777 matches
-
dus de nas. N-aș fi crezut. Mi-e jenă de ceea ce mai urmează, pentru că e atât de simplu și de imperfect. Și se potrivește de minune cu normele locale. Nu știu cum să-ți spun. A venit Búdog Vendel, un bărbat îndesat, sănătos. Gâfâia. M-a aplecat ca pe-o cățea. Mi-a deschis vulva cu degetele lui bondoace și și-a potrivit mădularul. „Vă rog să vă țineți bine, pentru că o să v-o înfig.“ Am auzit cum m-a spintecat. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
M-am prefăcut că îi dau un pumn în stomac. Nu era greu de localizat. Tom era unul dintre prietenii mei cei mai buni și-mi aducea aminte de un ursuleț de pluș imens, pufos și sexy - poate puțin prea îndesat, dacă e să fim mofturoși, dar extrem de iubăreț. în seara asta arăta la fel de zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu ultima lui jucărie blondă, o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
produse minunate de panificație, covrigei și alte minunății gastronomice. Situație din care marele Mircea trase următoarea învățătură: se mințise crezând că nu poate face altceva decât să scrie. Putea foarte bine, iar viața i-o arăta acum cu vârf și îndesat. Mircea putea fi foarte bine și un bun brutar. Iar asta într-o brutărie căreia Mircea îi dăduse un nume simplu și plin de semnificație, ce rezona cu întâmplările din ultimile zile : Brutăria „LIFE GOES ON”. PAGINĂ NOUĂ CUM VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
repezi spre el, mimând un atac la figură. Acesta se feri pe spate, dezechilibrându-se un moment. Atât aștepta polițistul, îi aplică o lovitură puternică cu piciorul chiar sub genunchi, la marginea rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat care mai rămăsese în picioare ezita să se apropie. Se legăna de pe un picior pe altul încercând să-i distragă atenția. În mână avea un cuțit pe care îl ținea de mâner ca pe un satâr. Cristian zâmbi ușor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fost aneantizat de demența iubirii. Ce-a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să-l ștergem. Cum visele sînt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întîlni În vis: Îngenuncheați lîngă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemîndu-mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într-o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atît de pătimaș mi-a Împlinit viața. Soarta m-a binecuvîntat, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea îl aducea la tinerețea de începuturi. Fermecând lumea. Subjugând femeile. Regulând studentele... * — Am rămas în casă cu regizorul ăla tânăr, cu Alexandru, și i-am plătit-o cu vârf și îndesat, asta în sensul propriu, la vârf și la îndesat mă refer, ne-o trăgeam repede, îl iubeam că era tânăr, eu i-am iubit pe toți, pentru mine, de fiecare dată e ca la început, ca și cu primul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vacă blândă, mă umflă râsul din prima, mă întorc la Niculescu, omul se plictisea așa, singur, se uită la noi lung, vede catastrofa și, înainte ca să mai putem face ceva, se strâmbă puternic, Ițcuș râde ca un prost, scurt și îndesat, noi nu ne mai putem opri, Beligan pare dintr-odată foarte interesat de chestie, se uită la Marcela, care se prinde și ne fulgeră cu privirea, Ițcuș își vede sfârșitul aproape și o dă pe hohote, chipurile plânge, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se umplea fața de o lumină cât lumea. Balerina era numărul său favorit, semăna oarecum cu Charlie Rivel, avea haz, realmente avea haz, se juca așa cum ne jucam noi acasă, la Botoșani, în omătul până la streașina casei. Era o balerină îndesată, cu sânii mari - evident, erau făcuți din două baloane care se spărgeau când cădea pe burtă, spre hazul miilor de spectatori, al copiilor mai ales, care îl iubeau teribil. Era generozitatea în persoană, ochii săi calzi vorbeau de la sine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de mai multe ore, călărind sau în alte situații asemănătoare. Ca să te bucuri de ceva, mai întâi trebuie să cunoști acel lucru. Gemenii nu prea sunt în elementul lor. Gâfâie, n‑au condiție fizică, ceea ce Hans are cu vârf și îndesat. Prea mult alcool, prea multe țigări, se laudă Rainer și vrea să înceapă o dezbatere despre Camus, ca să se pună într‑o lumină favorabilă. Sophie caută lumina reală, ca să se bronzeze. Hans vrea să‑i arate Sophiei câteva figuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește neajutorat în cerc, fiindcă din greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare numai de ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
perioadă de meditație netulburată înainte de a aborda lumea spiritelor. Dați-mi voie să vă fac cunoștință cu Reinhard Lange. Este proprietarul revistei aceleia pe care i-am lăsat-o soției dumneavoastră. — A, da, Urania. Așadar, iată-l acolo, scund și îndesat, cu o gropiță într-unul dintre obraji și cu buza de jos în afară, ca și cum te-ar fi provocat să-l pocnești sau să-l săruți. Părul lui blond era bine dat peste cap, deși era ca de bebeluș pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă, curată, farfurii și tacâmuri de aluminiu și gândul îi fugi înduioșat spre nunta lui întâmplată cu-atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îl găsesc pe Hristos alții își pierd credința la mijlocul drumului nu-i ușor pentru nimeni ereticii sunt și ei oameni e foarte greu să rătăcești prin Univers singur să te simți strivit ca un gândac sub un toc de pantof îndesat într-o cutie de liniște da este peste puterile minții Referință Bibliografică: Asaltul minții / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ASALTUL MINȚII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364306_a_365635]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nimic prea mult spuneau pedanții frustrării, încă mă dezbrac de rugina acestui oraș prăfuit într-un singur sens, în care ne trăim viața împinsă de afirmații într-o zi oarecare de post, prea multe orgolii îndesate extatic deși am dreptul să mor ca un cal însetat de abandonul pietrelor într-o gravă înfrîngere - de vînt apocrif pe vreme de ploaie, am inima în colțuri, uscată de mărinimia ta amară de nebun decapitat în Piața Spaniei și
