221 matches
-
mizerabile! LAIS Ce preț? BOMILKAR Ah! O sută de talenți. LAIS Cum? Tot ce am? BOMILKAR Sunt îndrăzneț, Dar atîta-mi trebuiește. CHALKIDIAS (aparte) O, răbdare. LAIS Dacă el M-ar iubi măcar... BOMILKAR Atîta? Dară nu-nțelegi defel Că te îndumnezeiește, că mânia ce arată Dintr-o inimă răsare de durere sîngerată? LAIS Și tu crezi? BOMILKAR Dar eu sunt sigur. O s-o afli și mai bine De la el, numai întreabă-l... Ei, Chalkidias... Nu vine? Oare-i surd? Chalkidias...! SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numai pe experiența dobândită. Când nu te mai vizitează muza transcendentă sau daimonul de origine imanentă, degeaba știința ta de a scrie își dă silința. Rezultatul este o "ființă de hârtie" neînsuflețită. Prin inspirație, îndrăznesc să spun, orice creație este îndumnezeită. Păstrez încă o credință orfică, pe urmele marilor mei maeștri formatori, Blaga și Rilke, pentru care poezia este o stare de grație și iluminare spirituală a ființei. Momentele de iluminare fiind rare, nu pot fi programate. De aceea scriu discontinuu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În oamenii care suntem, în lumină, dincolo de oboseală, de crispare, de gânduri. Treapta a XV-a Drumuri Acum am înțeles: La viață nu poți ajunge decât trăind. La filosofie nu poți ajunge decât filosofând La Dumnezeu nu poți ajunge decât îndumnezeindu-te. Am ajuns, prin filosofie, la înțelegerea vieții, dar nu la viață. Iubitorul de înțelepciune, îmi apare ca un iubitor de înțelesuri asupra vieții și nu ca un iubitor de viață. Am încercat să-l înțeleg pe Iisus, dar am
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
celălalt spre Sud. În zori, toată Sevilla mirosea pregnant, izbitor, a portocală. 53. ne apropiem ...și mă tem că iar e rândul meu să intru în scenă. În distribuție, autorul. Pe locuri, fiți gata, start. Bat din gene și mă îndumnezeiesc suficient cât să vă spun cum se vede lumea de sus. Action. Cu 194 kilometri pe oră, doamnelor și domnilor, intră în scenă trenul care o duce pe Léa în gara unde va (re)deveni Lea. În câteva ore, demisia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tot ce există. Persoana sensibilă și lucrurile de alt fel, materie și ființă, carne și înger. Totul e proaspăt, purtînd încă pulsul Creatorului. Păstrîndu-L înăuntru. Îmi văd chipul în apă și știu: sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de a cădea odată cu mine. Alarmele încep să sune unele după altele. „-Nu-l lăsați acum! Scade prea repede”-spune Doctorul și în încăpere se lucrează intens. Și neliniștea se împrăștie cuprinzînd întreg spațiul. Un bărbat și o femeie, iubire
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a sa. Că, dincolo de a mă naște, de a mînca și de a mă înmulți, pot spune despre mine că sînt eu. Mă recunosc, însă acum sînt alterat. Infirm. Și îmi repet: „-Sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de-a cădea odată cu mine. Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a simțirii, Lucrul desmierdării cei nevinovate De care griji pururea se abate, Prietenul cel mai cu priință gurii, Trufaș și iubit biruitori inimei, Fiul a unui Dumnezeu, jeratic cu umezeală, Duh de foc și mult topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea cea preste măsură, iar Dionis este a chefului... {EminescuOpXV 588} {EminescuOpXV 589} {EminescuOpXV 590} ["STIHURI POLITICE... "] 2276A 52. ["STIHURI POLITICE... "], 163r Stihuri politice asupra
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Ideile în versuri, cu alte cuvinte. Toa te legile fizice sunt încărcate de poezie. Poezia este modul care adâncește pe oameni în simțăminte pentru o mai bună cunoaște re între ei. Exprimarea prin versuri (poezie) cu devotament și credință ne îndumnezeiește, pentru că noi oamenii suntem rodul imaginației Divine, de la geneză. Cine cr eează și exprimă poezia este o forță, iar cine o citește și o pă trunde cu adevărat, devine și el o forță, datorită faptului că poezia este calitatea interioară
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l salva -, Dumnezeu nu l-a sanctificat, ci l-a aliniat la condiția muritorilor. Sfântă a fost viața lui Isus, nu moartea sa. Crucificarea l-a umanizat, nu l-a Îndumnezeit, cum credem noi de 2.000 de ani. Am așezat cu indiferență foile de hârtie pe birou și i-am adresat lui Zoran zâmbetul cel mai inocent de care eram În stare. - Nu Înțeleg ce vreți să dovediți cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păstrate, de pildă, în imaginea idilică a pâinii de casă / coaptă pe vatră, având alături o cană cu lapte / proaspăt muls, corespondent mirean, aici, pentru trupul și sângele Tău, căci dorința, mărturisită fără emfază, a eului e: Vreau să mă îndumnezeiesc, iar amintirea unor clipe primordiale, aureolate de trăiri paradiziace, în taina nopții, în cosmica grădină, când mușcam din măr și beam din rouă, slăvind, astfel, prin gest, o cină cu lună plină, vine să întregească speranța că nu e totul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Legionarii vor să rămână pe linia de viață spirituală a neamului lor creștin. Vrem să trăim în demnitate națională și în eroismul jertfei, nu în aceea a unui utilitarism, câmp pustiu. Nu viață cu orice preț, ci candelă aprinsă care îndumnezeiește faptele noastre cu virtuți, care duc spre raiul viselor nostre. „Să faci, Căpitane, o Țară ca soarele sfânt de pe cer!” „Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem! Doamne al Puterilor, mântuiește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Fac exerciții de slavă. A ta. Nici egotismul vecin cu perversiunea, nici tonul patristic nu-mi plac. Slavă! Și ce sintagmă! "Exerciții de slavă!" S-o fi aruncat întru propășirea planetei mele, din leat în leat. Te pomenești că-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan Hrisostom. Cuvântul este Fiu prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
