KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost acasă peste vreun sfert de oră..." *** Să mai iau o gură de cafea spune Radu în timp ce se îmbrăca grăbit. Ptiu! ce trece timpul... Fără cinci și-al tău? Da încuviințează Paula, fără să arunce vreo privire spre ceas, rămînînd mereu cu spatele lipit de tocul ușii. Ce ai? o întrebă Radu acordîndu-i o privire de-o clipă. Nimic, absolut nimic. Îmi pare rău că viscolește; plănuisem să merg la film

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ales femei. Tot ce-i mai grav ajunge pe mîna lui. Numai pentru asta și tot trebuie să mă port frumos cu fiică-sa. Nu-ți mai spun ce frumos am fost primit în casa lor... Mergem pe peron? Mergem încuviințează Mihai. *** Viscolul a ridicat un val de aproape doi metri chiar în fața ușii laterale, care dă spre gară, încît nu se mai poate circula decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj, încearcă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu o privire aspră. Atîtea scaune sînt libere. Dar sînt prea departe de sobă. Vă rog! se înclină actorul, așezîndu-și geanta pe masă, apoi, peste ea, cu grijă, revista și ziarele. Arhitectul se plimbă încet prin toată sala, cercetînd-o atent, încuviințînd uneori prelung vreunei afirmații făcute în gînd. Lazăr își bagă geanta cu afișe sub masă și merge la bar: Salut, stimate domn! O vodcă mică dacă ții la mine. N-am nici mare, poți să-mi fii și frate răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un rom și-o să mă închipui naufragiat în Jamaica. L-am terminat. Păi atunci, fratele meu omul, mă las de băut. Pot să-mi încerc și eu norocul? arată spre telefonul pe care tocmai îl lasă pe tejghea profesorul. Poftim încuviință chelnerul. Ce mai faci, Lazăre? îi surîde profesorul. Combat misticismul, afirmînd că n-am înviat din morți, conform Scripturii. Alo, centrala! Vă rog, o convorbire cu Valea Brândușelor, taxă inversă: doi-doi-unu-opt-trei. Lazăr e numele meu. Da, aștept. Mulțumesc! Închide telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de curînd în birourile șefilor de secție. Află, te rog, urgent cine-i și spune-mi! Numele, unde lucrează și, eventual, unde stă. O să-și înghită și limba, nu numai revista! Și tu de ce faci imprudențe de-astea?! Bine, bine încuviințează el calm, aproape în șoaptă. Se rezolvă. Mîine îți spun exact cînd și cum. Gata! Pe mîine. Sărut mîinile! Săteanu închide telefonul, rămîne două-trei secunde cu el pe brațe, apoi îl lasă cu zgomot jos, înfuriat, exclamînd: Dacă ești proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și tot n-ar fi ieșit. Eu știu ce vreau, știu ce să cer, garantez ce voi da! Această invenție va revoluționa procesele de sinteză! Și, nu-s primul care o spune, o idee mare merită orice sacrificiu. Da, da, încuviințează Mihai mai încet însă, că se uită mulți la noi... Ha! Mincinosule! rîde încet Muraru. Înseamnă că n-ai băut dacă mai ții cont de asta. Dă gata vodca, altfel mă fac foc. Mihai își moaie buzele în paharul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
buricul degetului mic aici îl am la orice discuție. Dacă-l scuturi zdravăn, se îndoiește și de formula apei, pe care crede c-o știe. Facultate făcută pe bețe de chibrit! Vă rog să mă iertați! spune Mihai, ridicîndu-se. Bine, încuviințează Muraru vorbesc mai încet. De ce nu vă întoarceți la catedră? Mă întorc imediat ce-mi văd Sinteza mergînd. Cum o să meargă, mai că am dubii... Mi se repartizează toate lichelele acolo. Și știi de ce? se aprinde el. Mi-am permis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Zona Întîi, la trasee; dai o mînă de ajutor, să fii văzut spune Stanciu după o clipă de gîndire. Cînd va fi cazul să pleci în oraș, te anunț eu. Față de Cornea o ții înainte cu Zona Întîi, clar? Sudorul încuviințează printr-o mișcare a capului, se înclină și iese. În urma lui, Stanciu are o explozie de furie, vărsînd asupra pereților potopul de sfinți și arhangheli, așa cum a mai făcut