252 matches
-
o stare misterioasă de declin. Când veneam acasă de la școală, obișnuiam să mă culc alături de ea. O simțeam cum se prăbușește, cum se descompune. Dorul de America. Prea mult Barry Self. Fat Vince mai e și managerul asociat, popular și îndatoritor, al unei săli de biliard din Victoria. Are o bucătărioară unde își gătește haleala lui excelentă. Fat Paul se ocupă de securitate, face jocurile și pune plăcintele la încălzit. Aplecat peste masa numărul unu, cu tacul despicându-i bărbia, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la distanțe convenabile unele față de altele, funcționau zi și noapte; automatele pentru gustări, la fel. Numai că vânzătorii păreau tot mai surzi. El îi întreba de una, în vreme ce făceau plinul, ei răspundeau la alta ori zâmbeau buimaci, c-un aer îndatoritor. Păreau picați din lună. Automobilistul putea, desigur, să se întoarcă din drum, dar din motive necunoscute, precum și din toată comportarea sa, se desprindea limpede că nici nu se gândește la așa ceva. Privea uneori șoseaua ce se așternea în urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se prefăcu în bucuria plină de cruzime de a fi descoperit acest lucru. Răspunse: — Poate că ai dreptate. Vom încerca să-i liniștim pe senatori. Cât despre cei trei, dați-mi dovezi. Dovezile împotriva celor trei veniră imediat, aduse de îndatoritorul Callistus. Ordinele de arestare fură date imediat. — Dar pe Silanus condamnați-l la domiciliu forțat în propria-i casă, pentru că e bătrân. Senatorii, supuși, deschiseră procesul, într-o Romă stupefiată și sfâșiată de emoții puternice. Toți însă - peste secole avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi era complet necunoscut. Când sfârși, Zalman Aron își așeză pe cap pălăria neagră cu boruri drepte și largi și, luându-și rămas bun, se îndreptă spre ușă, demn și sigur de sine. Iorgu și cu Valentin, ca niște gazde îndatoritoare, se grăbiră să-l însoțească pe bătrân până în stradă. Dar, mai înainte de a ieși din casă, bătrânul se opri în prag, de unde îi mai cuprinse o dată pe toți cu privirea. Eu am să mă duc acum să stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
timp la dispoziție, apoi se întrerupse, cu privirea îndreptată spre Nando, ca și cum de-abia atunci i-ar fi remarcat prezența în aceeași încăpere cu el și cu Dej. Liderul comunist arătă înspre vizitatorul său occidental cu un gest de gazdă îndatoritoare. Un tovarăș italian, spuse. Faceți cunoștință! Nando Rossi se ridică de pe scaun și întinse mâna tovărășește. Ion Gheorghe Maurer, i se recomandă celălalt simplu, fără nici un fel de emfază. Spune c-a venit aici, Jeane, ca să discute cu noi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi șters cu totul exigențele trupești, iar acum trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Când văd o carte și știu cât stuf a fost tratat pentru ea, mă apucă bruiajul. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, după șapte ani am fost mutat și avansat, deoarece între timp făcusem o invenție. — Ce invenție? întrebă îndatoritor robotul TESA Stejeran 1. — Inventasem o hârtie pe care nu se putea scrie. — Cum așa?! făcu Stejeran 1. — Așa bine. Cum scriai ceva pe ea, cum scrisul dispărea, era înghițit de hârtie. — Păi asta-i sugativa! zise Dromiket 4. — Nuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a-l încredința focului. Mă îndoiesc că Reginei îi păsa prea mult de lucrul acela uscat și fără gust pe care Rebeca i-l oferea. - Nu-i așa că sunt bune, întreba ea când erau scoase din cuptor. Dădeam din cap îndatoritoare, străduindu-mă să-mi înghit bucățica cu multă apă, căci doar apă mi se dădea să beau. Din fericire, servitoarele ei erau brutărese mult mai bune și turtele lor erau dulci și suficient de moi ca să mulțumească orice regină. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de parcă l-ar fi lăudat până la cer. Ceea ce nu făcea niciodată. Bunica nu vorbea niciodată rău de Esau, dar nici de bine nu spunea nimic. Pe soțiile lui, în schimb, le detesta în cele mai mici amănunte. Deși ele erau îndatoritoare și, din când în când, îi trimiteau daruri în speranța că-i vor intra în voie, ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
reușise să-mi strice ziua. Văzându-mă, Arhivarul a început să-și tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întâmplase. El dădu înțelegător din cap. Știți cum sunt bătrânii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredință că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunț la cererea mea. Ați văzut stâncile? mă întrebă el ca să încheie discuția. Și mă lămuri că se găseau după un mic cot pe care-l făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. „Pe cine căutați, domnule sculptor?” m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: „Pe nimeni”. Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