ÎNFRÎNGERI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361346_a_362675]
-
o să-l las! Fii sigură de asta, dar nu știu când va fi acea zi... - Și zici că ți-a furat banii, nenorocitul? Mă duc la preot să scot părticele. O să vadă el! - Mi-o va plăti! Cu vârf și îndesat! - Mulți bani? Câți ai avut, Mădălina? - Au fost destui, mamă, dar nu mai contează acum. Se gândi că a fost atât de proastă! Cum a căzut ea în mâinile acelui golan?! Că a fost avertizată de niște colege de breaslă
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
parte de profesori de limbă și literatura română de excepție. Îmi aduc aminte de anii '70 ai secolului trecut, în mod special de doamna Pușpurică de la Școala Generală nr. 3, de pe bulevardul Nicolae Titulescu din București, o musceleancă micuța și îndesata, a cărei excepțională erudiție era echilibrată perfect de entuziasmul pe care reușea să-l transmită elevilor. Fără să pun mâna vreodată pe carte sau să mă uit măcar în treacăt pe notițele din clasă, luăm note de 8 și 9
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]
-
pe o cale, sau alta, vor încerca să mai lovească și să se răzbune, că le-am dejucat planul. Deocamdată asta am decis și pe parcurs voi vedea ce pot să fac. Ticăloșii aceștia îmi vor plăti cu vârf și îndesat pentru ce mi-au făcut, însă toate la timpul lor. Nu doresc să plătească alții sau să aduc nenorocire vouă și părinților mei pentru greșeala mea. - Este un raționament înțelept Desire, însă nu-i bine să te izolezi și să
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
acestă viitoare soacră și-a amețit „ victima” că fiul ei o stimează, și-o dorește, și vrea s-o aibă ca invitată de seamă la ziua lui...și-alte abureli de-astea. El era înalt și subțire, ea micuță și îndesată. Își luase niște tocuri imense și tot nu-i era până la umăr. Mergeau acum încet, ca să nu se observe că ea nu prea știa bine mersul pe tocuri. „Nu-i urâtă!” decretă mama când i-am depășit. Vărul “cu miresele
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
enoriași. Îi vine rândul. Nu îngenunchează, cum o roagă părintele, ci își trage un scaun lângă el. Își potrivește singură patrafirul și mărturisește scurt și sonor: -Părinte, n-am păcate! Dac-am făcut vreodată vreunul, am plătit cu vârf și îndesat pentru că l-am suportat pe-al meu până la vârsta asta! Se ridică, nemaiașteptând semnul crucii și mă împinge în locul ei. Și părintele, și eu suntem puțin răvășiți de furtuna de-adineauri... Nici nu m-am ridicat bine că-mi replică
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
România, între toate posturile de radio - creștine și laice deopotrivă. Spun asta cu toată smerenia, dar și cu toată bucuria, bineînțeles. Nici nu-mi puteam dori o răsplată mai mare din partea Împăratului meu. Știam că El răsplătește cu vârf și îndesat, dar nu cum ne așteptăm noi, ci "dumnezeiește", cum noi nici măcar nu ne putem gândi. Un al treilea premiu, dar care nu a fost de fapt, un premiu ca și celelalte două dinainte, dar pe care eu îl consider cel
IOAN CIOBOTĂ A ÎMPLINIT CINCISPREZECE ANI DE CÂND ÎMPARTE SUCCESUL CU CEI DE LA ECHIPA RADIO VOCEA EVANGHELIEI TIMIŞOARA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364662_a_365991]
-
Dar nu este niciun deranj. Chiar ne face plăcere. V-am făcut prăjituri delicioase și pentru drum, spuse femeia bucuroasă. - Iar eu v-am pregătit barca, cortul și tot ce aveți nevoie pentru mica excursie, spuse tatăl Adelei, un bărbat îndesat, cu barbă deasă. Să aveți grijă. Pericole sunt peste tot! - Ne descurcăm noi, spuse tânăra. Doar am mers de mică, cu voi pe insulă și am trecut Dunărea cu barca, de nenumărate ori. Tatăl Adelei i-a condus aproape de brațul
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
dădea fiori pe șira spinării. Părea un bărbat de peste patruzeci de ani, cam urât, cu părul excesiv, crescut pe față printre coșuri mari cu puroi, părul capilar crescut din abundență, cu fire aspre, netuns, de un șaten deschis, apoape blond, îndesat și înalt cât tatăl său, cu care nu semăna fizic deloc. - Da, răspunse scurt Iulian. - Și soția dumneavoastră? continuă șirul întrebărilor fata. - A murit într-un accident, pe autostradă în Germania. S-a dus să facă pipi și când s-
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
trofee câștigate la baluri Îmbrăcat în beige, moțăia tăcut la masa de lucru cioplită-n stejari Cu ochii scăldați în antice tomuri - Sufletul ei se legăna lunatec de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din pomii secerați fără veste în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete pierdute unul câte unul la zaruri și cărți în orașul himeră unde se trecea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]