1,250 matches
-
morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace și nobilă. Din acest peisaj al poeziei cernite, veșnic încruntate, neostenit ceremonioase a medievalității noastre târzii, au lipsit, multă vreme, gratuitatea, savoarea, bucuria vieții. Când putem semnala, în literatura noastră, apariția, în poezie, a voluptății și a râsului, cam de când se poate vorbi de descrețirea frunților, de lepădarea veșmintelor popești
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
o băsmăluță pe cap și îmbrăcată cu o hainuță tricotată, cea care astăzi a devenit o îndrăgită realizatoare TV se uita încruntată către obiectivul camerei de fotografiat. "Nu c-aș vrea să mă scuz, dar eu așa m-am născut: ÎNCRUNTATĂ!", a scris Dana Grecu pe Facebook lângă imaginea care a strâns câteva sute de like-uri din partea prietenilor virtuali. Dana Grecu este din Pitești și s-a născut chiar de ziua mamei sale, pe data de 18 octombrie. "Ziua mea e
Dana Grecu, în copilărie: Eu așa m-am născut: încruntată by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32937_a_34262]
-
ea revoltată, ca un savant care se vede întrerupt sau distras cu banalități în clipa când e gata să descopere mult râvnita formulă finală. Și, trăgând din nou cu nesaț din țigară, cum făcea de obicei când se concentra, adăugă, încruntată: „Să știi însă ceva: când renunți la tipul ăsta de ascet spaniol ți se ivesc niște buze senzuale. Și, pe deasupra, mai ai și ochii ăștia umezi. Taci din gură, știu că nu-ți place deloc tot ce-ți spun, dar
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
școlăresc al unui ersatz de educație cazonă poartă cu sine o întregă istorie. Potrivindu-și pașii, cei doi nepotriviți creează o armonie subtilă chiar și în cele mai profunde dezacorduri, aceea a marilor cupluri comice. Șoferul este mai tot timpul încruntat, seriozitatea sa realizând un contrast de un comic nebun cu figura zâmbăreț-fericită a lui Ottik. Celebrul cuplu de comici, Stan și Bran, îți vine numaidecât în minte și evident că regizorul a speculat memoria noastră cinematografică aducând cele două personaje
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
acadele, apoi toți au plecat în drumul lor. Și nici măcar Pierre nu s-a mai văzut. Vedeți D-voastră, când cineva este închis între zidurile intunecate ale unei case de pe Strada Regală, doar cu o tanti Louise și un judecător încruntat, cum poate să afle că în această lume existe oameni lipsiți de credință care se întâmplă să se uite galeș în ochii tăi în timpul slujbei și apoi să-ți dea apa sfințită, mângâindu-ți degetele și să nu fie îndrăgostiți
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
Între cei care confundă cultura cu un câmp de bătălie pe viață și pe moarte. Har Domnului, ei nu lipsesc nici din rândul unora, nici din tranșeele altora... Ceea ce părea să înceapă ca o confruntare între un reprezentant al „generației încruntaților” și un produs de lux al dezinhibaților optzeciști se dovedește, în cele din urmă, o chermeză din care nu lipsește nimic: nici finețea aperitivelor de import, nici fastuoasa degustare a zaharicalelor de după festin. Ceea ce m-a captivat a fost însă
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită, iar respirația lor pute a cafea stătută. Din când în când, își pun pe ei cămăși prea strâmte și pantaloni cu catarame, după care cu fețele lor mereu încruntate ies din bârloguri”. După citatul de mai sus, nu pot decât să mă semnez.
