1,441 matches
-
mai des, pictorul le înfășoară în cruce, scut și valtrap de cavaler, ca într-o zale albă. Tot ce e emblemă nu rămîne element singular, la Ilie Boca, se prinde într-o logică additivă - cărți de joc fatidice, chipurile te încumeți să le citești ca o galerie etnologică potențial interșanjabilă, însă magnific coerentă: bătînd multiplu, aglutinat, cu fiecare coloană de imagini, la porțile absolutului. Cine înnoadă astfel efigii robuste, scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi de viață ghemuite
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Bismarck, mentor al Germaniei moderne și mai ales al politicii în era modernă. E cazul să învățăm ceva, măcar un pic, din această experiență și să citim despre acești oameni, pentru că numai așa ne vom realiza limitele, cei care se încumetă în arena politicii, sau cei care vor să înșeleagă politica și gândirea strategică. Ne vom realiza limitele, dar și posibilitățile care se deschid, spre a schimba în bine lucrurile”.
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
a dat lovitura de grație oricărei încercări de a construi formalisme matematice pe speze logice. Urmările eșecului au o tentă de resemnare grea: matematica nu provine în întregime din legile gîndirii. Bun, dar atunci de unde provine ea? Mario Livio se încumetă la un răspuns menit a concilia taberele: matematica e în parte plăsmuită și în parte descoperită, mai precis conceptele ei (logaritm, diferențială, funcție etc.) sunt invenția omului, dar relațiile la care trimit ele sunt reale. Altfel spus, matematica e pînă
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
se plângă: din nou au dat iama șoarecii în cămară, peste noapte. Eu mă simțeam, bineînțeles, cu musca pe căciulă și nu mai ridicam ochii din farfurie, până la sfârșit. Cât de departe mi se par vremurile acelea! Eu nu mă încumet să frământ cozonac, însă am pregătit aseară câteva prăjituri cu cremă, preferatele mele și ale Evei. Scumpetea mea a ținut morțiș să mă ajute și, chiar dacă la sfârșit, bucătăria arăta ca după război, rezultatul a fost perfect, iar noi ne-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați și tăcuți, să se Întâmple un miracol. Rar se mai Încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Oprise și muzica. Ceva mai tăcută Andreea Își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, Încercând să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă fereastră scrutând orizontul. Cu aparatul foto pregătit
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Înfățișa privirii ca o imensă avalanșa de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era străpunsă În două locuri de catargele a două vase aflate undeva la ancoră, mai departe de țărm. Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se Încumetase Andreea să spună mai mult În șoaptă. Un spectacol de culoare ce se petrecea odată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, Învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
soare la mare Începuse să se destrame. La orizont apăruse Încă mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs, Începuseră discuțiile: Splendid! Cel mai mare artist rămâne natura Însăși, spusese Silviu, primul care se Încumetase să rupă tăcerea. Păcat că nu am făcut mai multe poze, un aparat de filmat ar fi fost de mare folos aici. Ne descurcăm și fără, spusese Pavel, bucuros că se terminase. Unde vreți să mergeți? O Întrebase el pe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cînd se grăbea ori cînd se enerva prea tare de ceva, gîngăvea destul de pronunțat. Acest fapt o făcuse pe Ilinca să-i scoată porecla de "Pîr-pîr-pîr", deoarece nu reușise să pronunțe dintr-o dată cuvîntul pîrleaz. Și, pentru că Nuțu nu se încumeta să lovească sau să insulte pe nimeni, porecla nu era folosită decît rareori, doar de Vlad. În ultima vreme, Vlad crescuse cît un prepeleac și se fălea grozav cu puterea lui. Îi plăcea să fie ascultat de toți, deși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să răspundă, căci de grup se apropiase și Vlad smulgînd sacoșa din mîna Ilincăi și geamantanul din mîna mamei ei. Dați-le la mine, zise mîndru că poate astfel să-i dovedească Ilincăi cît este de cavaler. Cum de vă încumetați să duceți asemenea greutăți? Dar nu-s grele deloc, Vlad, rîse Ilinca. Virgil se fîstîci și rămase aproape paralizat de supărare că nu-i trecuse lui prin minte să facă acest lucru înaintea lui Vlad. Acum era prea tîrziu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
