1,795 matches
-
-l apela cu numele său vechi, Varelică. Dorița, Dinița?! Nu, ele erau mai mici și mai frumoase, cine le-o făcut așa mari, grase și urâte? Cum să le sărut eu? Apoi, În timp ce mânca din ce În ce mai leneș din cana cu lapte Îndulcit cu o lingură rasă de zahăr și cu bucățele mici de turte coapte În ulei, Va adormea și se făcea că Mamaia l-a luat În brațe, l-a așezat pe patul din odaie, i-a pus o pernă sub
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Versurile par scrise pentru a fi recitate pe o scenă a Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o clipă numită amintirea / celor ce încă ascultă în adâncuri / cântecul aspru, clădind promontorii!“ Acum - ar putea spune un cititor - știm cine i a chemat pe mineri la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Anul trecut le-a ucis noaptea aceea geroasă, comentează amărît Dragoș. Deși gerul a ucis aproape în totalitate intențiile generoase ale pomilor, totuși, ascunse parcă de privirea omului, cîteva fructe s-au dezvoltat pe furiș și au încercat să-i îndulcească amarul lui Dragoș. Omul le mîngîia cu privirea și era copleșit de această încercare a pomilor de a fi utili, de a răsplăti pe cel care toată vara era cu vermorelul în spate. Mulți, ba chiar foarte mulți acordau atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de întâi venit nu motivează inerția mâinii întinse. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ghete: Hai să ne amăgim împreună, Doamne! Să numim minciuna adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce)! Ce spui, Doamne, îți convine această lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai este. Ambulanțe prin vene grăbeau clipele spre un crematoriu al concretului difuz, inodor, insipid. Memoria asociativă este cea care grăbește derularea percepției sau o îngreunează. Ea leagă imaginile, completează lipsurile sau uneori trunchiază prin uitare. Memoria oferă persistență retinei, îndulcind trecerea de la o fază la alta. Domnule rezident, privește boul ăsta în ochi, dar privește-l adânc și vei înțelege că omul nu-i decât o suprapunere de lentile: unele compatibile, altele se fac cioburi când se ating. Ăsta însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tramvai; Napoleon se pregătea să cucerească Ursa Mare; Newton inventa ploaia în cer; profesorul naviga într-o ecuație cu 7 necunoscute; Maria Oltea, mama mușatinului, repeta după o poezie de Bolintineanu. În camera de gardă, Dumnezeu scria rețete instant de îndulcit întunericul după toate gusturile: rețete cu miros verde a iarbă de coasă cimbrul îmbiba memoria ceaiului fără zahăr; rețete alb-negru fotografie de bun rămas înrămată pe cruce; rețete în doză unică atârni somnul de grindă, la celălalt capăt, din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
patron la el în țară, nu la noi!" Și a încheiat cazul: "accident de muncă". Cătălina a fost și lesbiană pentru câteva ore; în România nu se respectau drepturile minorităților sexuale, iar Ecaterina a venit tocmai din Londra să-i îndulcească suferința. 20 de mii de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmbraci cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit că o să avem o casă atât de mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
consemnare a prezenței într-un prezent conjugat sub relativitatea absurdului. Astăzi, mâine, poimâine fericiri, regrete, resemnări, raportate la dimensiuni cronologice (înainte de..., după..., anul Domnului...), consemnate în jurnale (ordinea gândirii prima încifrare, ordinea faptelor mereu ultima), actualizate la asfințitul soarelui (nostalgia îndulcește înserările), declasate cu fiecare resuscitarea a memoriei (punct, și de la capăt!). Fuga în timp. Ehei, ce laborator farmaceutic este viața pentru unii! Sub lună, niciodată intenția nu bate pasul pe loc, nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că nu înțeleg ce înseamnă a fi obligat de a face pe cineva să părăsească această lume, altceva decît a-l trăda, otrăvi, asasina. Iată cum înțelege Doctorul în Crimă să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează crimele deoarece inima lui, revoltată împotriva spiritului, n-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
treacă pe acolo. Philoxenia va juca un rol important pe tot parcursul povestirii, întrucât ea, această virtute excelentă (în sensul originar al cuvântului), va întârzia momentul deznodământului. Prin urmare, bătrânului Abraham i s-a apropiat sorocul, iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ta dacă are în casă flori de păducel, dacă nu îi trimit eu de la mătușa Stana care are de toate. Să bea doamna infuzie concentrată, două-trei cești pe zi în înghițituri mici. E destul de neplăcută la gust, puteți să o îndulciți cu miere. Și încă odată : evitați oboseala, evitați stresul. Infuzia de păducel, poate și comprimatele trimise de Andrei, îi dau Dorei un somn odihnitor, un somn fără coșmaruri și fără vise. De data asta, somnul în "camera de muzică" nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
măi Verde! Iar voi, dacă veți fi cuminți și veți dormi singurei nopțile în casă, veți avea și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa că venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al doilea pahar de ceai îndulcit cu miere de albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este foarte preocupată. Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
patroana fabricilor de bomboane: "Îți plac dulciurile?..." Mi-am adus aminte că-s un mucos de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
clar. Și logic. Păreri și simțuri. Perfecțiunea. Apoi vin restul. Viața perfecțiunii vine prima. Există păreri. Există persoane deosebite și persoane ce merită. Există persoane ce nu ți-au fost alături, ce te-au rănit, există gloata. Și, pentru a îndulci, există și cei ce te-au iubit. Sau pe care i-ai iubit. · Coreea de sud e o păpușă de țară. Între orașe desenate în luminițe colorate și locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în prețiozitatea sa, între claritate și pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te servi, dar o cafea îți fac. După un timp o aude pe Ilinca întrebând-o pe mamă-sa: — Nu mai avem zahăr? —L-am folosit eu aseară la ceai. Mă duc repede să cumpăr că nu am cu ce îndulci cafeaua. —Ilinca, ai grijă, că bani nu mai avem decât de pâine. Nu te duce, eu nu beau cafea îndulcită, i-a spus Simona ca s-o scoată din încurcătură. Pentru a nu o jigni a băut cafeaua fără zahăr
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
totdeauna m-a susținut; suferința vieții, pe care în corespondență cu acest model am speranța să o pot învinge și depăși în intimitatea ființei mele. Nimeni nu poate evita să îmbătrânească. Însă generația noastră dispune de multe mijloace pentru a îndulci greutatea anilor. Nu trebuie să ne enervăm pentru că devine necesar să purtăm ochelari, aparat auditiv, proteză sau orice altă invenție, ci să acceptăm toate acestea ca pe o evoluție evidentă. Rezultatele medicinei și farmacologiei constituie un ajutor pentru persoanele în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]