2,466 matches
-
dezvăluite, am vizitat apartamentul doamnei alaltă seară. Ai avut dreptate: poliția trecuse deja pe-acolo. Pe ușă atârna un răvaș tipărit În germană cu o grămadă de paragrafe pe care nu m-am obosit să le citesc. Ușa apartamentului era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rămân doar În pantofi. După ce a verificat ceva Într-una din cărțile lui, a dat din cap, ca pentru sine, și mi-a poruncit să ies. Apoi, repetând că totul se Întâmpla pentru binele meu, a Închis cartea și a Încuiat ușa. Niciodată Dora nu se mai simțise niciodată atât de abandonată. Pedepsirea ei putea fi corectă din punct de vedere pedagogic, și bine că era vară, dar ea totuși tremura, plângea și nu avea la cine să caute alinare. Confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de lemn al Dorei, stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la Dora. Chiar dacă era Încuiat, fiind astfel inutilizabil, amintirile pe care le conținea erau prea intime ca să vreau să le Împărtășesc cu ei. În ceea ce privește restul lucrurilor mele, poliția n-are decât să facă ce-o vrea cu ele. Pieplack Îmi aruncă o privire discretă văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să Înțeleg cum Își câștiga prietenul meu existența. Și cărei activități se dedicase când m-a invitat În sudul Franței acum câțiva ani. Dacă te referi la ceea ce cred eu că te referi, să știi că nu sunt atât de Încuiat. Poate că ar trebui să te alături șefului meu. I-am descris documentarul pe care l-am urmărit acum câteva seri. Nu, am adăugat, n-am stat să văd dacă cerințele estetice ale lui Anton au fost sau nu Îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am descoperit o pereche de cizme albe de femeie. Am presupus că prietenul meu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uscate, dar când am despachetat-o acasă, mi s-a părut mult prea mică pentru toate lucrurile care mă gândeam că trebuie să Încapă În ea. Meditând la mai multe variante, am decis să renunț la tabachera Dorei. Deși era Încuiat și astfel inutil, servea drept rechizită a secretoșeniei feminine la care aspiram. În schimb, am hotărât că de rimel și de peria de păr chiar pot să mă lipsesc. Dar când am văzut că degeaba le scot, că tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-aveam nici unul. Și mai tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decât faptul că acesta și Gielke se aflau la Copenhaga? Într-o situație ca aceasta, prioritatea nu era nicidecum să afle ce se Întâmplase cu adevărat. Întrebarea care se punea era mai degrabă următoarea: de ce mă obligase Wickert să stau Încuiat În casă? Eram convins că am văzut numele lui Froehlich pe bucata de hârtie pe care Dora o strângea În pumn când a venit de la Kolberg. Probabil că acest Karp o lăsase să stea cu el, pe vremea când lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decât faptul că acesta și Gielke se aflau la Copenhaga? Într-o situație ca aceasta, prioritatea nu era nicidecum să afle ce se Întâmplase cu adevărat. Întrebarea care se punea era mai degrabă următoarea: de ce mă obligase Wickert să stau Încuiat În casă? Eram convins că am văzut numele lui Froehlich pe bucata de hârtie pe care Dora o strângea În pumn când a venit de la Kolberg. Probabil că acest Karp o lăsase să stea cu el, pe vremea când lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe scări, adunându-se În băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să astup intrarea cu niște cârpe și să mă rog că totul se va sfârși cu bine. Acum câteva minute, făcusem primul lucru. Acum, o să Încui, o să ascund cheia sub vasul lui Chérie și o să-l fac pe cel din urmă. Apoi o să pun teancul ăsta de hârti Într-un plic și o să-l trimit lui Manetti. După care, mai am de livrat obiectul ăla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceștia să se facă mangă cu sticlele lor de vin „Morgan Davis“, țâșnește ca o săgeată pe aleile laterale ca să prindă menajerele pioase în drum spre biserică, femeile care peste săptămână stau toată ziua pe la casele altora, iar seara se încuie în casă de teama lui. „E-e!“, strigă careva, „uite-l pe dom’ Asigurări!“ și până și copiii își iau tălpășița - copiii, zice el dezgustat, păi, spune și tu, ce speranțe mai au și cioroii ăștia de să îmbunătățească vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ziua de azi“, zice maică-mea cea bună de gură - și uite așa, îmi spunea ea mai târziu, mulțumită prezenței ei de spirit, a izbutit să menajeze simțămintele negresei. Când nu-s cuminte, sunt scos din casă și mi se-ncuie ușa-n nas. Stau și bat și iarăși bat în ușă până când jur c-am să mă schimb. Dar ce-am făcut, la urma urmei? În fiecare seară îmi lustruiesc cu grijă pantofiorii pe-o foaie a ziarului de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
