11,761 matches
-
-i explice, cu gîndul la Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai mare teatru de operațiuni din lume desfășurat înainte, în care nimic nu se clintește de la locul său fără încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă, strada 30 Decembrie, totul la un loc, își mai amintește, asta bineînțeles cu o singură condiție, să fii regizor adevărat, adaugă. — Cred că mă confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rău i-a fost ieri! Așa că n-o întreb. — Alex, urmează ea tot sotto voce, nici nu-ți dai seama ce mult contează pentru el un telefon de la tine după o zi ca aia de ieri. Dau din cap a încuviințare. — Și, Alex - iar eu dai din cap mai departe - știi, nu mă costă nimic, ba chiar mă poate ajuta să scap și eu mai ușor -, săptămâna viitoare e ziua lui de naștere. Că de Ziua Mamei n-ai catadicsit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un pas înainte“. Bine-nțeles că Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că asta aș putea fi eu. Oricum, a tușit, iar Maimuța a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești minunat! „Păsuleț“, când e pisicuța și mâța mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul de Stambul. Ea dădu din cap În semn de Încuviințare și mâinile lor se Împletiră. Myatt se Întrebă dacă nu cumva domnul Stein avea deja contractul În buzunar. Mistinguett (1875-1956), pe numele ei adevărat Jeanne-Marie Borgeois - dansatoare și cântăreață franceză celebră În special pentru picioarele ei frumoase și pentru personalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Plănuiește-ți ieșirea din peisaj. Întâlnește-te cu el numai când nu vei mai fii atât de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oaselor, trăgîndu-și pătura pînă sub bărbie, stă speriată, gata să țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai buni ca el. Astea-s pretexte. Am observat eu că-n ultimul timp... De fapt... Da, boala mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia obrazul femeii între palme și o apropie. N-aș vrea să rîzi de mine... șoptește Maria cu vocea caldă, modulată frumos de emoție -, dar patul ăsta arată ea cu privirea e un loc egoist, pentru unul singur... Surîsul de încuviințare al lui Mihai se topește sub sărutul delicat, ca de adolescentă, al Mariei. Apoi, eliberat, Mihai întinde brațele, prinde salteaua de burete de la un capăt, o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să te dea el pe tine afară? Nu te teme, o să vină și vremea aceea. Știi doar că se profilează la orizont conducerea colectivă, muncitorească. Mîine la prînz vreau să-mi fie gata lucrarea, te rog! hotărăște Săteanu, apoi, auzind încuviințarea directorului, salută și închide. Doinița, hai să mănînci cu tăticu' strigă el încet, cu drag, pornind spre bucătărie. Fata coboară scara interioară și-l ia de braț: Deseară mă duc la teatru, la vizionare; sînt invitată; am să vin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
filmările. Numai? întreabă femeia încet, mai mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind ochii femeii, cu o scînteie de plăcere în ei, scutură din cap îndelung, ca o dojană ce se vrea încuviințare și se ridică, arătînd spre bucătărie: Mă duc să beau puțină apă, vrei? Nina se ridică și ea, pătrund împreună după bar, Iulian se preface că umblă la robinetul pe care nu curge apă, pentru că nu-l deschide și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai de mult, la un pahar, ați exclamat: "Și ce dacă nu-i a mea?!", iar aseară ați reînnoit afirmația, amintindu-vă cum mama dumneavoastră sădea pomi, îi îngrijea, îi altoia... Poate că aveți dreptate face Mihai un gest de încuviințare, așezîndu-se înapoi la birou, față în față cu Săteanu -, asemănarea cu Aglaia vine din acel altoi de spirit... Tac împreună mult timp, fiecare cu gîndurile proprii. Și-n tăcerea dintre ei, doar vîntul, afară, izbește cu ură ferestrele mari, zgîlțîindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei să fie atât de stângaci. Era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
căzii, așezat în echilibru precar pe un prosop de față, era un calup de săpun carbolic. În afară de asta, nu mai era nimic. — Săpunul carbolic e foarte sănătos, zise domnul J.L.B. Matekoni. Îl folosesc dintotdeauna. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Ei îi plăcea săpunul cu ulei de palmier, foarte bun pentru ten, dar înțelegea că bărbaților le place ceva mai tonifiant. Era o baie deprimantă, dar măcar era curată. Dintre celelalte camere, numai una era locuibilă, sufrageria, care avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
