393 matches
-
Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cangea asta înecați? Cei doi tovarăși cu pălării rotunde își întoarseră iar capetele spre străinul neclintit. Bătrânul ridică ochii spre mine. Să vezi când vine apa mare... Dumneata, boierule, nu ești de mult prin partea locului, nu știi... Vin mulți înecați, saracii... Pe unii îi cunoști, pe alții nu-i cunoști. De unde să știi parcă atâta lume? La început aveam o groază... pe urmă m-am deprins. Acuma știu că așa-i apa... Cere ea om... Când am venit întăi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plecară. Așa stăturăm o vreme. Soarele asfințea departe, deasupra Siretului, luminând pâcla zării, împrăștiind pe luciu și înaintea noastră ca o pulbere aurie. Podarul se sculă, scuipă într-o parte, apoi se dezbrăcă de suman. Cu luare-aminte se plecă spre înecat, îl întoarse pe spate și-i îndreptă capul cu fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre zarzavaturile lui. Rămăsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridicase și el de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă pod. Era vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit stătea încremenită pe cer. Apa Siretului se umpluse de o lucire tainică, ajungând până la mal, unde sta înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 9 din 25 februarie 1907. În Convorbiri, nr. 6 din 15 martie 1907, Mihail Dragomirescu a publicat un articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de Emil Gârleanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un sat, odată 17 Hanul Boului 29 Cânele 37 Păcat boieresc 45 În pădurea Petrișorului 83 Înecatul 93 Fântâna Hazului 101 O istorie de demult 111 Mergând spre Hârlău 119 Fiorul 131 Codrul 143 Povestea cu Petrișor 155 Hoțul 163 Haia Sanis 171 Bordeienii 231 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... 301 Pe Deleleu 313
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi dădură ascultare. Vitellius se lăsă să cadă pe tricliniu. Cu o lovitură de cot, îl îndepărtă pe sclavul care încerca să-i curețe tunica. — Fratele tău... Cei doi sturzi îi alunecară de pe umăr și aterizară pe tricliniu. — O să mori înecat în propriul tău sânge! striga Valerius, continuând să se zbată. Patru soldați îl țineau, dar nu reușeau să-l imobilizeze. Unul îl lovi cu pumnul în față, amețindu-l. Ultimele lui cuvinte însă continuau parcă să răsune în încăpere. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă, Când sunt, pe drumul vieții, la răscruce...
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
obrajii lăsați, vrând să spună că dincolo de zâmbetul pe care-l afișează, n-a mai mâncat de ceva vreme. O cheamă Sonya, și-i poți lăsa bacșiș la sfârșitul fiecarui număr, dacă vrei. Se țin unul de celălalt ca doi înecați, târându-și picioarele în figuri obosite pe ringul de dans. Vorbește puțin despre stelele de cinema, despre familia ei care a fost bogată înainte de revoluție. Ruși albi. A mai auzit una bună! Ruși albi. Înțelegi? Nu, sigur că nu. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din părinte, sunetul vocalei cuib de miereseva care trece prin cuvinte, inima nflorită a-nviere, toate se preling așa de lin într-o baltă mare de venin. de-atâta trudă-i un izvor secat, în care singur tu te-ai-necat, precum cristalul curge într-o rază durerea ta pe veci înlăcrimează ... eu râd și plâng în limba română nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română, nu pot trăi și nu pot muri decât în limba română
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
va fi ștearsă de nici un dezastru. Arta care a dat naștere unor simțăminte atât de adinei nu se va simți umilită niciodată. Astfel îmi spuneam în timp ce vizitam la Sighișoara distrusa stradă a Clujului și în timp ce vasul-amfibie mă ducea pe deasupra satului înecat Vădeni, de lângă Brăila. Mă aflu pe cheiul portului Galați. Apa este la doi pași. Digul format din nisip, crengi de copaci și saci cu pământ îmi dă sentimentul că totul s-a aranjat. Forfota din gara fluvială este cea obișnuită
