700 matches
-
se primea altfel, chipurile), informații fără să le cer, precum că era la o mănăstire să se roage pentru un frate de al ei.. “Ea se roagă pentru toți, cât pentru toți!” -spunea atunci doamna B. Oh, ce tare mă înduioșase asta... chipurile eu mai iubit înainte?? Normal că NU, doar atenții..! Dar, si aia ce coincidență, să moară fratele dânsei odată cu fratele meu...Doamne! Am stat, culmea, pe acea prispa că și la mine acasă, dar mai băteam în geam
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
pentru Dimitrie Paciurea, dar și pentru pictorii Jean Alexandru Steriadi și Alexandru Szatmary. “Victimă” a Țarismului care ne răpise Basarabia în 1812 și încă o dată în 1878, Cătărău e acceptat degrabă de studenții fideli profesorilor Nicolae Iorga și A. C. Cuza. Înduioșați de suferințele sale, studenții îl conving pe Iorga să lanseze pentru el liste de subscripție în “Neamul Românesc”. În februarie 1911, ca gardă de corp pentru profesorul Ion Zelea Codreanu din Huși, aflat în campanie electorală la Fălticeni, îl apără
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
celuilalt, ba merg în fața inamicilor cu pieptul dezgolit, ba se rănesc, ba se ajută... A treia tabără este cea a forțelor pacifiste, ocupate să ia poziții corecte în mass-media. Un singur reprezentant al acestei tabere are bunătatea de a fi înduioșat de tragedia celor trei soldați... rivali. Mass-media relatează evenimentele întâmplate, observatorii fiind mereu preocupați să-și audă numele în contexte favorabile. De la comandant până la jurnalista care își pronunță răspicat numele. Nino, băiatul aruncat într-un război care a devenit al
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
școlari cuminți, care nu înțelegeau de ce sunt învinuiți. - Ia spuneți, mă, ce sunteți voi? Tauri, berbeci?... Ce vă uitați la mine ca niște oi capii? Într-adevăr, și eu și Țuțu îl imploram cu priviri de ovine nevinovate, doar-doar îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă fac eu berbeci, ca să vă liniștiți! Și ne-a apucat pe amândoi de ceafă, dându-ne cap în cap. Amândoi am urlat din toți rărunchii. Și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mă, ce sunteți voi? Tauri, berbeci?... Ce vă uitați la mine ca niște oi capii? Într-adevăr, și eu și Țuțu îl imploram cu priviri de ovine nevinovate, doar-doar îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă fac eu berbeci, ca să vă liniștiți! Și ne-a apucat pe amândoi de ceafă, dându-ne cap în cap. Amândoi am urlat din toți rărunchii. Și acum simt durerea loviturii de atunci. - Nu vă place să
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Hai, acasă! Convins, Victoraș a mormăit că-i de acord. Eu nu mai ziceam nimic. Mă convinsesem de la „trei, trei”. Și iarăși am început cu mai mult sârg : -Bună ziua la Ajun!...Doi, doi! Dar țipetele noastre plângărețe tot nu înduioșară pe indiferentele gospodine care refuzau să vină la poartă măcar cu doi bolindeți. Încăpățânatele! Măcar să vadă și ele cum arată niște amărâți de colindători cu traista goală. Petriță iar răbufni înciudat : -Măi, ce mama dracului e cu ghinionul acesta? Nici
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent, gata să se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți să mănânci și să bei pe gratis cât te ține suflul epic. în spatele stăpânului, țopăie harnică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiind vândute. Asta m-a făcut să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Nu... nu știu despre ce vorbești, a spus ea descurajată. Era cea mai proastă mincinoasă pe care am văzut-o vreodată, atât de incompetentă că te înduioșa. —Să fim serioase, Harriet. Săptămâna trecută tablourile erau trecute, cu scrisul tău de mână, ca fiind vândute. Apoi brusc, vai, tot conținutul standului a fost furat când tu erai în biroul din spate - vai, îmi cer scuze tuturor pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce