608 matches
-
ei se puneau a mișuna feluriți gândaci. Și, totuși, inima ei a refuzat înmărmurirea, continuând să pompeze sânge în vene. Așa a fost posibil să fie întreținut focul lăuntric. Treptat, din trupul ei, au început a se desface bucăți din încremenire, iar, odată cu ele, să se destrame și vraja împietririi. Sub bătăile inimii, care creșteau în intensitate, Europa a fost resuscitată din acest leșin cumplit. S-a reînnodat de fiecare dată firul vieții pe continent, chiar dacă a fost vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au fost primii care au creat o structură de putere în ținuturile noastre. Și poate singurii care au reușit să-și dezvolte regatul și în împrejurimi până la limita unor frontiere naturale ce excedau cu mult spațiului românesc 146. e. Efectele încremenirii În Balcani, noi suntem aproape printre singurii din mozaicul etnic care nu am cunoscut de câteva milenii o afluență genetică. Lipsa unui aflux nou și masiv de populații ar putea fi responsabilă de absența unui anumit dinamism. Să ne uităm
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fapt: Apele morții, Corabia de plumb, Mormântul apelor). Textele creează impresia preexistenței unui nucleu narativ prin verbele de mișcare, prin conectorii temporali, prin elementele de suspans. Totuși utilizarea imperfectului, suspendarea gesturilor, a acțiunilor caracterizează deseori astfel de poeme, în care încremenirea potențează sugestia unei suferințe pe care eul liric nu o poate împiedica, dar și închiderea într-un univers plat, în rama unei amintiri, a unui vis sau poate chiar a morții. Descrierea fantasmatică a unui peisaj aparent exterior deschide un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
modelabilă în funcție de dorințele, de viziunea autorului spectacolului. Și decorul și personajele sunt realizate din aceeași materie, într-un "etern spectacol". E aici ceva din imaginile Glossei eminesciene, dar lipsește virulența expresiei, detașarea satirică. Tot textul nu face decât să sugereze încremenirea în tipare, în moarte. De altminteri imaginile resuscitate din trecut în acest spectacol trist sunt și ele reflectări ale morții, "Cavalerul de carne", "Cavalerul Schelet" reflectă latura materială a existenței umane. Dacă tradiția literară și religioasă pune accentul pe supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe platformă c-un cui/ un cuvânt de ocară: BOU". Încetinirea pe care o remarcam și în alte cazuri (dată de insistența pe oboseală, pe căldură, ca-n După-amiază, sau de folosirea constantă a imperfectului pentru a surprinde o anumită încremenire în timp a imaginii) apare și aici, totul este cuprins de moleșeală, plictiseala este una dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare este atribuită de astă dată sufletului, imagine boemă a propriului eu, "Stătea picior peste picior și fuma
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
distrugere a limitelor pe care o dă meditarea în tăcere ("pereții pier imaculați în infinit") este rapid contrazisă de afirmarea imposibilității de creație "și mi-e cu neputință să-mi reprezint cuvântul "merg"", când tocmai a merge înseamnă desprinderea din încremenire, depășirea barierelor, viață. Textul se constituie din alternarea afirmațiilor și comentarea lor în dialog, ironic, demistificator al lor, astfel poemul s-ar putea realiza din redarea gesturilor absurde în căutarea inspirației: " Dacă aș agita - inexplicabil - foaia,/ fâșâitul hârtiei ar indica
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și o afirmare a unor mari obsesii într-un limbaj nou, "melcul tăcerii", "o muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan", plictisul este astfel reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii înaintează...". Impresia de încremenire, de nemișcare, în timp și spațiu se realizează prin comentarii. De altfel, textul se constituie pe o anumită schemă dramatică - replicile (uneori patetice sau doar banale, standardizate) de spus pe scenă (ca într-o melodramă ieftină) și indicațiile regizorale: "Te-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Suspendarea în vioară, în sicriu indică totodată ruperea de spațiul terestru, diafaneizarea și pierderea în universul fictiv, e, de fapt, o lichefiere ("se prelinge"). Ekphrasisul e vizibil și aici, totul se strânge într-un univers de hârtie, bidimensional, totul e încremenire, ca și cum lumea ar fi surprinsă într-o fotografie: "Astfel am încremenit ștergându-mi baioneta de sânge cu batista". Raporturile de cauzalitate sunt excluse ("fără să știu am început să mă-nchin"), e o lume guvernată de hazard (moartea sau viața
