505 matches
-
a-l avea bine în memorie; mi-am făcut însemnări suplimentare și mi-am pregătit documentația cu actele normative aferente domeniilor tratate în acest document. Lipsa de interes și izolarea, pe care le-am observat, m-au pus în gardă, îndârjindu-mă și mai mult (am văzut că nu este de glumit și am înțeles că nu mă pot bizui decât pe ce știu eu); până una alta, era soarta mea în joc și nu era de glumit, dacă vroiam să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedeta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză? Emil Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am dat seama că era inutil a mă îndârji atât de o limbă a unei țări cu care tăiasem punțile și am început să scriu, să gândesc, să visez în franceză. A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Întru întâmpinarea măriei sale venea doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după perdelele haremului. Muții împărătești nu se îndepărtaseră; se opriseră în fund, așteptând poate o poruncă. Doamna Roxelana și-a repezit asupra lor fulgerul privirii, apoi și-a îndârjit trupul, ca o viperă care atacă. Soliman s-a oprit părând nehotărât. Ea păși grabnic până în fața lui și a căzut în genunchi. —Doamne al milei! Doamne al iubirii mele! a cântat ea cu glasul nopților când stăpânul său o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecută uitându-mă la Knight Rider, în loc să dorm, nu mă ajutase. Fusesem frântă toată ziua- extenuată și grea de cap - Lauryn îmi tot dădea sarcini, Franklin mă bătea la cap să mă tund și, ca să fie tacâmul complet, o bandă îndârjită de fete de la EarthSource credea că sunt alcoolică. Una dintre ele - Koo? Aroon? Un nume stupid și reavăn, oricum - a venit drept la biroul meu vineri dimineață și m-a invitat la masa de prânz- o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. „Cinci tone“, a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla evocare a unui astfel de ritual m-a trimis, ca într-un joc al acestor cuvinte care se îndârjesc să-mi ordoneze atât de târziu viața, acum, când coborârea a început nemiloasă, spre o dimineață când era cât pe ce să contribui decisiv la rezolvarea problemei basarabene. 13tc "13" A început tot aici, la „Colombo“. Întârziasem (așa spuneam când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tren, după ce mi-am recuperat lucrurile de la doamna Petricius, am înțeles că relația cu Ester nu mai avea cum să continue. Oboseala mea, încordarea ei ajunseseră la acea limită la care ori te oprești, și amintirile rămân inofensive, ori te îndârjești și continui, și atunci clipele ți se transformă în calvar. Am ales să mă opresc acolo, la momentul în care mi-am luat cele două geamantane cu lucruri de la doamna Petricius, și să nu încerc nici o explicație. Oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o pe tărâmul neutru al bârfelor, mai întâi literare, apoi mondenități, va vorbi mult de Nicu Ceaușescu, încă îl admira, îl socotea singurul de cert viitor politic, vom vorbi mult, lejer, plutind pe suprafața limpede a nepăsării pe care ne îndârjim s-o ținem tot mai în afund. Vom dansa poate, o voi ține în brațe, atingerea ei mă va înduioșa, mă va înfierbânta, dar fără intensitatea dorinței, genunchii atingându-se, poate o voi călca pe pantof, poate ea se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singur, fără nimeni în preajmă, chiar sub nasul ei, la catedră. Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și despre binele pe care ar fi putut atunci să-l facă învățământului românesc. Mă prefac furat de exaltările profesorului, urmărind totuși du-te-vino-ul fostului. Se-așază în cele din urmă pe o bancă, resemnat. Nu-mi dau seama de ce mă îndârjesc în a-l ignora. Nu am nimic cu el, nu mi-e nici simpatic, nici odios, nici măcar indiferent. Un ins târând o biografie falsă, la fel de păcătoasă ca și a mea. Probabil, impulsul de a-l ignora vine din acea tembelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Problema talentului nu mi-am pus-o niciodată. La început, în liceu, când profesorul D.