343 matches
-
nehotărârea lor și, deodată, a făcut un salt chiar în gura tunului de pe tanc. Atunci parcă am luat-o razna toți. Eu și soldații ne-am repezit turbați la ofițer și i-am strigat să tragă o salvă. Ofițerul a îndrugat ceva și a dispărut în turelă. Ne-am dat cu toții în lături. Salva care a tăiat aerul a lăsat o dâră roșie în urma ei. Pe măsură ce se îndepărta părea că viteza îi scade, pregătindu-se să lovească ținta. Cu toți așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ținând spatele drept și bărbia în față. A vorbit delicat și corect, cam în felul în care vorbesc eu atunci când sunt oficial. - Domnișoară, eu am trecut prin multe... domnișoară, viața oferă... viața este... viața nu este... o fată singură... Și îndrugând verzi și uscate, a întins deodată mâinile și a pipăit-o pe Magda pe pântec și coapse. Ea a rămas ca trăsnită. Nu vreau neapărat să insinuez că i-a dat voie, era clar că era surprinsă, chiar îngrozită. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe tata bombănind: - Camfura mă-ti de copchil, las' că te prind eu, și-ți dau eu bombe și grenade. Eu mă furișam în stejarul meu secular și stăteam pitit acolo până-i trecea mânia. Unii or spune: „Ce tot îndrugă ăsta despre ce a fost atunci, parcă noi nu știm!?” Ăți fi știut unii, cei de seama mea, care mai trăiesc, dar nu știu cei mai tineri, care cred că atunci, după război, lumea umbla cu celularul legat de gât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
niște depășiri cum nici în jocurile pe computer n-aș îndrăzni. Nu părea să aibă frică de nimeni și de nimic. Când un polițist l-a oprit în dreptul Gării de Nord, am scos un suspin de ușurare. Dar ce i-o fi îndrugat el agentului, cum l-o fi dus cu vorba, cert e că în două minute s-a întors triumfător la mașină - și cursa infernală a continuat. La ședința de redacție, am fost în miercurea aceea foarte tăcut; și stând pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
hohoti În rîs dezvelindu-și cariile și o mulțime de dinți de aur. Peter nu pricepu gluma și se mulțumi să zîmbească și să-i pună Întrebări despre pădurea virgină. Atunci Nilda Își dădu drumul și istorisi tot ce știa, Îndrugînd fel de fel de baliverne. Important era să vorbească, să vorbească la nesfîrșit, să-l lase cu gura căscată pe mister, să-l dea gata, pe el și pe Julius, pe toți, să-i dea gata pe toți și Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și chiar mi-ați răspuns serios, prințe? — Păi nu m-ați întrebat serios? îi replică acesta mirat. Toți izbucniră în râs. — Să nu-l crezi, spuse Adelaida, Evgheni Pavlovici se amuză întotdeauna pe socoteala tuturor! Dacă ai ști dumneata ce îndrugă uneori la modul cel mai serios cu putință! Cred că e o discuție dificilă și mai bine n-am fi început-o, observă tăios Alexandra. Voiam să mergem la plimbare... Și-o să mergem, seara e minunată! strigă Evgheni Pavlovici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
susținu prințul, intimidat și chinuit de gândul că va roși chiar în clipa aceea. — Fără îndoială. Și totul s-a petrecut atât de simplu cum se întâmplă toate în realitate. Dacă de povestea asta s-ar apuca un romancier, ar îndruga o mulțime de tâmpenii și fapte neverosimile. — Ah, așa e! exclamă prințul. Și pe mine m-a uimit această idee, recent. Știu o crimă reală, pentru un ceasornic, despre care se și scrie acum în ziare. Dacă ar fi scornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa. Medicul se conformează de îndată, dar nu se poate stăpâni să nu bodogăne în timp ce iese: Numai cei care îndrugă vrute și nevrute într-o limbă păsărească se bucură de autoritate. Nimeni nu dă crezare recomandărilor privind sănătatea dacă le înțelege. Nici nu apucă să închidă bine ușa în urma lui, că Livia se dezlănțuie, volubilă, încercând să evite o ceartă iminentă: Doctorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apoi renunță. E prea epuizat să-l cheme pe Lygdus. Simplul gest de a întinde mâna după cordonul clopotului i se pare extrem de anevoios. Găsește însă puterea să surâdă. Un nărod și Cocceius Nerva! Să-și mănânce ficații din cauza prostiilor îndrugate de un astrolog. Șarlatani patentați! Se răsucește alene pe o rână. Îl învăluie o toropeală plăcută. Închide mulțumit ochii. Și el s-a perfecționat în mantica astrală, în timpul șederii la Rhodos. L-a avut alături pe Thrassylos, versat în tainele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
responsabilitatea de a conduce această anchetă. Până când situația se va schimba, vom aborda problema În acest mod, o informez eu pe un ton glacial. Curvuliță tupeistă. Are nevoie de un futai ca lumea, vaca aia. Oricum, ea Începe iar să Îndruge verzi și uscate, pizdă ușchită ce e. Așa că la sfârșitul ședinței, cădem de acord că ea va construi puntea cu grupurile de aborigeni, n-are decât din partea mea fiincă n-am nici o intenție să ascult cum o maimuță Îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că e scenarist, e de-a dreptul o prostie. Însă astea par insignifiante pe lângă cea mai imensă și mai păguboasă dintre iluziile lui despre sine și anume că e polițai. Simt nevoia să-i râd În nas. În schimb, Îi Îndrug bazaconii. — Având În vedere că eu sunt ofițerul care răspunde de caz, trebuie să iau În considerare cum evoluează toți ofițerii din subordinea mea. Dougie Gillman avea probleme În domeniul relațiilor comunitare. Ca supervizor al lui am luat decizia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