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
Să-l găsesc oriunde o fi. Și uite că am venit... iar tu... Tu... Mesenii priviră unul la altul, apoi spre stăpânul casei, ca și când ar fi vrut să-i ceară ajutorul să evite discuția aceea. Doctorul Gurameto era din nou încruntat. Tu m-ai lovit, Gurameto... Pe la spate, cu viclenie. Nu eu, spuse doctorul încet. Știu. Dar tu știi mai bine decât mine că Lek Dukagjini... că legile lui cer sânge pentru sânge... S-a vărsat sânge german... sângele nu se
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
i se tot schimba. Când îi dădea de înțeles că, desigur, va avea grijă de el, când, dimpotrivă, că putea fi îndurător cu oricine, numai cu el nu. Vru să întrebe: de ce? Dar era anesteziat. Chipul de sub mască devenea din ce în ce mai încruntat. Acum, că mi-ai căzut în mână, o să vezi ce-o să-ți fac. Iar tortura continua. Am glumit, tu ești eu, cum aș putea să-ți fac rău? Și, imediat după, idiotule, cum de nai înțeles că dușmanul cel mai
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
poezie. *** e tot mai subtilă capra vestită a vecinului, ștevia și bozul nu mai sunt cuvinte rare: de dorul ploii s-a îmbolnăvit țăranul, cresc buruienile din milă și uitare ceva intră și iese mereu din istorie, cineva ne privește încruntat cam de sus - încă n-am spus tot ce-am avut de spus, azi ciripește imnul de stat o prigorie iar mâine un vultur falnic, fără glas: până când să tot cântăm după ureche? de fapt, puține strofe au mai rămas
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
întoarceri, pe brînci, în Paradisul care, nici el, nu mai e chiar ce-a fost. Un clown apărut parcă din literatura victoriană, unde scamatoriile lui erau porția de libertate (și, deseori, de adevăr...) permisă într-o lume de moraliști destul de încruntați, devine cronicarul, cam chițibușar, al schimbărilor (nu foarte evidente) din Amoc. Deși dezorganizată, "cojită", lumea acestui Amoc are structuri bine stabilite, care le mimează pe cele nouă cunoscute, din propria, mai mult sau mai puțin absurdă, societate. Are, bunăoară, o
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
se lipește de trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a înmulțit numărul cutelor pe fruntea mea. De o lună și jumătate am luat la pas fiecare kilometru din România pentru că am simțit nevoia să văd cum arată o țară inundată de promisiuni și știm cu toții cum arată, tot chipuri încruntate am văzut, tot oameni care privesc în viitor și se întreabă până când vor mai fi lucrurile așa, milioane de români dezamăgiți", și-a început Ungureanu discursul, la Opera din București. Ulterior, liderul Partidului Forța Civică a arătat că ARD își
MRU, la lansarea candidaților ARD: S-au înmulțit cutele de pe fruntea mea () [Corola-journal/Journalistic/41406_a_42731]
-
întreprinzător privat. Ce vom face noi? Le vom da oxigenul de care au nevoie. Mii de firme mor în anul acesta în România, fiecare firmă care moare înseamnă locuri de muncă pierdute, o șansă de prosperitate ratată, mai multe familii încruntate, mai mulți părinți care plâng, mai mulți copii care merg cu hainele rupte la școală. Ce vrem noi e mult mai simplu (...) putem până în 2015 să reducem CAS-ul cu cinci procente la angajator, pentru că este nevoie de aer curat
MRU, la lansarea candidaților ARD: S-au înmulțit cutele de pe fruntea mea () [Corola-journal/Journalistic/41406_a_42731]
-
așa e invitația. Toți mă privesc cu dragoste și Cristina Hăulică, la telefon, mi-a spus: toți te iubesc. E minunat să vezi în jur lume care îți zâmbește. Să fie modestia mea de vină că nu m-au primit încruntați? N-am veleități redacționale și asta poate că au simțit-o. Capitolul XI1 merge greu. Gradowicz nu mai vrea nimic. Eșecul familial, național, profesional, toate s-au împlinit. Nicolae scrie un articol despre greutățile traducerii, plin de considerații subtile despre
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
înfășurată în cârpe albe, în cabinet cățeaua bolnavă care mi se culca pe picior. Mioara șontăcăind până la baie ajutată de Oana șApolzanț 8, de Sorin. Bibi plângându-și copilul mort, zăpada albastră de la șosea, milițianul de zăpadă, bustul lui Delavracea încruntat, Hăulică vorbind cu arabescuri sclipitoare, căldura salonului, "stră-stră-străbunica și stră-străbunicul" ambasadorului în gravuri de epocă, platoul cu ouă și struguri de sticlă, Catrinel cu șapte cojoace, moartea înveșmântată în frig bântuind spitalul și eu, eu unde sunt? Ce vreau? Sâmbătă
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
