1,401 matches
-
celor în două rânduri expediate vouă. Vă las pâinea și cuțitul. Aveți alături și 3 Max Jacob lângă 3 André Frénaud. Țin să nu sufere răni de frați. Se vor împreuna, așa cum îmi promiți: adică toate la voi sau toate (îndărăt) la mine. Și acum, pentru 1968, iar la asta țin foarte să-mi răspunzi și să-mi răspunzi curând, propunerea mea, în cazul în care continuăm diminețile și serile și mai ales piersicile poeziei, ar fi aceasta: să vă jefui
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
studiul limbilor clasice de curentul slow, care ne (re)învață că viteza ucide, nu doar pe șosele: „Reperele demnității umane sînt aceleași de sute (și mii) de ani. Dacă ne simțim nesiguri, nimic nu e mai simplu decît să privim îndărăt. Vom înțelege, pas cu pas, cum se respiră firesc, nu gîfîit, cum se trăiește frumos, nu eficient, cum se vorbește omenește, nu ca o mașinărie care însăilează cuvinte fără noimă, care amestecă limbile și regulile.” Continuarea, la fel de plină de miez
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
aminti cine a adus-o și a așezat-o. Aici, pe bancă, o găsi Katia. - Nu te mai gonesc?, întrebă Katia aplecându-se spre ea. - Nu, nu mă gonesc, se lumină la față Zinaida. - În regulă. Katia făcu o mișcare îndărăt ca să plece, apoi se opri și întrebă: - Ai strâns ceva? Plecăm, nu? Plecară împreună, Zinaida legă- nându-se în mers și Katia măruntă, ca un copac uscat, strâmb. - Mergem la tine, ce mai... propuse Katia, și Zinaida se bucură: musafiri nu
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie privi descumpănit și se învârti pe loc. Rămaseră în mijloc, spate în spate, cu Chisăliță încercând zadarnic să se ascundă printre ceilalți doi. Odată cu pașii lor îndărăt se micșora și cercul, până când, la o distanță de vreo cinci pași de jur împrejur, se opriră. Calu fu cel care ridică mâna, încremenind cercul. Dacă ar fi fost, așa cum îi sugera numele, cal de-adevăratelea, ar fi fost un
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
obsesie, un chin. M-am înșelat? Dacă da, atunci transcrie până la sfârșit Căi lăturalnice și trimite-mi-l. Pe urmă, vom face la fel cu Visul. Pe urmă, vom face la fel cu Roman obișnuit. Vezi, eu nu mă dau îndărăt de la lucru. Astfel, am putea începe cu Visul. Deși Adevărul lit[erar] nu publică romane i-am da mereu cu Din jurnalul unei femei, până ți-ai vedea romanul întreg tipărit acolo. Și când ar apărea apoi în volum, Ad
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
Cau "ești cel care ești în somnul cu vise" *goliciunea trupului meu și/ trupul goliciunii mele stau față în față. măsură a tuturor lucrurilor/ pentru măsură libertate de-a intra cu tine-n infern pentru libertate. pentru a întoarce privirea-ndărăt neîncrezător-temătoare. nimicuri și zile, nimicuri și munci pentru încă o moarte/ și înc-o-nviere. *din gestul meu flutura doar o mînecă apropiere sau depărtare de cînepă carnea era însuși gestul meu flasc trebuia să mor sau abia urma să mă nasc
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
în legătură cu o altă întâmplare, tot atât de neplăcută. Fusese "invitat" mai întâi la circumscripția de Miliție, de unde a fost luat într-o mașină și dus la o vilă în apropiere de Băneasa, unde l-au ținut până la 11 noaptea. L-au adus îndărăt, acasă, iar a doua zi a fost ridicat iarăși, seara fiind din nou adus acasă. Și era foarte înspăimântat de aceste două vizite, pentru că știa prea bine că în vremea aceea cine apuca să fie, indiferent de motiv, ridicat de
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în capcană - și-au bătut joc de mine, m-au trimis iar în misiune. Fac planuri de viață, să scap, s-ajung îndărăt lîngă puștoaica mea... Febra L-au reperat, îl țintiră mai au la dispoziție trei ore veste gri antiglonț peste combinezoane de camuflaj/ Acum că i-au luat urma de ciulinele-nsîngerat nu poate fi prea departe Iată-l încremenit sub arțari
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