seara, să-ndrepte cuțitul de pâine spre inima mea, fiindcă nu vreau să mănânc fasole verde și-un cartof copt? Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fapt, să stabilesc noi recorduri personale. Înainte de masă. După masă. În timpul mesei. La prânz, numai ce sar de la masă, mă apuc de burtă cu o mutră tragică - am diaree! strig eu, m-a apucat diareea! - și, odată ajuns în spatele ușii încuiate de la baie, îmi trag peste cap o pereche de chiloți de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bluză, ah, le conjur să mi se arate de sub cupele sutienului ei, să se reverse ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui! Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ani. O dată pe lună, tata mă lua cu el la șviț1, încercând prin asta să se curețe - cu aburi și cu un masaj viguros și-un somn lung și adânc - nervii adunați într-o veritabilă piramidă în ultimele săptămâni. Ne încuiem hainele de stradă în dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dracului în chestiuni mărunte, mă poate pune și singură la punct: nu trebuie decât, îți amintești - știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct ochit, punct lovit, mămico, cu galoșii ăia! - să-mi încuie ușa-n nas (să-mi încuie ușa-n nas!) și să mă anunțe din spatele ușii încuiate că n-o să mă mai primească niciodată în casă, așa că ar fi mai bine să-mi iau tălpășița, să încep o viață nouă; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pune și singură la punct: nu trebuie decât, îți amintești - știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct ochit, punct lovit, mămico, cu galoșii ăia! - să-mi încuie ușa-n nas (să-mi încuie ușa-n nas!) și să mă anunțe din spatele ușii încuiate că n-o să mă mai primească niciodată în casă, așa că ar fi mai bine să-mi iau tălpășița, să încep o viață nouă; nu trebuie decât să ia această măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
taică-su, a șters-o pe furiș la o lecție de balet a „artistului“ local (dl Maurice). Bătrânu’ a venit după ea cu o curea și a bătut-o cu ea peste glezne tot drumul până acasă, iar apoi a încuiat-o în debara până seara târziu - cu picioarele legate, ca să știe o treabă. — S’ te mai prinz o dată la bulangiu’ ăla și n-o să ți le mai leg iac’ așa. Nu te teme, c-o să-ți fac mai mult de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Allen cu doamna Nussbaum, și ale lui Phil Harris cu Frankie Remley, la fel or să se topească și țâncii mei ascultându-le împreună cu mine, și tot așa, până-n o sută de generații. Iar după emisiunea lui Kenny Baker o să-ncui zdravăn ușa de la stradă și ușa din spate, o să sting luminile (o să verific - la fel ca taică-meu - o să verific de două ori dacă am închis gazul ca lumea, să nu ne pierdem viețile în toiul nopții). O să-mi pup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câte ceva și care nici măcar nu-mi plăcea cât de îndrăgostit sunt de ea. — „Îndrăgostit“ - ah, îmi dă fiori! - „îndrăgostiiiiiit“, de parcă prin simpla pomenire a acestui cuvânt aș fi putut produce și sentimentul invocat. Iar atunci când a încercat să plece, am încuiat ușa. Am implorat-o să nu iasă ca să se culce undeva pe plaja plină de scoici când avea aici, la Hilton, ditamai patul confortabil pe care să-l împartă cu mine. — Nu încerc să te transform într-o burgheză, Naomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În tren, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Un bărbat mare și greu? Oh, ce te va mai crâmpoți el! O amenință cu degetul, În joacă: — Tu și cu mine, Anna. Ne vom distra bine curând. Eh? Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]