1,549 matches
-
prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima lui masă omenească după atâta amar de vreme. Când ieși o clipă, omul înșfacă, fără să fi luat o îmbucătură, două chifle și o bucată de cașcaval și le îndeasă în buzunar. Ce faci când bagi de seamă asta, îl ameninți că-l dai pe mâna poliției? Scena aceasta e dintr-un film rusesc, odinioară foarte popular la noi, Gară pentru doi. Ea exprimă exact, cred, atitudinea jenantă până la durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că m-am căcat pe mine de frig!” îi zice un hominid din branșă. Mexicanul clatină din cap: „Nu, bă, intru acuma la film!”. Hominidul scuipă nervos: „Băi, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pierdută e o cauză pierdută. Însă n-am de gînd să insist mai mult asupra acestui subiect. Am să revin mai Încolo. Mama făcuse un morman uriaș de hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa În peștera aia mică și Întunecoasă pe care o găsise. Însă, ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare aduce la viață - îndesându-i unul dintre icurile astea de oțel masiv într-o vertebră de la baza șirei spinării? Poate că atunci ar face saltul către viață, mi-ar vorbi pe tonuri animate despre ultima retrospectivă Hitchcock, ar lansa o discuție agresivă despre drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rănilor mele cu un interes evident. Eu însă eram mai preocupat de tânăra femeie care se apropia de mine sprijinită în baston. Unealta aceea ajutătoare era evident o dovadă de afectare, o deghizare de fațadă care-i permitea să-și îndese fața în umărul ridicat și să-și ascundă vânătaia ce-i marca pometele drept. O văzusem ultima oară când stătea în ambulanță lângă trupul soțului ei și se uita la mine cu o ură calmă. - Doctor Remington... ? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a făcut-o de toată groaza. Apoi, trăgând în gol dintr-o crăpătură a țigării, îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și în special de acel al său emblematic crucișător al autostrăzii, Vaughan nu mai prezenta nici cel mai mic interes. - Ți-ar plăcea să-l sodomizezi? Ți-ar plăcea să-ți vâri penisul drept în anusul lui, să i-l îndeși până la rădăcină? Spune-mi, descrie-mi. Spune-mi ce ai face. Cum l-ai săruta în mașina aia? Descrie-mi cum te-ai întinde spre el și i-ai desface fermoarul pantalonilor, apoi i-ai scoate penisul afară. I l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în parbrizul spart. Tehnicienii fluturară din mâini către mulțime într-o încercare de a o liniști și se duseră spre motocicletă, care stătea pe-o rână cam la cincizeci de metri în spatele mașinii. Începură să strângă bucățile din corpul motociclistului, îndesându-i la subsuoară picioarele și capul. Bucăți din fibră de sticlă provenite de la fața și umerii manechinului împestrițau sticla din jurul vehiculului de probă ca o zăpadă argintie, o mână de confeti mortale. Sistemul de amplificare se adresă din nou mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a mașinii lansată în viteză. Puternicele spasme pelviene ale lui Vaughan coincideau cu trecerea pulsatilă a stâlpilor de iluminare instalate pe marginea pasajului la intervale de o sută de metri. Când se apropia fiecare, șoldurile lui o izbeau pe fată, îndesându-i penisul în vagin, mâinile sale depărtându-i fesele ca să-i expună anusul în lumina galbenă ce umplea mașina. Am ajuns la capătul pasajului superior. Strălucirea roșie a stopurilor de frână ardea aerul nopții, învăluind imaginea lui Vaughan și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a celor mai mici subtilități, ca și când și-ar fi dat seama cu toții de întreaga semnificație a deplasării grilajului de radiator al limuzinei, a distorsiunii caroseriei taxiului și a desenelor formate de crăpături pe parbrizul spart. Între mine și Catherine se îndesa cu blândețe, pe terasament, un băiat de treisprezece ani îmbrăcat în costum de cowboy, care urmărea, fără să se oprească din mestecatul gumei, cum e urcat pe o targă ultimul dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poziția inițială. Catherine strigă, un icnet de durere întrerupt de mâna puternică a lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile mâinii lui produceau umflături livide pe brațele și șoldurile lui Catherine, care, sleită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
imobilului meu din Drayton Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la el, simțeam dorința de a-i mângâia coapsele și abdomenul pline de cicatrice, de a-i oferi rănile provocate de mașină pe propriu-mi corp în locul acelora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula în vaginul ei. Am futut-o încet, aproape romantic, în tăcere. Și ea tăcea. Mi se părea că eram cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă așteptam și s-a terminat cu un orgasm (al meu, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
curgea sperma mea, făcând mici pete argintii pe covorul cu motiv floral. - Ne mai vedem? a întrebat lipsită de speranță. - Nu. Dar ia restul ăsta de plăcintă ca amintire. Să-l pui în vitrină. A luat plăcinta și și-a îndesat-o în sutien, după care a ieșit spărgând lacătul pe dinăuntru, cumva. Iar eu m-am întors la palat să scriu Constituția pe luna mai. 29 septembrie 2004 TRĂDĂTORUL Music from the Miramax Motion Picture Gangs of New York Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zis scoțând un teanc de bancnote dintr-un portofel. Uite, am aici unșpe mii de euro. Crezi că s-ar putea aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK, zise, cred că se poate face ceva. Din câte știu din fișa ta, ai un unchi sau văr de gradul doi în America. Trebuie să faci o cerere de reîntregirea familiei și vorbesc eu cu cine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să te uit? a zis. În vreo două săptămâni, așa. - Bine, mă, mersi. Hai te pup. - Pa, bă, și zbor plăcut. - Pa. Am intrat în clădire și am mers la check-in. Acolo, l-am văzut pe un cunoscut, tocmai își îndesa boarding-cardul în buzunar. M-am dus la el, nu mă observase încă. - Ce faci, bă Johnny? i-am zis. Era Johnny Depp. - Alex! s-a bucurat el că mă vede. Ce faci, moșule? Unde zbori? - Păi, la Dallas. - Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece căutătorul de urme pe care l-au adus n-a găsit nimic. În plus a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
derulat în minte filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreo doi, damă de companie, să mai anim lucrurile când le vin clienți... Aș putea începe imediat, aș face figură bună până la urmă, nu se vede prin câte-am trecut... Dacă am vreme, pot merge imediat la vizionare. Mi-au îndesat în mână cărți de vizită, să mă mai gândesc, să nu dau cu piciorul oportunităților... - ...of... Dar nu mi-ai spus, cum o cheamă pe mândrețea ta de ploadă? - Să ți-o prezint: o cheamă Paulina, ca pe bunică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse fără să se rușineze, convins că avea cu vîrf și Îndesat motive să o facă și că nu exista - și probabil că nu existase niciodată de-a lungul istoriei - o ființă atît de profund nefericită pe fața pămîntului. Chiar și Elegbá, zeița răului, Îl părăsise, și pricepea acum greșeala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În acea după-amiază căută să coboare pînă la ea și, cu toate că i se păruse din cale-afară de riscant, ba chiar fusese de două ori pe punctul de a se prăbuși În hău, ceea ce descoperise l-a răsplătit cu vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]