străzi, duceam într-o parte și alta mormintele morților noștri ca să ne binecuvînteze țărîna, duceam și apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei ghimpate; dresam porumbeii călători să facă drumul acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa străbunilor adunată în urne ce fumegau încă, le legam de gheare bucăți de parpuri și cruci și le trimiteam ca pe niște soli, ca pe niște arhangheli luminoși în țară străină și apoi îi chemam
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
mopuri de șters murdăria și praful; cărînd pămînt cu sacii și pumnii, le arătam copiilor noștri, celor născuți și celor nenăscuți încă, calea cea dreaptă ce duce spre lumină; înarmați cu credință și răbdare, înaintînd un pas și făcînd doi îndărăt, apoi iarăși înaintînd, reușisem să-i îmblînzim încetul cu încetul pe dușmanii noștri ce-și făceau simțită prezența în umbră... Singurii dușmani rămăserăm noi înșine, căci ceea ce clădeam ziua, noaptea distrugeam, ca niște somnambuli, fără milă, călcam în picioare pămîntul
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
simțită prezența în umbră... Singurii dușmani rămăserăm noi înșine, căci ceea ce clădeam ziua, noaptea distrugeam, ca niște somnambuli, fără milă, călcam în picioare pămîntul cărat, adus cu trudă în saci și în pumni peste graniță, adunîndu-l în căuș îl duceam îndărăt, strecurându-ne umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet, pentru a-l duce în țară străină și-a-l așeza în fața steagurilor coborîte în bernă
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet, pentru a-l duce în țară străină și-a-l așeza în fața steagurilor coborîte în bernă. Închinîndu-ne la idoli străini cu picioare de lut, îl duceam îndărăt sub privirile pline de ură ale cîinilor ce-și făceau somnul de veci tolăniți pe fîșia arată. Tinerii se lăsau în genunchi în fața urnelor; rotulele lor pîlpîiau ca niște candele aprinse de lumina lunii: îndepărtîndu-ne în noapte, le spuneam: „Pentru
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau groapa comună.... Cînd treceam înapoi cu pumnii strînși granița, veneau vameșii buni și ne dezlegau desăgile, scormoneau ca niște cîini în pămîntul pe care-l duceam îndărăt (aici și acolo ne era țara promisă; aici o jumătate de rai, dincolo altă jumătate) purtată de balanțele unei sorți ce nu vroia să se încline nici la stînga, nici la dreapta, și rîul ca un braț, ca o cumpănă
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
sprinten// salut bețivul nebunul bătrîna arțăgoasă/ salut câinele care mă întâmpină cu privirea umană/ salut până și mortul petrecut acum la groapă// pășesc înainte lumea mă admiră/ ținuta sobră mersul împintenat de elan// dar nimeni nu știe/ că eu pășesc îndărăt mereu îndărăt/ în căutarea clipei când mi-am pierdut inocența/ în căutarea clipei când mi-am pierdut virginitatea la umbra unei tufe de liliac/ în căutarea clipei când mi-am pierdut/ șansa gloriei de fapt totul totul// mereu îndărăt mereu
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
bețivul nebunul bătrîna arțăgoasă/ salut câinele care mă întâmpină cu privirea umană/ salut până și mortul petrecut acum la groapă// pășesc înainte lumea mă admiră/ ținuta sobră mersul împintenat de elan// dar nimeni nu știe/ că eu pășesc îndărăt mereu îndărăt/ în căutarea clipei când mi-am pierdut inocența/ în căutarea clipei când mi-am pierdut virginitatea la umbra unei tufe de liliac/ în căutarea clipei când mi-am pierdut/ șansa gloriei de fapt totul totul// mereu îndărăt mereu ocolind prezentul
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
pășesc îndărăt mereu îndărăt/ în căutarea clipei când mi-am pierdut inocența/ în căutarea clipei când mi-am pierdut virginitatea la umbra unei tufe de liliac/ în căutarea clipei când mi-am pierdut/ șansa gloriei de fapt totul totul// mereu îndărăt mereu ocolind prezentul/ care mă pândește cu bâtele sale noduroase// ocolind ceea ce nu pot ocoli/ iată tocmai îmi curge sânge din nas" (Elegie). Ca mai toate cărțile publicate în, deja, foarte prestigioasa colecție de poezie a editurii timișorene Brumar, Pipa
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