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a florilor mici și galbene contrastează cu ritmurile degajate ale garoafelor albe, roz și roșii. Dincolo de aceste constrângeri vizuale, privirea ritmanalitică dezvoltă ritmul pictural în sensul unei narativizări a picturii. Pentru privirea ritmanalitică: „nimic nu este imobil”. Ea vede, dincolo de încremenirea picturală: „vântul, ploaia, furtunile”. Ea: „observă o stâncă, un perete, un trunchi de copac...le înțelege încetineala, ritmul fără sfârșit”. Pentru privirea ritmanalitică: „obiectul nu este inert, timpul lui nu rămâne în afara subiectului... [obiectul] este doar lent în comparație cu timpul nostru
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
mișcare: postmodernismul”, „Național”, 2000, 8-9 aprilie; Viorel Sânpetrean, „Forme în mișcare: postmodernismul”, „Suplimentul literar-artistic «Azi»”, 2000, 4 mai; Daniel Cristea-Enache, O mănușă întoarsă pe dos: postmodernismul. Cercetări și detractori, ALA, 2000,16 mai; Cornel Radu Constantinescu, Forme culturale mișcătoare sub încremenirea lupei, ADV, 2000, 20 decembrie; Dan Grigorescu, Jocul cu oglinzile. Însemnări despre literatura și arta postmodernă, București, 2000, 359; Doru Tompea, Provocarea postmodernismului. Noi orientări în teoria socială, Iași, 2001, 91, 97; Andrei Grigor, Omul post-postmodern, CC, 2002, 3-4; Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
cei din categoria superioară, cum e Pangratty, cel care trăiește în viitor, anulându-și trecutul și prezentul. Omul poate deveni o simplă invenție, o născocire a minții noastre febrile. În Vladia - sau în oricare alt topos similar, creionat de memorie, încremenirea personajului, recrearea imaginii etc. - individul ajunge o proprietate a locului, iar fericirea adevărată e doar starea „deplinei conștiințe de sine”. Complotul... este alt exercițiu de imaginație, o farsă unde motivul Vladiei e reactualizat sub pretextul senzațional al unei afaceri. Aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
în schimb, fundamentalismul primilor apologeți bizantini, care respingeau de facto sursele gândirii eline antice. Conformismul său se explică în primul rând prin pathos, prin formație (influența lui Ieremia Cacavelas nu poate fi ignorată), dar și printr-o anumită anchilozare, o încremenire într-o etapă fundamentalistă a gândirii, care a dat tonul în Evul Mediu și care, în spațiul balcanic, bizantin s-a prelungit până dincolo de jumătatea secolului al XVIII-lea. Raportat la o astfel de atitudine culturală, demersul de deconstruire metodică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Bator spre a putea să o înmormânteze frumos pe fiica dispărută, dar și pentru că el i-ar fi reamintit permanent de anii de suferință, de jertfă. Munca istovitoare, batjocura și nedreptatea n-au înfrânt-o. Pierderea familiei a sporit însă încremenirea chipului și pustiul din sufletul ei. Această nuvelă este o adevărată capodoperă pentru că are acea capacitate de a răscoli sufletele cititorilor, de a rămâne neștearsă în memoria acestora. O mamă exemplară și o soție fidelă este și Vitoria Lipan, eroina
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
poeți la Camil Baltazar și Demostene Botez și la tinerii Horia Stamatu, Geo Bogza și Eugen Jebeleanu. Criticul caută trăsătura caracteristică și integratoare a operei: „sentimentul acut al prezenței tainei” la Lucian Blaga, „straniul sentiment al identității cu strămoșii, al încremenirii în loc, în același peisaj și în aceiași oameni” la Ion Pillat în Pe Argeș în sus și Caietul verde, fenomenul originar al lui G. Bacovia, care nu e suferință metafizică, ci „biologică, de îmbolnăvire și tristețe a omului, din înseși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
impulsurile care au condus la nașterea modernității, poate cel mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a unei săli de teatru goale. Actorii sunt locuitori ai cavernelor, trăind într-o beznă vie pe care o iubesc și o urăsc. Cât de mult îmi plăcea să frâng tăcerile expectative prin zgomot, zgomot ca structură, zgomot-culoare. (Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