perspective să joc un rol și mai însemnat în azil și urmăreau să se pună bine cu mine din vreme. Mai târziu ar fi fost prea târziu. Ca la ruletă, când n-ai mizat pe numărul câștigător. Aristide devenise foarte îndatoritor și îl deranja vizibil faptul că-l preferam pe Dinu. Sonia nu-mi mai vorbea cu „ascultă, dragă”, ci trecuse la „dumneavoastră”, la „opera dumneavoastră”. Numai Victor stătea mai departe cufundat în tăcerea lui, închis în ea și așteptând era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-și adune curajul să-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului la spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l scoți la bătaie, ar fisura la barajele de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că ești o femeie foarte deosebită. O doamnă specială. Te-ai înhămat la o treabă foarte grea, dar te descurci admirabil. Acum era rândul lui Susan să se străduiască să-și controleze emoțiile. În ultimii ani, ea jucase rolul soldatului îndatoritor, încercase să-i sprijine pe toți cei din jurul ei pe parcursul unei situații extrem de dificile. Și tot ceea ce-și dorise fusese ca Nick s-o ia în brațe și să-i mulțumească, pur și simplu să-i observe eforturile. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui sălbatic, a unui naufragiat. Virgil Jones se integra în acea încăpere la fel de bine ca un elefant într-o solniță. Indul stătea așezat îndatoritor pe podea, având pe el un costum închis la culoare și învechit. Purta un melon pe cap și un lanț de aur pus de-a curmezișul vestei. îNu avea însă nici un ceas de aur la capătul lui.) într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te însănătoșim repede... Cuvintele răsunară ca un ecou, apoi se pierdură. Febra Dimensiunii: ce mai era și asta? Vultur-în-Zbor se înfurie fiindcă nu i se spusese nimic despre asta, iar ochii părură să i se limpezească. Văzu un Virgil Jones îndatoritor, aplecat deasupra lui. — în întuneric e mai rău! striga Virgil. O să te scot într-un luminiș. încearcă să te concentrezi asupra vocii mele. O să vorbesc tot drumul până acolo. Lumina zilei ajută. Alungă monștrii. — Monștrii... spuse pierdut Vultur-în-Zbor. — Vin dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
armată de spaime, iar fricile mele cele mai tăinuite se întrupaseră toate. Oribil, de-a dreptul oribil. Nu, nu voi mai vorbi despre asta... despre febra Dimensiunii. Așa a numit-o Grimus. Când mi-am venit în fire, Grimus stătea îndatoritor lângă mine, pe podeaua Camerei Trandafirului. Mă salvase, potrivind Trandafirul pe coordonatele mele și activându-mi voința, ca să mă scoată din adâncurile mele tainice. Așadar, Trandafirul poate să vindece la fel de bine cum poate să și rănească. Mi-e mai frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
El este numai grație, prospețime, stil căutat, chiar poetic. A ajuns să se facă invidiat. Până și atunci când ne ia părtași la bucuriile lui, la luxul lui, există la el o anumită temere legată de puținătatea resurselor noastre. Felul lui Îndatoritor, foarte prezent În discursul pe care Îl ține, este o formă supremă de politețe. Pentru el, prietenia nu este decât o temă de o mare bogăție, pe care o cunoaște și o folosește de minune, adaptându-i modulațiile În funcție de tonalitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dietă pe care a descoperit-o. Violet, bineînțeles. Sophie știa de Violet și se poate să fi ghicit că și Philip lua așa ceva. Dar mă îndoiesc că a vrut s-o incrimineze pe Violet. —Eu știam de insulină, sări Hugo, îndatoritor. De fapt, mulți au aflat de la ea. Și chiar dacă nu mi-ar fi spus, aș fi bănuit eu că se vede cu Philip. Gândește-te și tu, nu erau deloc discreți. Vacanțe luate în același timp. După care pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că dacă ar fi udat cu altă apă, s-ar usca imediat. Mi s-a părut emoționată de vizita asta, dar nu înțelegeam motivul. A doua zi însă, eram iarăși împreună și mi s-a părut că e veselă și îndatoritoare. De atunci plimbările noastre au devenit zilnice sau aproape zilnice, deoarece la mijlocul săptămânii, lunea și marțea, nu era niciodată liberă. Când, după o lună, am întrebat-o, reacția ei a fost aprigă: — Ai fi putut să nu mă vezi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici un bandit n-ar cuteza să se apropie de un asemenea alai. Astfel că, a doua zi, pornisem deja cu Maddalena și cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei zile de mers, am ajuns la reședința lui Giovanni, un minunat castel numit Il Trebbio, unde am poposit o noapte. A doua zi devreme, am străbătut Florența. — Ești cu siguranță singurul Medici care nu cunoaște acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
entuziasmul așteptat la dezlănțuirea lor de patriotism local, motiv pentru care dialogul a Început să se rarefieze, eșuând curând Într-o lâncezeală politicoasă. M-am simțit oarecum vinovat de intrarea În impas a discuției - În fond, amândoi fuseseră amabili și Îndatoritori cu mine, mi se puseseră de bunăvoie și nesiliți de nimeni la dispoziție, ghizi ad-hoc Într-o urbe necunoscută, iar pe mine, poftim, mă loveau din senin, din iarbă verde principiile și inflexibilitatea morală. Să fim serioși, În situații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu alură tipică de bodyguard. Erau mulți ca el pe coridoarele Centrului, bântuiau otova - În aparență, cel puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă administrată lui Buster de către mămica lui cu talie de viespe, dar foarte puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare cu ochii ieșiți din orbite, până la bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]