2,093 matches
-
desigur, de ajutor, dar n-ar trebui să ne rezumăm la el. Capșa și Corso, două cafenele precedate de o faimă inegalabilă, reprezintă numai creștetul ghețarului. Dincolo de ele și de cutumele lor se află destule alte „forme de viață”, unele îndeobște uitate. E meritul lui Bârna că le-a intuit, reparatoriu. Un asemenea caz e cel al Institutului de Literatură de la Fundația Carol, condus de Mihail Dragomirescu. (Paginile dedicate criticului vin să atenueze faima proastă pe care intervențiile decise ale lui
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
Gabriel Dimisianu Am în față două cărți memorialistice, diferite una de alta prin multe aspecte (construcția narativă, mediile evocate ș. a.), dar apropiate prin ceea ce numim îndeobște problematică. Mă refer la Cronica unei vieți. Internaționala mea de Ion Ianoși și la Ce a fost - Cum a fost, convorbirile lui Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache. Au apărut amândouă cam odată, în 2013, bucurându-se de ecouri, mai ales
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
a altuia, întemeiat pe convingerea că numai bine sau numai rău sunt puțini care au făcut. Aproape nimeni.Își judecă nuanțat contemporanii și avem câteodată surpriza de a asista, în scrierile lui, la reabilitări măcar parțiale ale unor personaje marcate îndeobște negativ. A cunoscut îndeaproape și poate vorbi cu înțelegere, de pildă, despre drama unui Ion Vitner, cărturarul trezit prea târziu din somnul dogmatic. Girase proletcultismul, îl exaltase pe D. Th. Neculuță, văzuse în Eminescu și Caragiale exponenți ideologici ai clasei
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
Dincolo, însă, de chestiunile morale (și dincolo chiar de eșecul literar) există în această piesă un episod care, citit cum trebuie, își exonerează autorul de orice culpă și care demonstrează cât de subtil poate fi autorul Sufletelor tari. Un episod îndeobște cunoscut (și Șerban Cioculescu îl invocă într-un articol din 1957) pe care, mărturisesc, până nu demult l-am suspectat de un anume prost-gust. E vorba, pe scurt, de Scena II din Actul II, Tabloul V, în care Caragiale se
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
singurătate boierească și însoțea, evident, cele trei volume ale Cronicii de familie. Criticul clujean făcea acolo un veritabil tur de forță interpretativ, a cărui finalitate (ghicindu-se în arrièreplan) era aceea de a rafina ecuația grosieră în care este pusă îndeobște problema conștiinței romancierului Petru Dumitriu. Trei erau pistele pe care, în chip discret, aproape insesizabil pentru amatorii de rechizitorii, Ion Vartic își ghida demonstrația. Le rezum atât cât pot. Cea dintâi era aceea a „fatalității”. Se întâmplă, pur și simplu
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
literare românești”) se justifică fără rest. Cum iarăși mi se pare că se justifică o observație a Monicăi Lovinescu, făcută, pare-mise, într-unul din volumele Jurnalului său, conform căreia, paradoxal Tania Radu (și nu Dan C. Mihăilescu, așa cum se crede îndeobște) ar fi adevăratul cronicar literar. Esențială pentru această specificitate, este o iluzie a „distanței temporale” pe care o creează majoritatea capitolelor din această carte. Oricât de neobișnuit ar suna, e un mare merit. Se știe, prin cutumă, genul cronicii presupune
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
cu un dezvoltat spirit critic și moral, cărora ironia și jongleriile lingvistice le veneau ca o mănușă. Că se stimau reciproc nu e așadar de mirare. În ce privește aprecierea scrisului celuilalt, dacă admirația pe care criticul i-o purta poetului e îndeobște cunoscută (și s-ar putea rezuma într-un citat dintr-o cronică din 1981: „[...] de la Nevoia de cercuri încoace, [Geo Dumitrescu este] un element mendeleevian al poeziei românești nu numai contemporane [...].”), va fi meritul a două documente păstrate în arhiva
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
opreliștilor oficiale. În anii ^80, am avut pentru prima oara în minte problema unei așa-zise direcții. Era direcția pentru care puteam opta. Puteam fi un scriitor care debutează ușor, daca acceptăm normele oficiale, scriind o literatura așa cum se scria, îndeobște, sau puteam fi un scriitor care doar scrie, fără mari speranțe de a fi publicat. Alegerea o făcusem dinainte, dar asta nu însemnă că nu doream să public. Cu experiența mea de atunci, încerc să mă pun în situația unui
Directiile în literatură by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18190_a_19515]
-