veacului XX. Zece mii de spectatori și-au ținut respirația de la începutul și până la sfârșitul originalei reprezentații!... Din vorbă în vorbă, nici n-am simțit când s-a înserat. Departe, foarte departe de România, pe malul Atlanticului, umbre colorate scot din încremenire peretele alb, trecând, câte-o clipă, peste o veche furcă țărănească de tors, amintire transilvăneană în apartamentul soților Darie, din Vedado, Havana, Cuba. Visul lui Darie să încerce un spectacol de sunet și lumină pe vârful Panaghia, în Ceahlău, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un creator de simboluri, care odată tălmăcite, devin cunoscute și însușite de către marele public. Culoarea poate avea semnificații și în raport cu locul unde ea este așezată pe suprafața tabloului. De exemplu, o tușă cromatică pusă în mijlocul tabloului poate să semnifice imobilitate, încremenire. îndreptată cu ascuțitul în jos și așezată deasupra centrului tabloului sugerează contrariul: prăbușire, cădere. Orientată pe diagonală, spre colțul tabloului, semnifică o tulburare, nestabilitate. Aceste semnificații (nuanțe semantice) ale culorilor și nonculorilor se angajează mai dinamic sau mai lent într-
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
am dat eu, și e vorba și de personaje, și de instituții, veneau În ideea sublinierii similitudinilor dintre anii 2000 și 2004, care Îmi dovedesc exact concluzia demonstrației pe care tocmai ai făcut-o, și anume ideea de continuitate, de Încremenire. Vladimir Tismăneanu: Acești oameni văd o virtute În asta: este o chestiune de filosofie politică. Ce prețuiesc ei mai mult? Continuitatea și ceea ce cred ei că este stabilitatea sau discontinuitatea și instabilitatea? Vadim, paradoxal, este exponentul ideii de discontinuitate. El
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cu cititorul, banda desenată presupune, fără excepție, stabilirea unui contact de lectură bazat pe reguli paraliterare. Respectarea codurilor consumiste (de la cromatica specifică seriei, la siglele și vestimentația personajelor), împreună cu menținerea clișeelor gândirii magice (invulnerabilitatea personajului pozitiv, transformarea dorințelor în realitate, încremenirea biologică a eroilor) sunt prevederi normative care asigură desfășurarea unei lecturi empatice (sau de identificare) în rândul publicului."541 Aceste reguli de lectură, în care scrisul devine parte a desenului și trebuie să spună cât mai mult într-un timp
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fi părinte...”, „Mi-e drag Sământul roditor / și omul binefăFător...”, „Mi-s dragi poveștile cu zâne, / cu Feți-Frumoși rătăcitori...”, „Mi-s dragi rostirile deschise...” (Balada ultimului visător) Crezul poetic transpare către noi ca o deschidere înspre adâncurile conștiinței, clipe ale încremenirii într-un zbor al iluminărilor: „Fiți binevenite pretutindeni, bucuriilor!” (Psalm în zori), reținând, deopotrivă, sfâșietoarea imagine a omului-brad, „răVărit pe un povârniș de munte”, uneori „rănit de torente și avalanșe”, dar „veșnic semeț”. și ce e demn de reținut pentru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
că această dorință de "eliberare", de smulgere din lumea fenomenică străbate toată lumea spirituală indiană, în decursul întregii sale evoluții istorice, unificînd epocile, care par a nu fi existat. De aici, pentru cercetătorul istoriei Indiei și culturii sale, acea impresie de încremenire cronologică, de staticism, de atemporalitate, care nu rar a fost pusă în contrast izbitor cu dinamismul și frămîntările ce caracterizează, pulverizînd, epocile Occidentului, cu tendința apuseană de a surprinde în concretul ei fiecare clipă, de a da, oarecum, pecete materială
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
enumerate în DSM III-R (1987/1989). Descrierea experienței depresive dată de Widlöcher (1983) este și ea foarte apropiată de aceea a retragerii apatice. Este „o formă de reacție marcată de retragerea în sine, abandonarea oricărei lupte, supunerea pasivă și involuntară, încremenirea acțiunii”. „Faptul de a fi deprimat exprimă o retragere”, mai scrie Widlöcher, adăugând că poate s-a acordat o atenție excesivă tristeții, în vreme ce cu adevărat esențială este încremenirea depresivă. Am văzut, în aceste exemple, că retragerea apatică a fost observată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]