2,268 matches
-
cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte mult, dacă tu nu ai nimic împotrivă, desigur, să ne continuăm relațiile ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic. Ești singura mea prietenă, înțelegi? Și nu-mi pot permite să te îndepărtez din pricina lui Ovidiu sau a mamei. Se încruntase, era concentrată, găsise cu greu cuvintele, acum își trăgea sufletul. Când venise la ea nu gândise că îi va fi greu să rostească acele cuvinte. O fixa cu atenție, îi era teamă s-o întrebe dacă era sau nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine. Nu doresc nici o evaluare în bani. Atunci trebuie să mă adresez direct mamei tale? Să te adresezi lui maman? Pentru ce? Lasă-mă cu fleacurile astea. Între noi nu se va face nici un partaj. Credeam că ai înțeles. Se încruntase, trepida de nervi. Dintr-odată se urni din fotoliu și porni să umble de colo, colo prin cameră. Carmina îl urmărea surprinsă, nu înțelegea ce dorește. Ovidiu se aplecă brusc spre ea și-i atinse cu două degete obrazul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar atat de scabroasa, spuse Șam. Adrian scutură din cap. Femeia asta nu-i un reporter de provincie cu cas la gură, Șam. N-o să țină. — Mda, s-ar putea să ai dreptate, recunoscu Șam cu părere de rău. Se încrunta și făcu o grimasa, cufundându-se în gânduri, după care exclama: — Stai puțin! Se însenina. — Stai puțin! Ce-ar fi să-i dai un interviu pe bune, dar să te folosești de prilejul asta ca să-i faci tu ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tânără pentru mine! riposta Șam. Însă ai dreptate. Ceea ce-mi trebuie mie e o femeie matură. Ar fi trebuit să rămâi cu Georgina, spuse Eleanor. — Vrei să spui că Georgina ar fi trebuit să rămână cu mine, răspunse Șam, încruntându-se la amintirea primei lui soții. Mă-ntreb dacă nu cumva Georgina e cea care i-a spus nenorocitei ăleia despre... Se opri la jumatatea frazei. — Despre mesa? îl întreba Eleanor, dar văzând figură jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
țara Ardealului; acolo, munții sunt grei de balade și povești, o moară fără noroc taie cu aripile ei luna, când un bărbat cu ochii verzi și cu cămașa albă cu floricele își alungă calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie nu mai sunt curate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumos poeziile eroice, să cânte melodios și cu putere: Când ne învăța cum să spunem poeziile eroice, vorbea tare și înălța sus brațul; când cânta în cor, lovea cu diapazonul de colțul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă și încruntând puțin sprâncenele dădea ușor tonul: laaa!, iar băieții răspundeau într-un murmur subțire și așteptau cu ochii ațintiți spre mâna lui care dintr-o dată se înălța. Atunci izbucneau glasurile tinere. Tot el i-a învățat să iubească poveștile, citindule câte-odată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
raionul „Foto”. Privirea sa se oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
minte cuvinte pe care le folosise doar În copilărie, În casa notarului din Vinț, bunicul său dinspre mamă, domnul Inocențiu Șildan. Erau cuvinte pe care nimeni nu le asculta, nici atunci, nici acum, fără să se mire sau să se Încrunte. Tâșneau din el ca niște izvoare de ape sulfuroase pe care puțini le beau cu plăcere: chizeș, chirneșă, tindeu, merindare, năfrămuță, prigorii, meseleu, grumaz, mândule, vrâste, băbăludă, tiglăzău. Odată cu rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o să mă părăsești dacă o să simți vreodată nevoia. — Poftim? Am întors bărbia într-o parte, încercând să-i văd fața. — N-o să te părăsesc. Nu vorbi prostii. Ochii ei se ridicară pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și atent. Se gândi o clipă, apoi încuviință dând o dată scurt din cap. Da, desigur. Vreți să încep cu ce știu despre dumneavoastră sau cu ce știu despre rechin? — Știți de ludovician? Vreau să spun, credeți în el? Nimeni se încruntă puțin în spatele ochelarilor de soare. — Da, zise el simplu. În glasul lui se simțea o ușoară confuzie, ca și când l-aș fi întrebat dacă crede în copaci sau în aeroplane sau în China. — Da, am spus cu voce tare, încă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul. — Nu ești coerent... Pe cine simți nevoia să cunoști? — Pe Primul Eric Sanderson. Ochii albaștri, calmi mă priviră pătrunzător. — Înțeleg. Asta înseamnă că tu ești, ce? Al Doilea Eric Sanderson? — Da, am spus. Presupun că da. — Hmmm, făcu doctorul, încruntând din sprâncene, gânditor. Mândria unui bătrân, cu asta te-ai luptat tu, mi-e rușine să spun. — Trebuie să înțeleg de ce-a făcut ce-a făcut, am spus. Am vârât mâna adânc în punga de plastic și am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uitându-mă la niște cuvinte prost vopsite în albastru scrise pe-un tavan. Cuvintele albastre spuneau: Nu știam cine sunt. „Deci, ce poți t Acum, după o oră, stau într-o sală de operație și doctorița încearcă să nu se încrunte sau să suspine sau să se frece la de limbaj negativ al corpului deloc. În schimb, ea șede dreaptă de spate și nemișcată și-și ține ambele mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un capăt și pe celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încuviințat din cap. Sunt bucuros, am spus încet. Și-acum unde mergem? Arătă cu degetul spre insulă. — Mda, dar ce-i aia, ce-i cu adevărat? Scout zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