instituții culturale pe care l-a avut România în ultima jumătate de veac. Dotat - caz rarisim, dacă nu unic - în egală măsură pentru studiu și pentru practică, această strălucită minte a ars ca o torță pentru idealuri la care românul îndeobște strâmbă nasul: înaltă competitivitate, cultul instituției și al valorii, primatul inteligenței. Nu știu dacă fascinanta personalitate a lui Papahagi sau înțelegerea reală a importanței demersului său l-au făcut pe Radu Vasile să se comporte altfel decât politicianul român. Cert
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
O problemă este, astăzi, dacă, o dată cu schimbarea literaturii și cu abandonarea modului "cifrat" de lectură, cărțile cu pricina pot fi recuperate de o generație care n-a învățat (neavînd nevoie) să citească printre rînduri. Mi-am amintit de aceste lucruri îndeobște cunoscute (și de care am mai vorbit) cînd mi-a căzut în mînă un articol recent din Le Monde în care se comenta o publicație de extremă dreaptă austriacă. Se știe ce ecouri nefavorabile a stîrnit în țările comunității europene
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]
-
și foarte alambicat la relele epocii totalitare și al căror mesaj azi nu spune mare lucru cititorului. Alți vorbitori au manifestat totuși mai multă încredere în durabilitatea romanelor acelei epoci. S-au scris lucruri bune și înainte, a spus scepticul, îndeobște, Alexandru George, dar ele trebuie omologate (reomologate) azi. Alocuțiunea lui Nicolae Breban despre "nașterea epicului", axată, cum s-a observat, pe elemente de artă literară proprie, a încins spiritele prin lansarea conceptului de ruptură la nivel tipologic. Avându-l în
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
și climatului". Semn că poezia vechiului București rămăsese nestinsă în sufletul memorialistului, care-și făcuse un titlu de onoare din întîmpinarea și încurajarea înnoirilor civilizației. Oprindu-ne asupra personajelor acestei scrieri evocatoare, ne dăm seama că C. Beldie se arată îndeobște reticent față de scriitorii cu care a fost contemporan. Să fie în chestiune un resentiment secret al celui prea puțin realizat pe tărîm literar, redus la postura de animator și administrator, apoi, în paginile memorialistice, la cea de martor? Ori de
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
de la Harvard. Membru al Academiei Americane de Arte și Științe și membru corespondent al Acedemiei Britanice, filozoful este autorul unor cărți care au schimbat în bună măsură înțelegerea unor concepte esențiale precum acela de "realism" sau chiar de "pragmatism". Asociat îndeobște unor nume la fel dacă nu mai celebre, precum John Dewey, William James, Peirce, J.L. Austin și Wittgenstein, autorul volumului pe care îl prezint este în momentul de față, pentru mulți dintre umaniști, campionul absolut al relativismului moderat și consolidat
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
de calibru mic, în vreme ce pentru adversari se aplică tirul artileriei grele. * Mai există și metoda picăturii chinezești, prin care un anumit partid sau grupare politică are de cîștigat ori de pierdut prin tehnica folosirii știrilor, a articolelor și a anchetelor îndeobște împotriva celui vizat. * Cititorul de ziar care nu vrea să se lase manevrat de publicația pe care o citește își poate construi propria sa apărare statistică, notînd pe mai multe coloane împotriva cui se îndreaptă atacurile și în favoarea cui apologiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
David, Smaranda, Ion scriitorul), toți de prin părțile Neamțului, numele scriitorului humuleștean provenind din familia mamei Smaranda (numai ea fiind o Creangă, fiica lui David), numele tatălui fiind, cum se știe, Petrea Ciubotariul. Dar, o vreme, Ștefan Creangă sau Crengeștii îndeobște n-au stat mult în Pipirig. Vremurile erau aspre, încît au plecat mai departe, în Bucovina, în localitatea Botoșana. Această zonă a Bucovinei fusese răpită Moldovei de către Imperiul austriac, la 1775 prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Aici era guvernator peste toată
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Dar, la capitolul "titluri inadecvate", toate recordurile le bate Senseless, care putea fi tradus oricum - Fără simțuri, chiar si Nesimțitul - dar nu Tînăr student închiriez organe. Trecînd peste faptul că ar fi fost suficient "Student închiriez organe" (pentru că studenții sînt îndeobște tineri, nu?), văzînd filmul constați că titlul nu are nici o legătură cu ce se întîmplă: "tînărul student" nu își "închiriază" nici un organ, ci doar accepta să încerce, pentru bani, pe propriul organism, un medicament în faza de testare. Se poate
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