poți pentru mine? mă întrebă ea pe un ton aproape jalnic. Spune-i în ce stare sunt. Am văzut că dorește să fac apel prin toate mijloacele la compătimirea lui. Îi șiroiau ochii de lacrimi. Am fost teribil de înduioșat. Eram indignat pur și simplu de cruzimea glacială a lui Strickland, și i-am făgăduit că o să fac tot ce-o să pot ca să-l aduc îndărăt. Am convenit să plec la Paris peste două zile și să stau acolo până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în ochii lui rotunzi toată deznădejdea rugătoare din inima lui. Presupun că în capul său stăruia nădejdea că vederea nenorocirii lui o s-o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la cumpărături și nici n-a căutat vreun alt drum. Am impresia că era o oarecare cruzime în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum îi arăta lui Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a lui nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă, curată, farfurii și tacâmuri de aluminiu și gândul îi fugi înduioșat spre nunta lui întâmplată cu-atâta timp în urmă într-un sat din Teleorman, tot într-un cadru asemănător, pe vremea când nu era decât instructorul cercului de rachetomodele din localitate, unde o și cunoscuse pe nevastă-sa, Gica, fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi, singura realitate de altfel în stare să-mi spele zidurile de singurătate, și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii cam din același motiv gustă din moarte pînă la capăt. N-are rost să-mi imaginez istoria rătăcirilor, oricum o smulg din mine în chip de mătănii și cu infinită răbdare. Undeva un cîine latră acoperit
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
Pavelescu omenirea pierde pe unul din cei mai talentați epigramiști ai ei”. El de altfel scrisese niște versuri profetice pentru soarta lui: Și-acum, în drumul spre mormânt Privind amurgul arămiu, Când simpt ce-aș fi putut să fiu Mă-nduioșez văzând ce sunt” George Călinescu arată că Cincinat „ a continuat într-un spirit mai boem pe Alecsandri în poezia de album”. Nu vom analiza poezia lui deoarece este pusă în umbră de un Minulescu sau Goga. Unele romanțe, magrigaluri sau
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
tale..., adăugă tatăl, făcând ghiduș cu ochiul către mama Emanuelei... - Hai, hai ! Gata cu “periuța”! îl întrerupsea Emanuela, glumind... Nu trebuia să mai și mâncăm ceva? Îmi este o foame... de lup! exageră ea dornică să depășească momentul ce-i înduioșa sufletul. S-au așezat la masă și, în timp ce mâncau, au continuat conversația în același ton, de bună dispoziție. Emanuela era înnebunită după mâncarea gătită de mama ei. Întotdeauna, fără să ceară ori doar să exprime vag ce-și dorește, mama
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
situație eu este, deci, un personaj. Această atitudine, în roman, oferă o imensă varietate de posibilități. Un narator se vrea ingenuu, cum a făcut Al.Florin Țene în romanul “Inelul de iarbă “, un altul umorist, un al treilea se lasă înduioșat de povestire, altul adoptă o ironie rece sau sarcastică, ori afișează o morgă detașată. O amplă diversitate în povestire e poate cea mai importană, una din atracțiile romanului constând desigur și în faptul că el este relatarea unui locator individual
EUL DINTR-O NARAŢIUNE NU SE CONFUNDĂ CU AUTORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363338_a_364667]
-
Toate Articolele Autorului Mă cuibăresc în brațele nopții sub lumina stelelor și - ți ascult răsuflarea în șuierul ce trece prin gîndul îndrăzneț. Nu te teme, prietene, de norii ce vin cu putere sau de stropul de lacrimă prin care se înduioșează cerul pentru noi... Spre zori, sub revărsarea luminii își ridică capul toate florile în speranță, fie de e soare sau innorat! Referință Bibliografică: Firesc / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de
FIRESC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363533_a_364862]