au fost obligați să treacă pentru a rămîne împreună. Doi căutători de comori dezamăgiți după ce rătăciseră îndelung unul în trecutul celuilalt, în labirinturile amintirilor nedezvăluite, cărora nu le cunoșteam cheia." Remiză. Apoi ea, Alexandra, pleacă mai departe, fără pierzătoarele priviri îndărăt. Se uită, în schimb, împrejur și ,totuși, ce s-a întîmplat cu majoritatea tovarășilor ei de călătorie? Cu puțin timp în urmă erau încă destul de mulți, ceea ce o făcea să creadă că nu va rămîne singură și fără ajutor cînd
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
să vină după noi; numai tu ai fost o viață-ntreagă steaua-n care credem amândoi. si cand drumul va avea un capăt, undeva, prin pajiști de omăt, voi cerși femeie și-am să capăt dreptul să-l trudim...spre îndărăt. LA BILANȚ viață era așa minunată. nimeni nu mă-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o șuviță din părul Jerisenei. Stătea culcat pe burtă, era peste măsură de mirat auzind acea melodie în acel loc și simțea că îmbătrînește, atît el cît și patima lui, nopțile îl duceau undeva în trecut, iar zilele îl trăgeau îndărăt pe cînd viitorul îi apărea ca o negură care i se vîra molcom printre pași. își făcea griji pentru Jerisena, fără o pricină anume, simțea gustul colbului de sub pat, de sub putreziciunea hanului. Auzea racii ieșind la mal sub clarul lunii
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
MURI, în dialectul Kigali, îmi explică amicul ceresc, și, apăsând iar pe buton, lăsă banda să se desfășoare repede înapoi; cred că înapoi, mult înapoi, deoarece păreau niște evenimente, ori acestea nu se petrec înainte, în viitor, nu?, ci totdeauna îndărăt, în trecut, în urmă, cum ar veni, va să zică... Era deci vorba de o mare diferență de timp; apoi o curgere năvalnică, neînduplecată, cum ar fi curs Timpul însuși, dacă acesta ar fi avut o curgere fizică... Părea, într-adevăr, un
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
intrus, pe care nu-l mai văzuse niciodată, și care părea picat drept din lună... Hazul era că picase, într-adevăr, dar nu din astrul nopții, ci din secolul 21 după Cristos: un fel de înger tânăr-tânăr, efectiv decăzut, nimerind îndărăt, în altă epocă și care vorbea grecește, însă cu un accent trac... Fără ca toți cei ce participau la Banchet să înțeleagă ceva, personajul, care ținea la ureche un fel de scoică părând a vorbi singur,... numai Fedru pricepuse, și le
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
jos, ci și vârfurile: pe tapet sunt cele legate de afacerea țigărilor de la Otopeni sau de mițuirea fostului ministru al finanțelor sau a președintelui Comisiei de Control SIE. În decembrie 1997, președintele țării a arătat că „Mării corupți au avut îndărăt mării corupți ai statului. Ei le-au acoperit urmele și le-au permis toate ilegalitățile... Vreme de șapte ani, avuția națională a României a fost jefuită și o parte a economiei a fost distrusă. O asemenea dramă nu ar fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și mi-a prii mai bine decât tinicheaua... Într-o zi, însă, aflându-se și cu dl. A.C. Cuza, îl hotărâi să ne pozăm tustrei în grupă; ne așezarăm într-un tufiș de lângă sala de cură, Creangă stând în picioare, îndărăt și noi pe o bancă, eu la stânga, Cuza la dreapta lui".
Cum arăta Ion Creangă la 48 de ani. Fotografie inedită by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38721_a_40046]
-
aceea e o eroare să vezi în memoriile lui Barbu Cioculescu un act de ostentație culturală, hrănit de ambiții publice, cînd de fapt la mijloc e refacerea identității prin dospire retrospectivă. Ochiul eruditului născut pe 10 august 1927 se întoarce îndărăt și trezește la viață un șir de episoade care, prin îndepărtarea pe care o aduc în timp, silesc cititorul la o schimbare de perspectivă: ești mutat într-o epocă a cărei atmosferă se definește prin irepetabilitata farmecului ei, dar o
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > EREZIE DE 1 MAI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cine nu înaintează dă îndărăt Dragostea mea zboară ca o albină în jurul aceleiași flori doldora de frumusețe și de primăva ră Petalele precum anii o rotunjesc spre tinerețea fără de sfârșit Roua fericirii se evaporează sută la sută în doar două cu vinte Te iubesc Și
EREZIE DE 1 MAI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/384825_a_386154]