încremenise și rămas în picioare, tăcea, așteptând. Florin puse paharul jos și se ridică oarecum enervat. - Băi, îndărătnic ca un asin mai ești! Poți să scoți și pe un sfânt din minți! Ieși și așteaptă-mă afară că vin imediat, nu
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
lui Vadim, privi în jur ascultând cu atenție dacă nu se aud pași pe scară sau nu se deschide vreo ușă. Întredeschise cu precauție și fără zgomot ușa ascultând cu atenție. Observă imediat că Vadim nu închisese ușa dormitorului și încremeni, dar sforăituri puternice răsunau în tot holul. Se strecură cu rapiditate pe ușa apartamentului și în vârful picioarelor se îndreptă spre bucătărie. Dacă, cine știe cum, Vadim s-ar fi trezit, urma să-i spună că revenise să-și ia trusa de
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
-și ia trusa de scule care-i trebuia și că nu dorise să-l mai deranjeze. Frigiderul se opri deodată din zumzăitul său molcom și o tăcere care lui Florin îi păru că-l asurzește, cuprinse pentru scurt timp încăperea, încremenindu-l pentru scurt timp. Apoi se auziră iarăși sforăielile lui Vadim. Dezmeticindu-se, Florin păși cu grijă spre sufragerie, de unde luă scrumiera plină de mucuri de țigară și paharul din care băuse. Așeză scrumiera la marginea mesei și trăgând de sub
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
îi rupsese gardul, scuturîndu-și ștrolomeacul ... dar imaginea ultimă i-a sfîșiat viscerele și o dorință înnebunitoare a făcut-o să bată cu putere în geamul care a zdrăngănit ca un ecou al dorințelor ei. Bărbatul o zărise și el și încremenise în acea postură, ca un pompier cu furtunul desumflat, pentru că i s-a terminat apa din cisternă. Dar și-a revenit imediat, și-a plecat fruntea de taur și, cu o izbitură, a trecut printre scîndurile ce s-au împrăștiat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
că balustrada stîngă trebuie să fie de stînga, dreapta de dreapta, și podeaua invers. Bine, a decretat Marea Marmara, sugătoarea de banane chelfătuite cu bidineaua, da' cînd e stînga și cînd e dreapta, cînd vii sau cînd te duci?! Podețul încremenise de uimire. Thomas a zis că el pleacă, nu suportă echivocurile. Ori e albă, ori e neagră! Plină ochi de cultură, madam Marea Marmara a ținut pe pod un discurs despre arta sasa-nidă: “Rișpim, najur, nasad, clașpur ... osram, canar, lindic-indic
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
el pleacă, nu suportă echivocurile. Ori e albă, ori e neagră! Plină ochi de cultură, madam Marea Marmara a ținut pe pod un discurs despre arta sasa-nidă: “Rișpim, najur, nasad, clașpur ... osram, canar, lindic-indic, sicar, savar, ja-jap, rasur!” Asistența a încremenit de aia ... cum îi zice? ăăă! ce dracu! Spune-i pre nume, dom'le! ăăă ... Brusc, poporul, adică populația pe cale de omogenizare în următorii trei mii de ani, a decretat: “Cînd e vorba de așa și pe dincolo ... ăăă ... ” Newton
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
care nimeni, mai bine decât autorul, nu știe câte întrebări și câte răspunsuri, câte lacrimi și câte zâmbete a adunat: ele, “urmele” trecerii noastre prin timp ... Fânul cosit din poienița strânsă-n îmbrățișarea codrului, freamătul frunzelor și-amurgul răsfirând liniște încremenită pe crestele Apusenilor m-au întâmpinat în urmă cu mai bine de 51 de ani în Săcuieul meu de la poalele Vlădesei, atunci când Dumnezeu a hotărât că trebuie să dau mâna vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_taina_scrisului_ref_georgeta_resteman_1342970892.html [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400427360.html [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
Bobotezei și pînă la apariția primilor ghiocei mai albi și mai puri ca zăpada, pentru a cîștiga o amărîtă de carboavă, pe care o încercau în dinți, după gust, și nu după strălucirea amăgitoare a metalului. Și, deodată, Mancuse a încremenit într-un gînd și Jorge Amado l-a îndemnat să-și dea frîu liber impusului primar, care este de o simplitate emoționantă, pentru că nu este nici studiat, nici programat, ci țîșnește ca un gheizer din adîncul pămîntului. Fugi, ar fi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
și zîmbea fericită, după lecții se spuneau povești, se comentau întîmplările din sat, se discuta despre extratereștri și despre farfuriile lor misterioase și Fulga și Aurel se jurau că văzuseră un trabuc argintiu deasupra casei, venise dinspre dealurile de la apus, încremenise pe cer și odată se umpluse de o lumină argintie, de parcă făcuse explozie și apoi dispăruse de parcă nici n-ar fi fost, iar găinile fugiseră în coteț, cu spaima de moarte în suflete ... Ce să fi fost trabucul ăla fără
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul nisipului, peste piele, în piele... Cu capul pe spate, privește zborul pescărușului ce trece pe deasupra cu un țipăt cât tot înaltul cerului
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Frunza_tania_nicolescu_1358577188.html [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-au gârbovit câmpii sub semnul ceții, Strivindu-și pacea-n bobi ce germinează Descătușate-n raze de amiază, Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421562576.html [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
nu-mi este locul, iar eu am obosit să tot umblu după ea, purtându-mi rănile prin șanțuri și ferindu-le de ochii iscoditori ai lumii. într-o zi ea va ceda și o pace de dincolo de lume mă va încremeni inevitabil într-un profil de veșnicie. Daniela Andronache Referință Bibliografică: POEMS BY THE LAKE / Daniela Andronache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 749, Anul III, 18 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Andronache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEMS BY THE LAKE de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poems_by_the_lake_daniela_andronache_1358552444.html [Corola-blog/BlogPost/348856_a_350185]