capete el certitudinea, pentru a putea împiedica pe oricine ar încerca să rîdă de presupunerile sale. Ș-apoi... orice ar fi fost, oricîte comori s-ar fi ascuns acolo, în acea lume de piatră și întuneric, cine s-ar fi încumetat să se urce la asemenea înălțime?... Asta ar fi însemnat nebunie curată. Oare de ce-i zice Piatra Domniței? se întrebă deodată Virgil, mai mult șoptit, cu modelări stranii. Întrebarea, răsărită din tăcerea care-i înfiora pe toți, avu darul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mari și negre ce se zăreau zburînd în jurul culmii. Totul părea o nesfîrșită poveste... chiar și prezența lor în acele locuri... Bărzăunul mai așteptă cîteva clipe, pentru a asculta părerea celorlalți despre cele povestite, dar, văzînd că nimeni nu se încumetă să vorbească, continuă tot el: Oricare ar fi adevărul adevărat, eu cred că piatra asta are taine mult mai mari decît ne închipuim noi. Uitați-vă voi bine la ea, peste tot, și... De ce spui asta? întrebă Virgil făcînd ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
șireturi și rămase mai la urmă. Ceva mai presus de puterea sa de înțelegere îl atrăgea spre peretele de cremene, dar nu era atunci momentul să încerce dezlegarea nici unei taine. Și nici într-un caz nu s-ar fi putut încumeta singur spre o aventură de asemenea proporții. Deci trebuia să aștepte clipa cea mai potrivită pentru a-i convinge și pe ceilalți că porțile acelea de umbră care se zăreau spre vîrful peretelui pot oferi surprize extraordinare. Se uită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Desenezi? întrebă Ilinca subțiindu-și glasul. Ei, dar mare artist ești tu! Nu vrei să ne-arăți și nouă? Și cînd Bărzăunul, după mai multe rugăminți (deși, fie vorba între noi, voia din tot sufletul să-și prezinte opera), se încumetă să le arate cele 20 de portrete pictate de el, în diverse maniere și de diverse mărimi, atît Nuțu cît și Ilinca tăcură o vreme, de parcă s-ar fi aflat în fața unui mort, apoi tot Ilinca fu cea care sparse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trebui înlocuită toată instalația“. Sentința era, invariabil, primită cu teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de „tevatură“. O vreme, proiectul „reparații“ atârna greu în buzunarele tuturor. Trecea un timp până când cineva (Lea, de obicei) se încumeta să decreteze că acum nu avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în urma lui cu gestul cu care schimbi canalele la televizor și ieși în stradă. Peste tot, din fiecare centimetru de aer, venea un trufaș miros de primăvară, vesel, rostogolindu se parcă înadins numai în nările lui Gigi Pătrunjel. Copacii se încumetaseră și ei spre verde și îmbobociseră, florile stăteau să explodeze din clipă în clipă. După colț, spre chioșcul alb, statornic ca o fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și regele Navarei, a început să-i vorbească despre drepturile sale asupra Navarei spaniole. Și cum interlocutorul îl contrazicea, regele i-a replicat: "Rațiunile dvs. sunt bune, dar când eu voi ajunge la Pamplona vom vedea cine se va mai încumeta să o apere împotriva mea". La aceste cuvinte, don Pedro s-a ridicat și s-a îndreptat către ușă. Unde plecați atât de repede?" i-a strigat atunci regele. "Eh, Sire, i-a răspuns ambasadorul, merg să o aștept pe
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
totul altă lume. Trântise rucsacul cu cadru metalic pe bancă, alături de el, iar celălalt nu schițase niciun gest. Făcuse doar un semn, cu degetul arătător, către culmile cu capișon de zăpadă, și plescăise din buze. Vine vijelie mare. Cine se încumetă să meargă mai departe o să aibă o surpriză tare neplăcută. Da, da, a dracului de neplăcută, știu ce spun... Privise, la rândul său, dinții de fierăstrău ai lanțului muntos. Câțiva nori stingheri încercau să se proptească în creste, fără să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se poate citi: Se gândește cineva să scrie istoria Brăilei, oraș care din toate punctele de vedere ar merita-o? Să nu se grăbească. Pentrucă astfel de cercetare pretinde întîi găsirea, adunarea și clasarea materialului..." Iată că azi s-a încumetat cineva să facă o Istorie modernă a Brăilei, depunând un efort deosebit prin adunarea materialului necesar unei asemenea întreprinderi anevoioase. E vorba de Toader Buculei. În această carte uimește (fără exagerare) bogăția de informații în legătură cu istoria zbuciumată a Brăilei de la