confirmare. — Rra Matekoni o să aibă mare grijă de voi, spuse ea. O să fiți fericiți la el. Fetița se întoarse spre fratele ei și-i spuse ceva ce nu auziră adulții. Băiatul se gândi un moment, apoi dădu din cap a încuviințare. — Sunteți foarte amabil, Rra, zise ea. Vom fi bucuroși să venim la dumneavoastră. Mma Potokwane bătu din palme. — Mergeți să vă faceți bagajele, copii, îi îndemnă ea. Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse Mma Potsane, împreună cu americanul și sud-africanca și alți oameni de departe. Noi, batswana, stăteam acolo. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Aș vrea să intru în casa asta. Mma Potsane clătină din cap. — N-o să găsiți nimic, zise ea. Casa aia e goală. A plecat toată lumea. — Știu asta. Dar, dacă tot am venit până aici, aș vrea să văd cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știți cum e. În alte țări erau persoane care considerau locul ăsta foarte important. Vroiau să demonstrăm că oamenii pot trăi împreună într-un loc ca ăsta și să împartă totul în mod egal. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Auzise de oameni cărora le plăcea să testeze tot felul de teorii despre cum ar trebui să-și ducă traiul omenirea. Țara asta avea ceva care-i atrăgea, de parcă în ținutul acesta întins, secetos era destul aer pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Tăcură amândouă câteva clipe. Mma Makutsi puse ceainicul pe tăblia mesei din melamină și-i puse capacul. — Încă trăiește? Acolo? — Nu, răspunse Mma Ramotswe. E mort. Dar e acolo. Înțelegi ce vreau să spun? Mma Makutsi dădu din cap a încuviințare. Știa. Orice persoană sensibilă din Africa ar fi înțeles ce voia să zică Mma Ramotswe. Când murim, nu părăsim în totalitate locul unde am trăit. Într-un fel, rămânem încă acolo; spiritul nostru rămâne acolo. Nu pleacă niciodată. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ăștia și vorbim cu ei, se întrebă ea, ar avea vreo importanță? Poliția trebuie să fi discutat cu ei la vremea aceea. Probabil chiar doamna Curtin a vorbit cu ei când s-a-ntors prima oară. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Ai dreptate. Dar fotografia aia îmi spune ceva. Privește chipurile alea. Mma Makutsi se uită cu atenție la fotografia îngălbenită de vreme. În față erau doi bărbați lângă o femeie. În spatele lor erau încă un bărbat a cărui față nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți? Tânăra scăpă bățul. Menajera mai în vârstă dădu din cap a încuviințare. — Da, o știm. — Cine e? Tânăra își recuperă bățul și se uită în ochii lui Mma Makutsi. — Aia-i o doamnă foarte importantă! Vine aici, stă în fotoliu și bea ceai. Asta face. Cealaltă chicoti. — Dar e și o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să bată, iar Mma Ramotswe și peisajul înconjurător rămaseră, cu îndărătnicie, pe loc. Mma Ramotswe se uită întrebător la domnul J.L.B. Matekoni. Stau la tine? întrebă ea. Iată o noutate. Tocmai s-au mutat? Posomorât, el dădu din cap a încuviințare. Da, ieri, răspunse. Mma Ramotswe se uită la copii, apoi din nou la domnul J.L.B. Matekoni. Cred că ar trebui să stăm de vorbă, spuse ea. Voi, copii, stați puțin aici. Domnul J.L.B. Matekoni vine cu mine la poștă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și o atinse cu blândețe pe braț. — Bineînțeles că nu sunt supărat, o liniști el. Sunt mândru. Sunt mândru că acum am o fetiță care va ajunge un mecanic formidabil. Asta-ți dorești? Am dreptate? Modestă, dădu din cap a încuviințare. — Mi-au plăcut dintotdeauna motoarele, îi mărturisi. Mă uitam cu drag la ele. Mi-ar fi plăcut să lucrez cu șurubelnițe și chei franceze, dar n-am avut ocazia. — Ei bine, îi promise domnul J.L.B. Matekoni, asta o să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în Zimbabwe, la Bulawayo, și că este managerul unui hotel de acolo. Se opri și se uită la Mma Ramotswe. — Ăsta-i adevărul, Mma, zise Ranta. Nu l-am ucis. V-am spus adevărul. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Știu, îl liniști ea, îmi dau seama că nu mințiți. Făcu o pauză. — N-o să spun nimic poliției. V-am promis asta și nu-mi calc cuvântul. O să-i spun, însă, mamei ce s-a întâmplat, cu condiția să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd primele note ale unui cîntec tipic latino-american, iar asta păru s-o facă să se hotărască; se ridică În picioare, făcu un gest de Încuviințare către acompaniatorul ei spontan și Începu să cînte Într-un fel grav și profund personal, Într-un mod nepotrivit cu tinerețea și cu aparenta-i fragilitate. Fu, neîndoielnic, un moment magic pentru cei prezenți, dar mai ales pentru bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și ar fi mai bine ca noi, femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În largul nostru, iar cavalerii se vor simți și ei mai bine singuri. Îl consultă din priviri pe soțul ei, acesta făcu un gest de Încuviințare și pe dată cinci marinari se grăbiră să lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care o simțea cînd, În copilărie, tatăl lui Îi promitea că-l duce să vadă păpușarii. — Coleman! strigă el. Pregătește-i pe gabieri și, cînd sînt gata, trezește-l pe domnul Garret... Zbîrcitul șef de echipaj făcu un gest de Încuviințare, aruncă o privire spre pămînt și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]