1,222 matches
-
rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi putut intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare BÎkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stîrni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfîșietoare are cereau Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai departe cu pași grăbiți și fața întoarsă în altă parte. Parcă-l și vedeam cu picioarele lui scurte și grăsane căznindu-se să țină pasul cu ea. Gâfâind puțin, i-a spus cât de nenorocit e. I-a cerut îndurare. I-a făgăduit că dacă-l iartă o să facă tot ce vrea ea. S-a oferit s-o ducă într-o călătorie. I-a spus că Strickland o să se plictisească foarte curând de ea. Când mi-a repetat toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu omisese nici un amănunt care-o putea face pe nevastă-sa să-l disprețuiască. Nu există cruzime mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a pocnit pe bărbatu-său în obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în grabă scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când intrase În toiul acelui măcel, acum era prea târziu. Totul era pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre ieșire, când auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ferm să nu se străduiască să se cultive. Dar are dreptate, în măsura în care cunoașterea te face uneori să suferi mult mai mult din cauza propriei tale condiții decât ignoranța, care poate fi o binecuvântare. Sophie îi expediază acum pe toți fără nici o îndurare, fiindcă afară se aude deja mașina sport a lui Schwarzenfels, care urmează s‑o răpească în vederea unui viitor meci de tenis. Așa o mașină sport o să primească și Rainer de ziua lui, exact la fel. Oare ar avea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata a Început să plângă cu sughițuri și să cerșească Îndurare. Fără a o lua În seamă, i-am introdus un purgativ și o priveam cum se murdărise de materii fecale, În timp ce mă lăsam penetrată În fața ei. Fata aceea mai vine și acum din când În când la mine pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ratat-o. După asta, aș fi putut la fel de bine să fiu babysitter. Becker nu fusese la cercetași când era tânăr, atâta lucru era sigur. După patru partide, am aruncat o bancnotă de douăzeci pe masa de joc și am cerșit îndurare. Becker mi-o aruncă înapoi: — E în regulă, zise el. M-ați lăsat să vă bat. Ăsta e un alt lucru pe care trebuie să-l înveți. Pariul e pariu. Să nu joci niciodată pe bani decât dacă intenționezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau îndurare. Andrei voia să-l ajute ca să se ridice în picioare. I se făcuse milă de el. Costică nu-i mai era dușmanul de moarte care-i batjocorise onoarea. „Ce se întâmplă cu mine!... nu pot să-mi mișc mâinile, iar
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
pentru bunul mers al mănăstirii, aș vrea să-mi spui, fie-mi iertat că am ascultat cum te rugai pentru Leana și Andrei, ce păcat au făcut robii lui Dumnezeu? Cine sunt ei? De când ai călcat pragul sfântului lăcaș, ceri îndurarea și iertare Mântuitorului pentru cei doi... - Prea fericită maică stareță, Lenuța a fost surioara mea, iar Andrei, soțul ei. - Spune, draga mea. Te ascult. - Înainte de-a trece la cele veșnice, biata mea surioară... Lenuța, care se îmbolnăvise de plămâni
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
făcător de bine, noi răpitori! Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi și, cât este despre gândul și viața noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte judecătoriule! Dar ... îndurării cei nebiruite și bunătății cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni stăpâne!" Redactorul ziarului recunoaște la finalul citării sale: "Rar ni s-a întâmplat să vedem șiruri scrise cu atâta cunoștință de caracterul omenesc
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
nu a fost niciodată un simplu remediu pământesc. Nu măslinele sunt cele care fac uleiul bun pentru vindecare, ci harul lui Dumnezeu. Acest fapt poate fi observat și din rugăciunea de sfințire a untdelemnului: "Doamne, Care cu mila și cu îndurările Tale tămăduiești zdrobirile sufletelor și ale trupurilor noastre, Însuți, Stăpâne, sfințește untdelemnul acesta (în acest moment al citirii rugăciunii acesteia, toți preoții binecuvântează untdelemnul), ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire și spre izbăvirea de toată
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