și anul trecut în primăvară, cînd a trebuit să-și pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și vor face probleme decît în a treia zi. Se consideră că putem rezista trei zile dacă stăm la căldură și avem apă, știu asta din armată. Dacă știi, spune încet profesorul ține pentru tine, nu fă panică. Așa-i, încuviințează Lazăr dumneavoastră ați fost întotdeauna un optimist. Ați călcat mereu apăsat, pe pămînt tare, eventual betonat, nivelat de șenile mai spune retrăgîndu-se. Domnilor, vă rog, stați la mese, să vă putem servi strigă chelnerul, să-i împrăștie. Lazăre! îi șoptește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l impresioneze. Chelnerul se îndreaptă încet, întorcînd capul. Ei, ce zici? îi surîde incisiv actorul, coborîndu-și mîna dinspre umăr spre guler, prinzîndu-l cu două degete. Am auzit că mai ai o jumătate de pui, un brandy și o cafea. Imediat încuviințează chelnerul, plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acolo unde i se pare că-i prea mult. Nu vinde acum îi spune soția -, lasă pe la prînz, că-i crește prețul. Ce,-s prost!? Dacă sosesc plugurile? Pe vremea asta? rîde Mihaela. Uite ce-i afară. Că bine zici! încuviințează Pavel, începînd să răstoarne brînza înapoi în borcan. Vinde-o acum îi spune Ovidiu. Altfel, mai tîrziu, se prinde lumea. Și mai e și ăla cu blană, cred că-i adjunct la direcție. Mi l-am amintit: a fost în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am amintit: a fost în septembrie cu directorul general pe aici, i-am servit colo, pe mal, sub sălcii. Ai niște gogonele în cămară intervine Mihaela, apropiindu-se cu șorțul pe mîini, să-și șteargă transpirația frunții. Spune-i Sultanei încuviințează Ovidiu, trecînd în camera alăturată, să caute într-un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin Pavel. Ce faci?! vrea să-l oprească Pavel, încercînd să-i ia farfuria. Dacă fetița stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de vis-à-vis. Poftim?! tresare Sultana. A, da, aici e-o magazie, ținem saltelele de la camping. Ptiu, ce cap! se precipită femeia, deschizînd ușa magaziei trebuia să fi dat saltele ast' noapte, să stea pasagerii... Credeți c-o să reziste acoperișul? Sigur încuviințează arhitectul, mereu cu ochii pe sus. Au pus grinzi solide, bine încastrate. Dacă se încing mai tare lăzile astea, arată el or să ia foc. Depărtați-le de sobă. Sultana mai rămîne un timp, după ce pleacă arhitectul, și privește lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe Mihai să-și vadă de cafea. Cînd simte mîna lui atingîndu-i umărul, întoarce puțin privirea. Te rog să-mi permiți să-mi schimb cămașa în prezența ta arată Mihai cu privirea spre pieptul cămășii ud tot de vodcă. "Desigur!" încuviințează ea cu privirea, continuîndu-și visarea. Vede pe etajeră discurile cu muzică și întinde mîna să le cerceteze. Spune-mi, întreabă într-un tîrziu, fără să se întoarcă spre Mihai crezi că era cazul s-o superi pe Doina pentru că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai mîncat carne de porc? întreabă țăranca, apropiindu-se. Nu. Nu știu ca mama, la țară, să le fi dat răspunde tatăl copiilor. De ce? Este grea, și dacă nu-s învățați... Am să le dau puțin, cît să-i amăgesc încuviințează tatăl, iar copiii, înțelegînd parcă, întind mîinile și apucă strîns bucățile de carne, cedîndu-le cu greu. În toată sala restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vreau să te prezint lui mîine seară, poate-o să te placă, cine mai știe! continuă să rîdă Maria, un rîs forțat, strident, vulgar. Maria! îi șoptește Mihai, prinzînd-o de umeri, scuturînd-o puternic. Te rog, am atîția vecini; aud... Bine, încuviințează femeia, privindu-1 fix, cu ură stăpînită. Dacă știam că-ți pasă de zgomot, n-ai mai fi ajuns să mă atingi, să mă murdărești și tu cu... Tu murdărești ce-a fost, cu vorbele de-acum! i-o taie Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să mă crezi! aruncă ea o privire spre vecină. E