Ș. încerca să mă îndrepte spre critică și istorie literară, spunându-mi că astea sunt pentru mine, căci n-am sensibilitate și nici talent, mă îndârjeam să încerc să-mi descopăr talent literar. Desigur, eram un ignorant. Așa cum ignorant și mai mare decât mine era acel profesor. Pentru că tocmai în critică și istorie literară îți trebuie o sensibilitate deosebită. Cum poți înțelege, fără această sensibilitate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește, patriotic și la vedere... O priveam pe Lia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o Românie pe care, probabil, ani mulți de trăit în rosturile mele de zi cu zi din multilateral dezvoltata nu mi-ar fi dezvăluit-o niciodată. Era România de dincolo de cuvinte. Era România oropsiților doar pentru faptul că încă se îndârjeau să urmeze rosturi și legi venite de dinaintea lor, dintr-un timp în care doar Dumnezeu însemna un reper stabil. Notam astfel de povești în carnețelele mele. Nu se sfiau când mă vedeau scriind. Eram, în acele târziuri de noapte, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile, crezând că din jertfa lor va răsări o Lume mai dreaptă. Nu a răsărit și nu mai răsare. Odată pângărite viețile, visurile, gândurile nu mai au cum să renască. Nu mai există renaștere. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să renunțe la locurile prunciei sale, tata și-a sacrificat cariera, înfundîndu-se într-un tîrg aflat la capăt de cale ferată. S-a identificat acolo cu principiile din care își făcuse un ideal. Simplismul său în ce privește propriul meu viitor o îndîrjea însă în cea mai mare măsură pe mama care în sfîrșit înțelesese că nu trebuia să suport și eu privațiunile provinciei. Dînsa nu uita că îndîrjirea trebuie transmisă. Iată cum și de ce am devenit inventator. Într-un caiet mai păstrez
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Se interesă și de dosarul meu. Cînd ne-am întîlnit, s-a uitat la mine ca prin sticlă. Am avut senzația că sînt o bacterie. Rezultatul strategiei lui Șoptelea nu s-a lăsat așteptat. Pe cei cu stare însă îi îndîrji mai rău. De la o vreme nici o cerere na mai apărut pe masa comisiei. Țăranii legau porțile și nu se lăsau ademeniți la vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apartamentul marelui preot se auzeau râsete sonore. Nu era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea posomorât. Arșița apăsătoare a verii le sporea nemulțumirea. De-acum, anotimpul ploios ar fi trebuit să se apropie de sfârșit, dar atmosfera era din ce în ce mai uscată. Pe cer, norii se mișcau încoace și-ncolo, neliniștiți, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce impresii să extrag. Lucrasem îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar opri ar muri. Cred că Zina a găsit, seara după nouă, ceva consolator, în genul că Or să-și da seama și idioții ăștia într-o zi ce zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă mai iau și eu de ea. Credeam că am scăpat de asta după reîntâlnirea cu Zina, dar bineînțeles că plecarea ei, pe care o prevedeam, mi-a readus toată starea cinică, urâcioasă. Până și Portia, care mi-a inspirat îndârjindu-mă o bună parte, bună să fie, din ce am scris până acum, ne părăsise. Să-ți găsești coechipier pentru secție, surâde bătrânul meu. La birou, îmi admir minute în șir, în oglinda spartă de la closet, mutra intelectuală nebărbierită, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de crescut. Ce te-ai fi făcut dacă nu-l aveai pe Mugurel, Mirelo, da’ pe de altă parte, îți dai seama cât l-a îndârjit hotărârea aia? I-a luat până și verigheta de pe deget, și cele două inele de patru grame, cumpărate, vezi, tot din banii lui și din munca lui. Ba, dac-a văzut-o că se cam codește, că nu i le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sfârșit de secol, și anume Nizamiya, care, din fidelitate față de vizirul asasinat, va semăna moartea prin metode diferite, poate mai subtile, cu siguranță mai puțin spectaculoase, dar ale cărei efecte nu vor fi mai puțin devastatoare. XX În vreme ce mulțimea se Îndârjea asupra rămășițelor Asasinului, cinci ofițeri s-au strâns plângând În jurul cadavrului cald Încă al lui Nizam, cinci mâini drepte s-au Întins, cinci guri au repetat, Într-un glas: „Dormi În pace, stăpâne, nici unul dintre dușmanii tăi nu va supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Input-ul nu fusese IAHVEH - cum de nu mă gândisem de la Început? - ci HEVHAI. Firește că din acel moment ordinea permutărilor se inversase. Trebuia să număr de la sfârșit. Încercai din nou ambele numere. Nu se Întâmplă nimic. Greșisem totul. Mă-ndârjisem pe o ipoteză elegantă, dar falsă. Asta le se Întâmplă și celor mai mari oameni de știință. Nu, nu celor mai mari oameni de știință. Tuturor. Nu observaserăm noi, chiar cu o lună Înainte, că În ultimul timp apăruseră cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]