te aduci în acea stare de spirit prielnică primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne împiedică să fim primitori sunt: indigența minții (dezinteresul și prostia), consimțirea euforică (exaltarea fără temei), sufocarea spiritului cu grijile lumești, excesul de spirit critic (vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sînt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus arată o tactică retorică bine cumpănită: e
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
te răstești la cei care sunt cu adevărat performanți, tu fiind repetent la capitolul absorbției fondurilor europene și neavând nici proiecție bugetară pe 2013 (...) În septembrie, absorbția fondurilor europene în România a fost zero. Așa nu poți merge la Bruxelles, încruntat, răstit, indignat și să dai cu pumnii în masă", adăugând că "retorica juvenilă a premierului face rău României". Mihail Neamțu a considerat că puterea de negociere este foarte mică, iar Victor Ponta și Titus Corlățean "ar trebui să-și amintească
Neamțu: Ponta nu înțelege dinamica negocierilor europene by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/41105_a_42430]
-
pentru fustangii. - Auzi, arbitrul este corect? A fost penalty? Sau ne fură? - A fost, n-a fost, ce mai contează... - Da’ e henț când dai cu mâna în minge sau cand mingea îți lovește mână? - Lasă-mă să văd meciul (încruntat)... - Bine, mă... (îmbufnata). Apară Duckadaaaam!!! Pardon, apară Tudor!!! - Moamaa, ce-a sărit portarul ! - ...(dușca de bere, cu sete). Pauză Ea: Amestecat în ciorbă, scurte comentarii și impresii (“ai facut că la porci pe canapea”/”vezi că lași urme pe masa
Cum să te uiți la meci cu nevasta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18622_a_19947]
-
vreo stafie! Îl dau gata cu vesta asta! - A da? Nu mi-a fost destul că m-au traumatizat toată tinerețea fantomele trecutului, acum se întorc iar! Te mănânc cu fulgi cu tot dacă nu taci din gură! Îi zic încruntată: -Acum e rândul tău, să-mi povestești cum băteai băieții la școală cu pantoful și despre isprăvile tale din tinerețe, că am auzit că erai precum Cynthia Rothrock. Și pe Haralamb când te necăjea, tot pantoful îl foloseai drept armă
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
refuze! Offf! N-oi fi eu prea sigur de mine? Am dreptate sau nu am?'' gândea Pepsi. Rămăsese cu o sticlă în mână și cu bucățica de cârpă în cealaltă, privindu-le fix. În timp ce se pierduse printre gânduri, avea sprâncenele încruntate și maxilarul îi tremura de frământare, așa că oricine l-ar fi privit în momentul acela, ar fi observat într-o fracțiune de secundă că avea ceva pe suflet. La fel observă și Adriana, când termină de șters sticlele din naveta
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
zărea în colț de la distanță și dintr-o dată expresia feței i se schimba într-un surâs de plăcere și dacă nu își grăbea pasul, îmi făcea semn să mă apropii eu de el. De fiecare dată se căuta prin buzunare încruntat, ca și cum nu găsea ce avea pentru mine, să-mi plătească efortul. Abia în apropiere de casă răsufla ușurat. Dintr-o dată își amintea unde le ascunsese și cu un aer mulțumit îmi dădea un tub de mentosane sau o mandarină, dacă
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Petrică! Învățătoarea îi zâmbi copilului, în speranța că-l va vedea și pe el zâmbind. Dar, copilul se întristă și mai tare. ― Petrică, ești bolnav? Te doare ceva? ― Nu! răspunse el. ― Atunci ce este cu tine? De ce ești tot timpul încruntat? Nu-ți place școala? Băiatul tresări, speriat. ― Nu, nu! Aici la școală mă simt cel mai bine. Aici cu colegii mei și cu dumneavoastră! O spuse apăsat, de parcă dorea să o convingă pe învățătoare. ― Dar de ce nu te joci și
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
dumneata ești Marcu de la sectorul bărbați... - Da, mărturisi Marcu. Directorul verifica un dosar deschis, cu privirea mohorâtă. - Necăsătorit... Născut la, dată de naștere: ziua cutare, luna cutare, anul cutare! - Da, da, da..., șoptea Marcu topit. Eu sunt. Directorul se ridică încruntat, își mângâie mustața cu mâna stânga și-i întinse lui dreaptă: - În cazul acesta, doresc să te felicit de ziua dumitale de naștere. Astăzi, conform dosarului și datelor verificate, e ziua dumitale. Noroc bun! Doresc să introduc în instituția noastră
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
cruce se mai pot vedea astăzi fotografia și numele femeii. Am păstrat un moment de reculegere în memoria ei. Așa... paradoxal... ca pentru un drag prieten necunoscut. Apoi m-am uitat spre coama dealului, de unde Brassai Sámuel, cu o privire încruntată, supraveghează panta. Pe vremuri, zbânțuiala mea se potolea aici. Ca prin farmec, reveneam nechemat și mă ascundeam în spatele părinților, până treceam de monumentul funerar al lui profesorului. Întotdeauna am avut senzația că Brassai mă mustră cu privirea pentru „sacrilegiul” pe
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]