știruca de la Radio Erevan (cu cetățeanul cîștigător de mașină Volga la Loto), Volga se dovedește bicicletă... -... și nu cîștigată, ci furată; și nu la Loto, ci la gară. Cînd o amuză ceva, Miss Deemple rîde și, în același timp, se încruntă a plîns. Ce rîs particular are! Croh n-a fost scos în drum, ci transferat la Editura Didactică și Pedagogică. Și nu l-au retrogradat, ci l-au uns redactor șef adjunct. Și nu din cauză că s-ar fi "abătut". Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ajute să obțină pașaport.. Cu banii de pe conferință, și-ar fi cumpărat haina. Croh l-a ajutat. Istoria literaturii române o să-i fie recunoscătoare că l-a îmbrăcat pe Ion Barbu. De încălțat, l-a încălțat în Amintiri deghizate, se încruntă a rîs, în felul ei special, Șichy. Cred că penuria cea mai mare de caracter a dovedit-o în cazul Nichifor Crainic. Naționaliștii primesc cele mai dure lovituri de pedeapsă. Croh vede roșu contra lor. Lui Crainic îi face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-o viață prea lungă. Cîinele meu a răgușit. Scuză-mă, Iordanco, mi-s cam răcit. Da' aibi nădejde-n mine. Te apăr io de oportunistu' de motan. Ia aminte, Tano, mă încrunt la el, fii mai pașnic. Iau, Doamnă, cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să-l flocăiesc, o să-mi iau cîmpii. Să fii umilit chiar de Doamna ta, în fața lu' Mișu Negrițoiu, asta nu prea miroase a nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acel clos-vougeot din ajun. M-am întins pe canapea și am savurat muzica grozavă și vinul de calitate. Era cel pe care îl beau convivii buimaci din Festinul Babettei 1: în mod hotărât, nordicii se pricepeau la vinul de Burgundia. Încruntai din sprâncene: ultimul care-mi vorbise despre vinurile de Burgundia fusese pivnicerul acela la telefon, îndată după moartea lui Olaf. Pe bune, avusesem vreodată un pivnicer? Și mai cu seamă un pivnicer burgund? Baptiste Bordave nu obișnuia să bea vinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
astea nu sunt doar un pretext ca să intri în camera mea? -Ei haide, Sigrid, dac-aș fi vrut să intru la dumneata în cameră, ți-aș fi cerut acest lucru, pur și simplu. -Camera dumitale dă spre stradă, spuse ea încruntând sprâncenele. -Crezi? -Știi prea bine, Olaf. Ai inventat această stratagemă ca să-ți petreci noaptea cu mine. -Ce-ți trece prin minte? -Știu ce spun. Moravurile suedeze sunt mult mai libere ca ale noastre. M-am gândit la prezervativele din buzunarul defunctului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spune cu un aer nehotărît. — Doar că ăsta nu e genul de acțiune pe care s o faci de capul tău, îi atrage atenția domnul Președinte, și n-o să treacă mult timp pînă am să-ți dovedesc că am dreptate, încruntă din sprîncene. — Așadar, îl întrerupe Monte Cristo, cel mai important e să ne supraveghem oamenii pe care fiecare îi vom avea în apropiere, să le dăm peste degete dacă fac pași în direcții greșite. — Aluatul e dospit, urmează ca noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pace și dând cu ochii de Va Îl Întreabă cu un glas voios și cât se poate de blând: Dar tu, Hasmațuchi, ce-ai mai făcut? Năzbâtii? Da, răspunse copilul care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Toată lumea era În jurul lui Va. Toți Îi puneau Întrebări de tot felul și În timp ce ochii mari și capul interesat de cunoaștere se Îndrepta mereu spre altceva, iar pe fața cu obrăjorii trandafirii se observau fel de fel de grimase, Își Încrunta fruntea lată pe care apăreau primele cute exprimând concentrarea atenției, ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te las pe tine să o descoperi, că vom sta acolo o vreme sau poate ... totdeauna! Valerică a simțit că ceva important pentru viața sa este pe cale să se Întâmple, nu a Întrebat nimic, așa era regula stabilită: Când sunt Încruntat să știi că ori sunt foarte supărat ori sunt extrem de ocupat și-atunci să nu mă deranjezi cu nimic, ai Înțeles?! Nu a Întrebat dar a privit cu interes splendoarea ce se deschidea În fața sa. Un sat, care și de la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]