-
să urce la noi să ne trezească... Ajunși la poartă, am constat că ne așteptau două taxiuri, nu unul. Ne-a întâmpinat, cine credeți? Rodica! Ne-am mai luat rămas bun încă o dată, aproape cu lacrimi în ochi. M-a înduioșat grija ei permanentă pentru fiecare. M-am urcat cu Silvia într-o mașină, după ce șoferul, foarte amabil, a așezat valizele în portbagaj. Violetta cu Dan în cealaltă și... la revedere, tabără dragă! Am ajuns la timp. Ne-am cumpărat bilete
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări cerându-i. Părând din alt tărâm sosit Tot răul să îl curme
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
totală și definitivă în ordinea lui Dumnezeu. Și au făcut lucrul acesta cu toată voința lor de uriași nebănuiți. Nimeni nu i-a făcut să șovăiască, nici o lepădare nu i-a costat prea mult, nici o sfâșiere proprie nu i-a înduioșat; era în joc împlinirea închipuirii lui Dumnezeu din însăși inima lor și pentru aceasta nici o strădanie nu a fost prea grea, nici o jertfă prea mare. S-au rupt cu totul din falsa ordine, demonic, păcătos și părelnic unitară, de fapt
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Toate Articolele Autorului COLIND DE PĂRINTE Copile bun, de zări înaripat, cu taina nopții te aștept și-n vise! Să te aud cântând la colindat, în seara când țin ușile deschise! Să te zăresc venind cu amintiri ce ți-au înduioșat copilăria! Că lacrimi de dor îmi scaldă priviri, în suflet să pătrundă armonia. Din ochii ațintiți în calea ta se răspândește rază de lumină. Prin ceața vieții te voi aștepta lângă pătuț, singură și străină! Mă-ngenunchează soarta în destin
COLIND DE PĂRINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367777_a_369106]
-
nu ar fi făcut uz de ele. Ar fi ocolit forma pericopică și le-a fi spus discipolilor adevărul gol-goluț. Rezultatul ar fi fost fie consternarea unor minți care nu pot pricepe nimic, fie spaima dată de o perspectivă deloc înduioșă toare. Ține de alcătuirea debilă a spiritului uman ca să nu suporte prea mult adevăr spus dintr-odată, iar Iisus Hristos le spune: „mai am multe a vă spune, dar nu le puteți purta“ (Ioan, 16,12). Cu alte cuvinte, în
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
A fost posibil să-mi însușesc concepte dincolo de puterea de înțelegere a unui copil. Am înregistrat dintr-odată dimensiunea morții și regretam nesocotința mea de a-mi dori moartea, începând să înțeleg altfel severitatea mamei, manifestată uneori. Dumnezeu s-a înduioșat, m-a mângâiat pe creștet și mi-a dat aprobarea. M-am întors în cameră, am privit de sus și am ascultat totul în continuare plutind în tavan, apoi am intrat în propriul corp fără să mă întrerup din mirarea
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
arpegiului tematic mistic, cu fervoare și vocație ecleziastică. Cartea este sensibil salutată de criticul Al. Nemoianu, ( din S.U.A.), de Lucian Hetco din Germania, și de Artur Silvestri, care a și edita-o cât trăia. Mereu cu acea stare a empatiei înduioșate dintre noi și scrierile noastre , remarcate de domnia sa într-un elogiu ce mi l-a dăruit într-o carte despre „ predania fratelui mai mare „ o simțim aproape de departe, o recitim redescoperind-o. Referință Bibliografică: O carte de Antonia Iliescu tradusă
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
meu (avea vreo 75) se întîlnește cu una din babe, care trebuie să fi fost o frumusețe în tinerețe, însă acum era o babă știrbă și singură, căci moșul îi murise. Bunicul: „Ce mai faci, fa, Tincă, fa?” Mătușa Tinca (înduioșată de interesul bunicului): „Ei, cu bătrînețile”. Bunicul: „Tot singură și nesărutată?” „Hi-hi-hi!” rîde știrb baba. Ei, sărutatul de dinainte. Inainte era altfel. Propoziția asta vine la pachet cu mîini stafidite, cu macrameuri rupîndu-se de putrezeală și cu muzică ușoară interbelică
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]