răbdare, peste tot aud, În tramvai, pe stradă, la spital, în gară, Adevărul vieții e atât de crud, Îmi pătrunde-n suflet ca o Niagară. Cel de lângă mine liniște nu are, Îi simt răsuflarea oarbă, ca de gheață, Doamne-al îndurării, dă-i, Te rog, răbdare Până mă voi duce din această viață... ȘI VULTURII DORM... Singuri, câteodată, și vulturii dorm între aripi. Nimeni nu știe când, zburând, zburând... NOAPTEA DIN SPITAL... Ce lungă e noaptea din spital cu liniștea rănită
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de bolovani și lavă. Domnul stăvilise urgia! Credincioșii din comunitatea lui Theodoros și Artemios începură să se regăsească unii cu alții. Prin îndurarea Celui de Sus, scăpaseră toți. Însă mulți oameni din localitate plătiră preț mare vitregiilor vulcanului. Se-nțelege, din ziua când fuseseră salvați de pieire, cei din familia lui Hortensio nu se mai îndepărtară de misionari și de credincioșii bisericii locale
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ÎNDURARE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Îndurare Se-ndură cerul de mine, Sunt critic, prea sunt criticat, Drumu-i abrupt, strălumine Prin crengile-brațe străbat. Lăsați mohorâtele pagini. Neînduplecatele legi, Uitate-s atâtea
ÎNDURARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363082_a_364411]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ÎNDURARE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Îndurare Se-ndură cerul de mine, Sunt critic, prea sunt criticat, Drumu-i abrupt, strălumine Prin crengile-brațe străbat. Lăsați mohorâtele pagini. Neînduplecatele legi, Uitate-s atâtea imagini Din cărțile vechilor regi. Miasmele urii și fricii Mai stăruie-n suflete, dar Priviți ce
ÎNDURARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363082_a_364411]
-
-n mormânt. Să mergem privind doar în urmă, Acel Început neîntinat, Să nu alergăm ca în turmă, Ne-ntoarcem la Primul Păcat. Cunoașterea, dragostea Evei, Acel Adam prea naiv, Lăudate-s puterile sevei Materne, impulsul nativ. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Îndurare / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNDURARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363082_a_364411]
-
a tatuat cu riduri pe’amăndoi. Să facem nuferi din fulgii de zăpadă, Să acoperim și inima cu ei Dezastrele să le lăsam iar pradă Haitelor flămănde, de tigrii si de lei. Îngenunchiem în mijloc de pustie Și cerem îngeri, îndurare și curaj, Iar neaua patură în iarnă să ne fie Să alunge viscolul și ridul din obraz ! foto: sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Să alergăm / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013
SĂ ALERGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363503_a_364832]
-
amintim cu dragoste venirea Celui Preasfânt, Isus din Nazaret, Marele dar prin care mântuirea, Ajuns-a și la sfânt și la proclet. Nu-i doar o simplă zi în calendare! E pronia cerească pe pământ! E dragostea cea plină de-ndurare, Pecetluită-n Noul Legământ!" Acolo sus pe cerul plin de aștrii, O stea străluce de un roș-gălbui, Privind-o parcă văd doi ochi albaștrii, Fereastră-mpodobită cu gutui, Văd rodul viței, pâinea aburindă, Ce-ndeamnă parcă la o degustare, Cântați voi
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, / cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, / obraji grăbiți ce se întorc dintr-o data / amestec de fier în zori. / Claritatea sângelui. În crepuscul / s-au alipit chipuri tăcute. / În toate umbrelele durerii răsunau / îndurările ploii. // ***// ERA un cimitir / lângă mare. Devastate, / pietrele dăinuiau / în aerul cald. / Dăinuiau, tăcute, / șterse. Au naufragiat / în lumină. Le-ai văzut / rezistând, încă, asemenea astrelor. / Soarele / Ștersese numele / risipite, sub cer, / în lumina flăcării”. Un poet foarte interesant. Un
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
atâtea porți să bați./ Să te latre potăi,/ Să te înjure oameni răi,/ Să dai peste călăi,/ Peste hapsâni,/ Peste cruzii stăpâni,/ Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Teodosia, Teofil Lianu, Vasile Tacu, Ștefan Tumurug, Eugenia Indreica-Damian. Încheiem această privire modestă asupra poeziei scrisă în închisorile comuniste din România, cu două dintre multele „Rugi”: Cerne, Doamne, liniștea uitării Peste nesfârșita suferință, Seamănă întinderi de credință Și sporește roua îndurării, Răsădește dragostea și crinul În ogorul năpădit de ură Și așterne peste munți de zgură Liniștea, iertarea și seninul! (Corneliu Coposu, „Rugă”, p. 596) Deschide, Părinte, ale cerului porți Să intre cohorta de îngeri și sfinți Schingiuiți și flămânzi, umiliți
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]