natură: oamenii devin "fii prin participare". Cu alte cuvinte, a participa la dumnezeirea Fiului presupune a lăsa să strălucească în noi înșine frumusețea firii negrăite a Sfintei Treimi. Pe urmele aceluiași Chiril al Alexandriei, Karsavin accentuează dimensiunea pneumatologiei: noi suntem îndumnezeiți prin Duhul Sfânt care ne face asemănători Fiului. Opusă contemplării platonice, teologia Sfântului Chiril al Alexandriei, revalorizată de Karsavin, plasează izvorul cunoașterii în Duhul Sfânt. De fapt, teologia alexandrină își găsește, în secolul V, expresia desăvârșită în gândirea Sfântului Chiril
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Deși slăbit de rezistență și căpătând uneori o ușoară tendință de așezare lumească, Răsăritul ortodox n-a pierdut niciodată sentimentul provizoratului esențial și al esențialei nestatornicii a oricărei așezări lumești, și nici a primejdiei ce există pentru suflet de a îndumnezei realitatea pentru a cărei îndeplinire se trudește cultura apuseană, de jos în sus, în loc să aștepte coborârea cerurilor. Credincios creștinismului primelor timpuri, Răsăritul a păstrat nealterată așteptarea sfârșitului și acest sfârșit ca țintă a strădaniilor sale. El nu s-a lăsat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu pleoapa dimineața/ Și rana curge-ncet peste priviri/ Călătorind ni se subție viața/ Și-adânc ne îngropăm în amintiri.// Și deodată fulgerul ne-ncearcă/ Pe gândul cel mai tăinuit, firește,/ Spre-acasă pașii vor să ne întoarcă:/ Simțim, copilăria ne-ndumnezeiește" (Acasă). Altminteri, spațiul rural care i se înfățișează înstrăinatului este o colecție de piese muzeale, greu de restaurat chiar și prin adorația sau nostalgia poetice aferente ("Ca-ntr-un muzeu cu ușile de iarbă,/ Ca-ntr-un muzeu cu ușile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în ea" (Stăniloae, 1939, p. 66). Pentru a dezamorsa contradicția în care se închid universalismul creștin și particularismul național, Stăniloae recurge la o neașteptată manevră argumentativă, îndumnezeind națiunea. Respingând apodictic doctrina catolică a naționalității ca o însușire suprapusă (deci superficială) umanității, Stăniloae consideră calitatea națională a fi esențială și intrinsecă omului: "calitatea națională a eului omenesc nu este ceva accidental, de suprafață, aposterioric, ci face parte din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în Sine firea omenească, după ipostas, Domnul a rămas nedespărțit de supraființialitatea divină. Astfel, după Întrupare, însușirile și lucrările celor două firi se dovedesc întregi și deosebite, dar manifestarea lor se face prin participare și comunicare reciprocă. Firea omenească fiind îndumnezeită lucrează împreună cu cea divină, desăvârșindu-se într-o singură și nouă activitate. După părerea Pr. Prof. univ. dr. Gheorghe Drăgulin, care îl identifică pe Dionisie Exiguul cu Dionisie Pseudo-Areopagitul, (teză puțin cunoscută în teologia românească), Dionisie Smeritul a descris și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și pe Tatăl, pe care nu-L știau”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, XLVI, în PSB, vol. 15, p. 143) „El S-a întrupat, ca noi să fim îndumnezeiți”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, LIV, în PSB, vol. 15, p. 151) „Mântuitorul a venit ca să mărturisească și să primească moartea pentru noi și ca să învie pe oameni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Legionarii vor să rămână pe linia de viață spirituală a neamului lor creștin. Vrem să trăim în demnitate națională și în eroismul jertfei, nu în aceea a unui utilitarism, câmp pustiu. Nu viață cu orice preț, ci candelă aprinsă care îndumnezeiește faptele noastre cu virtuți, care duc spre raiul viselor nostre. „Să faci, Căpitane, o Țară ca soarele sfânt de pe cer!” „Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem! Doamne al Puterilor, mântuiește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în ea" (Stăniloae, 1939, p. 66). Pentru a dezamorsa contradicția în care se închid universalismul creștin și particularismul național, Stăniloae recurge la o neașteptată manevră argumentativă, îndumnezeind națiunea. Respingând apodictic doctrina catolică a naționalității ca o însușire suprapusă (deci superficială) umanității, Stăniloae consideră calitatea națională a fi esențială și intrinsecă omului: "calitatea națională a eului omenesc nu este ceva accidental, de suprafață, aposterioric, ci face parte din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]