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc pe malul Gropanului, Înainte ca rămășițele Înecatului să fie Înfășurate Într-o foaie de cort militar și puse pe podeaua unei mașini verzi. Poate și din pricina viselor din copilărie nu m-aș simți deosebit de Încântat să știu că Într-o zi și-ar putea Înfige rădăcinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedeau nu mai fură decât fie cadavre, fie războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră afară, în timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru, care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu pune nici o vorbă bună pe lângă europenii aceștia mari segregaționiști cu mioriticul popor. Licuriciul acesta, s-a bucurat foarte, când românii în loc să cumpere avioane de luptă europene, nou-nouțe și cu suportul tehnic asigurat pe zece ani, s-au îndreptat ca înecații, la sugestia aceluiași președinte, spre achiziționarea de avioane americane F16, date la casare după ce făcuseră 20 de ani de serviciu și acum clămpăneau din toate încheieturile. Acestea trebuie cărate cu roaba în România, pentru a fi reparate. S-a stabilit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
scuipe printre dinții tociți, drept în obraz. De undeva, din negura timpului, Dura îmi zâmbea, mângâindu-și părintește puiul... Urma mea o lua mereu înainte și eu îi strigam, cu palmele pâlnie la gură: -Hei, încotro mă duci, prietenă?.... Îmbrățișarea înecatului În ochii minții mă văd iar ca la douăzeci de ani, în ziua aceea înnourată de vară, în care am pornit singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Mă arunc în apă înainte de a mă îndemna femeia. Înot cu trupul parcă amorțit. Ajung în dreptul obiectului nedefinit. Era doar o pungă de plastic. Suntem doar noi în tot ținutul ăsta, pe malul apei. Noi și undeva în burta apei, înecatul... Se lasă mantia înserării și nu pot să o las singură. În câteva minute va sosi ultimul autobuz spre oraș. O rog să meargă și ea pentru că e noapte și chiar dacă apare, nu-l mai putem vedea. Îi promit că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
asta și mi s-a scris în suflet ca o ploaie de fluturi uscați. A doua zi, eu și încă doi tovarăși de înot, pe care i-am cunoscut întâmplător, aduceam la mal, într-un asfințit însângerat, trupul neînsuflețit al înecatului. Soarele își scălda umbra roșiatică în cuprinsul apei. Înotam, și abia într-un târziu mi-am dat seama că sunt doar eu în apă. Sutele de oameni s-au retras pe mal parcă intuind trupul mortului, încă înainte de a se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
conturat ca într-un tablou macabru. Mă uit. Îi văd chipul chircit spasmodic, dar fața e nemaipomenit de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
copilăria.” Impresionant e finalul, în care moș Caletcă o recunoaște pe copila de altădată (acum elevă de liceu) doar cu ajutorul mâinilor, fiindcă e orb, „parcă avid să îmi ia ochii și să-i dăruiască ultimei păpuși.” Antologică este și îmbrățișarea înecatului. Cu harul specific scriitorului de proză fantastică, autoarea pendulează firesc între cele două lumi, remarcabilă fiind tensiunea sugerată la trecerea pragului dintre acestea. Bună înotătoare, eroina e pusă în situația de a recupera trupul unui bărbat înecat. Se pare că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aș fi distrat prea tare. Trebuia să recunosc și asta. Dar, din câte-mi puteam da seama, viața mea se sfârșea. Puteam să și mor. Mai exista și varianta reducerii cantității de droguri, m-am gândit eu agățându-mă ca înecatul de-un pai. Dar și în trecut încercasem să mai reduc din cantități și nu reușisem. N-am fost capabilă, mi-am dat seama, simțind că la sentimentul de teamă se adăuga și unul de spaimă. Când începeam să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-o să primiți prea multe pahare gratis, ne-a strigat ea peste umăr în timp ce-și unduia fundulețul printre petrecăreții înecați în tequila. Stați aici, ne-a spus aruncând meniurile pe o masă de lemn instabilă, de dimensiunile unei coperți de album. în câteva clipe mi s-au umplut mâinile de așchii. —Trebuie să merg să duc niște băuturi gloatei ăleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne povestea a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da, confirmă Zina de parcă ar fi vorbit singură, privind departe peste clădirea scorojită a gării ca și cum ar fi văzut prin ea, nu-i prea bine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]