complexe, acelor prozatori ai noștri care au descins îndrăzneț în spațiile maladivității și au fost preocupați de condiția individului bolnav. Mă gândesc la M. Blecher, Anton Holban, Gib Mihăiescu și, bineînțeles, la Hortensia Papadat Bengescu. Literatura preocupată de patologic urmărește îndeobște felul în care îmbolnăvirea trupului condiționează comportamentele psihice, le modifică și prea adesea le degradează. Răul fizic reverberează nefast, de cele mai multe ori, în plan sufletesc și moral. Este drumul obișnuit de la cauză la efect. Neobișnuită este răsturnarea succesiunii, ca în
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
deja de la presupunerea că postmodernismul a impregnat disciplina compoziției. Or, aceasta este întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
vocație de profesor, asta-i foarte clar. - Ceea ce realizăm în viață, agoniseala spirituală în primul rînd, este rezultatul, sigur, al unor factori care se conjugă, ajung în conjuncție adeseori. Însă datorăm foarte mult unor oameni, pe care nu-i uităm îndeobște. Sînt convins că și dumneavoastră simțiți asemenea datorii morale față de cei care v-au modelat personalitatea și au fost ceea ce numiți, fiind obsesia domniei voastre, modele. - Da, ați spus foarte bine, că pentru mine este o obsesie și o obsesie
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
fostul dizident sovietic a cărui mamă a fost ucisă de naziști. Aș dori însă să arăt mai jos ceva mai pe larg cîteva din argumentele celor două curente de gîndire - și aceasta fără procese de intenție. De ce apreciază diverși autori, îndeobște evrei, ca și mulți intelectuali de formație comunistă ca o minimalizare a Holocaustului, și deci ca o manifestare larvată de antisemitism, comparația dintre crimele nazismului și comunismului? În primul rînd pentru că, spun ei, trebuie ținut seama de o serie de
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
Elveția (unde familia sa se stabilise, în baza unui contract cu circul "Knie") marchează punctul terminus al unei traiectorii de-a lungul căreia se produce și desprinderea de copilărie. Pe parcursul acestei "deveniri" răsar sporadic imaginile nostalgiei ținuturilor natale. Ele au îndeobște un sistem de referință olfactiv și gustativ, acestea fiind componentele primare ale unei identități pierdute, regăsite în spațiul strîmt al rulotei, în mirosul și gustul mîncărurilor gătite "ca acasă". Cuprinsul acestui pseudo-roman autobiografic - în fond consemnarea unui dureros proces de
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Z. Ornea N.I orga - se știa îndeobște - nu agrea teoretizările filosofice în materie de istoriografie. În 1928 nu s-a sfiit să mărturisească cu franchețea care îl caracteriza: "eu nu pot vorbi abstract, este o incapacitate din naștere", semnalînd "timiditatea mea, de cîte ori mă apropiu de
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
de gunoaie provenind de la construcții sau demolări de locuințe. Nu buticarii sînt cei care ridică prețurile la ulei, zahăr sau făină, ci, dimpotrivă, ei sînt ultimii care își aliniază prețurile la cele afișate de puternicii comerțului. Hulitul buticar se adresează, îndeobște, omului cu venituri mici care poate cumpăra de la el cu cîteva sute mai ieftin decît de la magazinul unde se duc persoanele mai cu dare de mînă. Oferta buticarului răspunde unei cereri a reprezentanților pieței sărace formate din marea majoritate a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
pentru înțelesul tuturor, tabloul cuprinzător al situării României în lume. Desigur, ieșiri la rampă ale unor istorici, economiști, sociologi se produc continuu, bunăoară, în cadrul interviurilor de presă sau al show-urilor televizate. Dar ceea ce se pretinde în asemenea ocazii sunt îndeobște analize punctuale, relevante pentru problematica jurnalistică, jurnalieră a mass-media. I se poate cere mai mult unui specialist. Un istoric, un economist, un politolog, un culturolog poate fi solicitat să prezinte sinteze, clare, exprimate în termeni simpli, folosind statistici validate internațional
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
clipă, spre a te convinge, parcă, de realitatea existenței sale. Ca să-l parafrazez pe Marius Lazurca, Heim pune seriozitate în subiectele cele mai anodine, are o "grijă a detaliului și o minuție cumpănită" care dau consistență remarcabilă frînturilor de povestiri-evocări-comentarii, îndeobște sortite inevitabil unei sorți de efermeridă intelectuale, superficiale și simplificatoare. Deși conversația dintre cei șapte (opt, de fapt, cînd intervine și Mircea Mihăieș) pare să curgă neîntrerupt, efectul e strict retoric. Discuția s-a purtat în locuri și zile distincte
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]