absurd? "Neînțelegerea" lui Camus e un coșmar pentru mine, deși n-am agreat vreodată absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile, ia și rața, le duce în bucătărie, apoi se întoarce să aducă o farfurie cu friptură. Știți, o oprește tatăl copiilor aș plăti rața, s-o fierb, pentru băieți... Sultana încuviințează și-și continuă drumul pînă lîngă Mircea Emil. Și de unde, mă rog, le-ai... luat? Din sat. Sat ?! Sînt opt kilometri! N-am avut timp să-i număr. Ajutat de Lazăr, care ține cămașa ridicată și brațul întins, Radu curăță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de pahar! Stăpînul casei și-a chemat soția, a rugat-o să aducă un rînd mare, apoi a împins bancnotele înapoi, spre Lazăr. Dacă tot le-am scos, a săltat Lazăr din umăr să rămînă. Prietenul cu care venise a încuviințat scurt cu privirea. Ceilalți doi, față în față, s-au înțeles și ei. E douăsprezece a zis Lazăr. Stau pînă la patru, că la cinci se schimbă portarul de la cămin și nu mai pot intra. Un pachet nou! I-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a ridicat de la masă cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el a respins paharul. Atunci, a surîs femeia poate vrei sticla cu totul, e pe jumătate. Mulțumesc! a încuviințat Lazăr, strecurînd sticla în buzunarul hainei. A doua zi s-a trezit la zece. Și-a amintit de banii cîștigați și i s-a făcut teamă. A plecat de la cămin, aiurea, pe străzi, cu opt mii în buzunar. Se apropia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reacția celor prezenți. Doar profesoara de istorie, care a avut o poziție de catedră cînd a început Doina să vorbească, devenind nedumerită pe parcurs, a sfîrșit acum printr-o înclinare a capului, însoțită de o arcuire a sprîncenei, semn că încuviințează niște afirmații la care nu se aștepta. Ei da, rîde președintele, sfredelindu-i pe toți cu privirea lui provocatoare se confirmă justețea hotărîrii de-a invita tineretul, căruia, dealtfel, se adresează, în primul rînd, piesa aceasta. Mulțumim tovarășei Săteanu! Altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din întunericul unui culoar. Bucuros, Mihai îi ia mîna să i-o sărute: Mulțumesc pentru cele spuse mai înainte! Ai fost la înălțime. Și bine c-ai mai rămas: te rog să-mi scuzi necuviința de dimineață, de la telefon! Bine încuviințează Doina. Vrei să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să cerceteze cartea din palmă. *** Tocmai a întrebat mai înainte de dumneavoastră Don Șef spune operatorul din tabloul de comandă imediat ce-l vede pe Mihai intrînd înfrigurat, cu o sacoșă sub braț. Vă roagă să-i dați un telefon acasă. Mihai încuviințează, merge la telefon și-l sună pe Ștefănescu. Bine c-ați ajuns! Luați legătura cu toți maiștrii și, dacă-i ceva, sunați-mă. Noaptea asta vor fi controale; dacă se găsește că nu-i nici un inginer care să asigure asistența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să o ia de la capăt inspecția fiecărui loc de muncă. Dacă vine vreun control, îi spune operatorul de serviciu, ajungîndu-l la ușă imediat ce aflu, anunț prin stația interfon că se bagă apă caldă în reactor și dumneavoastră o să auziți. Mihai încuviințează și iese. Jos, în dreapta intrării, lucesc șinele căii ferate, pe care stau două cisterne cu materie primă. La cele cîteva puncte de lucru din prima fază, stă cîte un muncitor. Prin vestiare, pe saltelele de burete, acoperite cu pături, aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săteanu cu oarecare interes, vrînd să se rupă de gîndurile lui. Odată, la teatru, în foaier, am văzut-o cum a stins țigara de programul ce-l avea în mînă minte Mihai, simțind că a transpirat tot. A, da; bine încuviințează Săteanu și se ridică, rămînînd un timp sprijinit de birou, să privească una din pozele de sub sticlă, apoi strîmbă din nas și merge cu pași mici, a lehamite, la fereastră, rezemîndu-și fruntea de sticla rece. "Să-l fi pus Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]