4,088 matches
-
auzea cum Nina întoarce încetișor paginile, o făcea mecanic poate nici nu privea picturile, poate nici nu respira, măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea impasibil, cu mâinile încrucișate pe piept, cu privirea lui albăstruie fixând o scrumieră în interiorul căreia zăceau de-a valma mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își îmbrăcă o rochie foarte largă în poale, puțin mai lungă decât rochiile ei obișnuite, asta îi dădea o notă de eleganță aparte, știa bine că are corpul suplu și un picior fără nici un cusur. La plecare, în hol își încrucișă privirile cu Fana, fata stătea sprijinită de tocul ușii de la bucătărie, fredonând cântecul "dragoste la prima vedere", era chiar obrăznicie să-i sugereze atât de clar ipoteza ei. Ah, tinerii nu prea mai au sensibilitate, hotărî ea, dar apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci își țin mândre pălăriile. Fiecare copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi întortocheat în joacă. Privind un copac până sus, privirile-ți se încrucișează cu atâtea răsuciri. Pădurea are două poiene. Într-una din ele, scăldată în aur, sunt câțiva plopi. Cred că ei sunt singurii copaci drepți din această pădure. Măcar privindu-i, nu te mai dor ochii. Se înalță semeți, ca niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o noutate pentru el, e drept, dar pentru prima simțea că suporta greu o asemenea clipă. Iolanda a strâns farfuriile și le-a pus În chiuvetă. Petru s-a Întors În cameră și s-a Întins pe pat cu mâinile Încrucișate sub ceafă. Spălatul vaselor și măturatul energic al podelei nu-i luau Iolandei mai mult de zece minute. Timp suficient pentru ca el să adoarmă pe fondul acestor mărunte Îndeletniciri casnice. Acum Însă chestiunea somnului nu se mai punea. Rochia Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Comanda fu promptă: trei cafele. Flavius-Tiberius se uita atent În jur, nu pentru a se familiariza cu locul, ci pentru a se convinge că nimic nu se schimbase, că totul era ca Înainte. Înclină ușor capul când privirile sale se Încrucișară cu ale filozofului. O secundă mai târziu, latinistul făcu și el același lucru. Iolanda nu avea ochi decât pentru animația străzii și pentru degetele ei pătate cu tuș, iar Petru nu avea ochi decât pentru Iolanda. Se consola cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci și priviri de o apăsată curiozitate, care o hăcuiau fără milă ca pe o bucată de carne nelipsită din meniul tradițional de revelion. Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și de nici o parte vizibilă a corpului, prin cine știe ce scamatorie oricând posibilă În acest mic bâlci În care nimerise fără voie. 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede, pentru că tu ești mult mai bună și meriți mult mai mult. Mi-am încrucișat brațele. — Îți ești datoare cu asta, Clio. Și-n orice caz... — Ce? Ne, ne, ne. Eu vorbeam despre Pierduți în spațiu, serialul de televiziune original, nu de mizeria aia de remake din anii ’90. Ne, ne, ne. Am coborât privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intenției de interacțiune. Un obiect sau chiar o persoană, asemeni ție, îngropată în corespondența altora va exista în mijlocul unei derutante joncțiuni de fluxuri amestecate. Pentru un ludovician sau pentru alți pești conceptuali, rezultatul va fi alcătuit din sute de curenți încrucișați cu emițători și receptori diferiți. Obiectul rezonant este ascuns, devenind doar una dintre multele destinații posibile ale cursului, și orice pește al gândului care ar încerca să se apropie de el va fi năucit, dezorientat și derutat. Cărți de non-ficțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lume fără să generezi o singură undă recognoscibilă. Dacă e nevoie, ludovicianul îți va da târcoale la nesfârșit. Tot ce-i trebuie, tot ce așteaptă e ca tu să agiți apele într-un fel familiar - un fel recognoscibil - ca să-și încrucișeze drumul cu al tău la un grad sau două de izolare. Exersează exersează exersează. Deghizarea s-ar putea să nu pară credibilă de aproape, dar de la distanță vei fi invizibil. Regret și speranță, Eric 8 Impresionistul — Cum au mers lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere mai mici scria: cu Motorul evoluției de Trey Fidorous. — La naiba, am spus, frunzărind paginile: 93 Originea speciilor de Charles Darwin 1 ------- cel mai des vizitate de insecte și vor fi cel mai adesea încrucișate; și astfel, cu timpul, vor dobândi supremația și vor forma o varietate locală. De asemenea, florile ale căror stamine și pistiluri sunt așezate corespunzător cu dimensiunile și obiceiurile insectelor ce le vizitează, în așa fel încât să înlesnească, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prea bine, specia din care face parte. Se uită din nou la mine. — Păreți surprins. — Din cauză că... atât de mult timp am fost singurul. Să mai aud pe cineva vorbind despre asta... — Înțeleg, zise Nimeni, lăsându-se puțin în scaun și încrucișându-și și brațele pe genunchi. Omul pentru care lucrez e un savant. Studiază peștii conceptuali de ani întregi; heletrobi, pești remora-căpușă, ludogarieni, visari. E un expert, poate cel mai mare expert al timpurilor noastre. — Studiu științific? Cum e posibil așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești! După următorul acces de furie, am lăsat-o mai moale. Un alt val anestezic mi se ridica din stomac. Ochii mei dureroși se uitau în gol. Trecură nenumărate minute, iar eu mi-am încrucișat brațele, simțindu-le căldura pe piept. Mormanul de haine zăcea, lovit cu piciorul și nemișcat, în fața mea. Ochii mei dureroși se uitau fără să vadă. O pungă de plastic de deasupra mormanului conținea o cutie, probabil o cutie de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