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
dea ulterior consistență unor elemente care, la data ivirii operei, nu păreau să prezinte vreun interes estetic deosebit." (p. 119) Cel mai straniu capitol este cel intitulat "Ameliorare". În rîndurile lui, autorul face ceea ce nici un critic literar nu s-ar încumeta să facă: să rescrie textul ratat în așa fel încît să semene cu o operă reușită. Bayard recurge așadar la o chirurgie plastică făcută cu scopul îmbunătățirii narative, și culmea este că intervențiile sale sunt convingătoare. Dar convingătoare nu din
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
scrisul și promovarea lui.Oriunde mergea, în țară și în lume, principala sa grijă era să-și evidențieze opera". Portretul ce-l face poetului e remarcabil în decenta-i, totuși, neconvenționalitate. Să admitem că nu mulți dintre criticii noștri se încumetă a se rosti atît de lejer asupra numelor, în preajma lor, "consacrate". Recent, un important prozator român mi-a declarat că nu știe cine este Constantin Călin. Mai întîi m-am mirat, apoi mi-am dat seama de următorul lucru: dacă
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
et a leur poete national, le sénateur V. Alecsandri" cîteva triolete 1. Nimeni nu explica însă ce ar însemna o astfel de formulă, aplicată în mod curent celui supranumit și "bardul de la Mircești". Abia tîrziu, în 1906, Ioan Slavici se încumetă, timid, să o facă, în articolul Ce e național în artă ?, publicat în "Sămănătorul". El este de părere că Alecsandri ar fi "poet național român" deoarece "nu și-a scris poezia numai pentru moldovenii lui, ci pentru toți românii și
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
Mihai Eminescu. Or, studiul lui Iulian Costache are o prospețime a abordării (nimic nu este omis, de la strategiile de construire și fixare a unei imagini publice - cu siguranță editorii și oamenii politici vor avea multe de învățat dacă se vor încumeta să citească această carte - la detectivistica istorică și analizele pe text) perfect adaptată preocupărilor societății noastre de consum cu vocație euro-atlantică (la un moment dat exegeza eminesciană este pusă în relație chiar și cu ... aquis-ul comunitar). Eminescu este cel mai
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
Mihail Sebastian) e amendat pe motivul că nici unul din cei citați "nu era cît de cît Ťmalrauxianť. De altfel, cultul lui Malraux nu putea fi practicat în România dinainte de 1944 fără anumite riscuri și cei de mai sus nu se încumetau s-o facă. Numai cîțiva foarte tineri îl priveau pe Malraux cu idolatrie. Printre aceștia m-am numărat și eu". De remarcat că, în timp, "idolatria" timpurie a lui Pericle Martinescu s-a pulverizat. Nu i se reproșează autorului Condiției
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
Trebuie să fii nebun de-a binelea ca să intri, pentru teatru, artă, cultură, în hățișul unor legi care nu fac decît să-ți șoptească că nu merită lupta. Sînt foarte, foarte puțini oameni cu bani la noi care să se încumete să înfrunte obstacolele și să susțină, să zicem, activitatea unui teatru, să se implice în destinele culturii pe termen lung. Dependența de stat, cum se spune, și de instituțiile lui, conduse nu întotdeauna de oameni inspirați și morali, încetinește, de
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
Simona Vasilache Sînt cuvinte - aproape egale, în fața vremii, cu ideile pe care le-mbracă - pe care trecerea anilor le-aruncă în derizoriu. Cine s-ar mai încumeta să spună, îndepărtat de sunetul lui bătrînesc-căutat, cu th, astăzi, ethos? Mi-ar fi greu să precizez prin ce a fost înlocuit acest nume odinioară la modă. Pesemne că, într-o lume a moralelor subțiri, fără conservant, și a culturilor
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]