După câteva luni de la moartea învățătoarei, am aflat de la LĂon Schirer, un băiat care era un fel de om bun la toate în palatul de justiție din V., că Destinat ceruse să fie pensionat. Schirer nu era genul care să îndruge gogoși, dar nu l-am crezut. Asta fiindcă, deși nu mai avea 20 de ani, procurorul avea încă ani frumoși înainte, și pentru că mă întrebam ce ar fi putut face odată ieșit la pensie, să se plictisească regește, singur cuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
schimbi atitudinea, încearcă să te gândești la ceea ce ți s-a întâmplat ca la o șansă, nu ca la o nenorocire, încearcă să faci din asta un lucru bun. Ceva bun, se grăbește ea, exact ca mine ieri, ce tot îndrugi acolo, cum aș putea scoate din asta ceva bun? Dar eu spun, nu îți cunosc îndeajuns viața, poate că lucrul acesta îți va da posibilitatea să descoperi părțile nesănătoase ale relațiilor tale cu bărbații, poate că te va apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
punctul cel mai ușor de apărat, avem ceva arme și știm ce pericol ne ameniță. Așa că ai face bine să reacționezi, Hudson. Pentru că avem nevoie de tine și începe să mi se facă lehamite de tâmpeniile pe care le tot îndrugi. (El rămase cu gura căscată. Dar Ripley nu terminase.) Pune în funcțiune terminalul ordinatorului central și găsește un plan al coloanei, schemele destinate echipajelor de întreținere, orice, dar vreau să cunosc configurația locurilor. Vreau să văd conductele de aerisire, tunelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că ar fi abandonat de mult ideea unor astfel de festivaluri. VÎntul mă sufla dintr-o parte, ca pe-o cîrpă udă. Mi-am ridicat gulerul paltonului și mi-am văzut de drum... Dacă era să cred tot ce Îmi Îndrugase ea sau tot ce Își spusese ei Însăși - atunci, pe parcursul acestor treizeci și doi de pași, pe EL Îl așteptase ceva neprevăzut și ciudat, drept care nu numai că nu s-a mai dus la Întîlnirea de la stația S, dar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd de parcă era o foiță metalică subțire. Oare ce poveste Îmi mai Îndrugă? Dacă a venit să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă voia să-mi arunce iar praf În ochi ca adineauri? După cum susținea directorul, atît tînăra speranță, cît și EL erau niște țipi deosebiți... După trecerea trenului Îmi persistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sînt toți niște străini... și mult mai numeroși. Și nici asta nu m-ar deranja prea mult... dar Îmi este teamă că tramvaiul va ajunge la cap de linie... — Spune-mi ce culoare avea costumul. Dacă continui tot așa și-ndrugi la baliverne... batem pasul pe loc ca niște proști. — Vă rog să mă scuzați. Se trase Înapoi rușinat, Înghițind Întruna În sec. Culoarea costumului... dacă-mi amintesc bine... parcă era o pelerină de ploaie, nu costum... — Ești sigur? Nu ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă i se face foame, îi dau mâncarea care a rămas. Dacă nu știu ceva, o întreb pe asistentă. Cred că o să te descurci, spuse Midori, zâmbind. Ar fi o singură problemă. Din când în când o ia razna și îndrug\ tot felul de ciudățenii... nu înțelegi nimic. Sper că nu te deranjează dacă se întâmplă așa ceva. Stai liniștită, am zis. Ne-am întors în salon și Midori i-a spus tatălui ei că are puțină treabă și că o să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: "Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei". (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu ești zdravăn la minte? ― N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. ― Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. ― Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scorpia, zgripțuroaica, vipera cu corn, strechea, baba-cloanța...” “Nu chiar toți. Mai erau și unii, oameni...” Da, oamenii tăi. Care, când n au chef de treabă (și n-aveau mai deloc) dădeau, în cel mai fericit caz, un telefon și-ți îndrugau o minciună, pe care tu o înghițeai rapid, și gata. Însă, de cele mai multe ori, nu mai făceau nici măcar atât. Și nu li se clintea un fir de păr din cap. În schimb, altora, (cei care-ți erau indezirabili) le tăiai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sau de scârbă, tu, care n-ai fost decât un martor, nimic altceva, un martor care știe totul, dar care n-a fost atins de nimic?“ N-ai dreptate, habar n-ai cât... „Habar n-am ce? Nu-mi mai îndruga prostii! Tu vorbești de oboseală și de scârbă, care n-ai fost dat afară, nici sancționat? Oi fi având coșmaruri, dar crezi că se compară cu-ale mele? Nu te uiți cum am ajuns?“ Ți-am spus eu: ai simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îngrozitor, mi se părea că mă făcusem de râs inutil, persoana mea îți era indiferentă. Adică îți eram indiferentă ca iubită. Ții minte că am venit la tine speriată, înainte să plec într-o vacanță de iarnă, și ți-am îndrugat o poveste cu o petrecere? O inventasem. Mi se păruse că încep să te iubesc și am vrut să te încerc. Îmi ziceam că va trebui să suferi și să-mi faci o scenă, să te arăți nemaipomenit de gelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am nici o vină Însă avionul, răul ce se-nclină, Tainic îmi alungă secunda divină, Pe când două fete de frică suspină Și mă-ntreabă dacă ele prima oară Merg cu avionul ar putea să moară! Un vecin sfios nu știu ce-ndruga Poate înjura sau poate se ruga, Iar pe fața trasă ce paloare-avea Ținea capu-n mâini, cum de-l mai ținea?! Am ajuns și-aștept prima să cobor Și să uit de spaime și să uit de zbor, Dar n-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]