piele jupuită, ca niște cărămizi groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la început cu fața spre masa cu lumânări, iar acum întors ca să mă privească. Părea diferit. Preț de o secundă, am crezut că e un truc al luminii lumânării, dar, nu, se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înainte să mă pot stăpâni. Mă simțeam atât de stângaci în hainele alea prostești și, văzând-o acolo în felul acela, mi-am pierdut capul. Ce idiot de doi bani. Scout îmi aruncă un zâmbet ușor superior și se ridică, încrucișându-și picioarele. Haine uscate, am spus, trăgându-mă de cămașă. — O, făcu ea. — Cum stau lucrurile aici, timonier? Fidorous urcă scările în urma mea. — Ca pe-o barcă, zise Scout și lovi cu încheieturile degetelor în punte. E-o nebunie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns. — Ți-am adus o jachetă. E cam grunge, de prin 1992, dar, știi tu... — Mersi, am zis, trăgând-o pe mine. Și ascultă... — Mda, știu. Și eu. Se așeză cu picioarele încrucișate sub ea lângă mine. — Ar fi trebuit să-ți spun, începu ea. A fost o prostie să n-o fac. — Nu, am zis, n-a fost. Înțeleg foarte bine de ce-ai făcut-o. Pur și simplu eu... — Ai probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-ți pară. A fost planul meu, ți-amintești? Tu ești cel care a fost implicat involuntar. — O, mda, am zis, încercând și eu să zâmbesc. Am rămas toți trei tăcuți. — Bine, atunci. Scout își dădu părul pe spate și își încrucișă picioarele sub ea. — Trebuie să gândim logic. În ce situație ne aflăm? Am pierdut motorul. Barca se scufundă. Mai avem laptopul și mai avem sulița. Cum a spus doctorul, dacă Eric poate străpunge rechinul înainte să se scufunde barca, câștigăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țării. În orașul Luanda s-au declanșat lupte armate sângeroase între trupele guvernamentale și cele ale U.N.I.T.A., soldate cu peste 10 mii de morți. Timp de trei zile și nopți, clădirea ambasadei s-a aflat sub un foc încrucișat între forțele U.N.I.T.A. care doreau să ocupe Radioul și Televiziunea Națională și cele guvernamentale ce se împotriveau în 5 clădiri din jurul ambasadei noastre. În afară de sutele de cartușe care au lovit clădirea ambasadei, s-au tras și 3 gloanțe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
diferite sondaje și interviuri, pentru completarea informațiilor și pentru asigurarea obiectivității acestora. În continuare, oferim exemple de riscuri 11, respectiv o listă structurată pe mai multe domenii a celor mai des întâlnite riscuri, care poate fi folosită ca o referință încrucișată pentru elaborarea registrelor de riscuri din dorința de a ne asigura că omiterea unor eventuale categorii de riscuri este minimală și care se prezintă în tabelul din figura 3.4. 1. INTEGRITATEA ACTIVELOR Deteriorare Mentenanță Eșec al infrastructurii Securitate împotriva
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
așa cum este bolnavul incurabil cînd e inteligent ca tata". "Incurabil? Vrei să spui că nu mai spera?" Brăduț mi-a răspuns, imitîndu-l pe Iordan. L-a adus pentru cîteva clipe lîngă noi, ca un iluzionist. Mișcarea mîinilor, felul cum își încrucișa picioarele (cînd se simțea încolțit de un recital greu și cuta dintre sprîncene se adîncea a neliniște) erau aidoma. S-a prefăcut chiar că pufăie din țigară, cu gestul lui Iordan și jur că am tras pe nări fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de dragoste de finiș de secol. Ce faci, Iordanco? mă strigă Tano, de-afară. Stai cu botul pe visele alea de tinerețe? Ce să-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai există, desigur, categoria visătorilor, a celor ce cred că pot deveni ușor obiectul miracolelor, a celor înclinați către alternative magice. Aceștia sunt cei care cred în salvare, expiere, în reîncarnare sau dintre cei ce mor în somn cu brațele încrucișate pe piept în semn de rugăciune, după ce, în prealabil, își vor fi anunțat moartea cu câteva zile mai înainte. Celor mai mulți dintre ei li s-a dat cândva undeva un semn, ca o fluturare scurtă de aripă. Cei mai înțelepți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era atât de liniștit, încât nu putea fi tulburat de nimic, ea înainta fără să bage de seamă spadele de dinți ce se țeseau în jurul ei. Și ochii ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri. Până când strigătul meu mut sau surd, pe care nu l-am putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și invers. Eu știu când una încearcă să încalece pe cealaltă și mă trag de deget ca să fiu conștient unde sunt. În vis sau în realitate? Dar eu știu să fiu real și în vis. Adică sunt conștient. Ne-am încrucișat privirile, definindu-l pe Nilă nebun și în tăcere a dispărut cu Nilă pe aleile Parcului. După cum avea să fie gălăgioasă noaptea care a urmat, fără a face loc nici măcar unei iluzii de a dispărea vreodată, am înțeles cu toții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]