10,960 matches
-
apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii cu mintea dezbrăcată Ca să-mi aduci în dar nimicnicia, După atâta vreme de zăbavă ? Întoarce-te și pregătește-mi Înfățișarea ta de sărbătoare'. Am alergat acasă într-un suflet Și-am început să caut prin dulapuri, Dar nici un strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
nici". Bărbat care nu e bărbat și femeie care nu e femeie, Aubrey îi evocă totuși pentru o clipă naratorului o natură cerească de serafim: În paloarea-i lunară, cu părul său de aur, sir Aubrey nu mai avea ca înfățișare în acele clipe nimic omenesc, semănînd mai mult a serafim, a arhanghel decît a făptură omenească" (p. 44).2) Cînd îl așteaptă zadarnic la locul convenit, în noaptea fatală, iritat, naratorul neagă sugerata homosexualitate a personajului închipuindu-și-l heterosexual
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adînci...." (p. 39). Motivul oglinzii, cu metaforica lui bogată, joacă un rol crucial și în Craii... Misterul central e acela al reflectării: realitatea devenind imagine, irealitate în apele oglinzii care nu schimbă nimic din înfățișarea ei - în afară de inversiunea între dreapta și stînga. Oglindirea dublează și stă la baza paradoxurilor legate de motivul fantastic al dublului, care poate fi imaginat (obsesiv, anxios) ca devenind independent și intrînd într-o relație competitivă cu originalul din care s-
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
încercări tragice, avea puterea să-și refacă moralul, cu un „rhum martinichez" à la française (p. 55). ar niciodată, în nici un fel, dl Neagu Djuvara nu și-a abandonat identitatea de Român. Chiar atunci cînd un Francez, care-i apreciase „înfățișarea, accentul și cultura", îl considera „ca noi! Ești de-ai noștri!", românitatea-i se găsea „în tainică suferință" (p. 48): „se dădea uitării, se arunca în neant ceea ce era specificitatea mea" (ibid.). Iar cînd, întîmplător, asculta Poema română a lui George
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
straniu: șiraguri de bile enorme, orînduite nu pe ațe, ci pe frînghii, odgoane, cabluri metalice, cumva, așa... crîncene spînzurători de dăruit iubitelor... de cinsprezece-șiaisprezece metri... spre bălăbănire dulce printre munții sînilor carpați. L-am poreclit înger, dar mai în apropierea înfățișării aspre i-ar sta numele de îngeroioloiul sau îngeri-Trăsni-Zdrobilă. Desfășoară, a decalitețe și-a plictis, aripe large, penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom'le!) c-o simplă fîlfîitură de
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
ideilor care se desfășurau în fața lui. Îl văd aevea în hainele lui bleumarin cu dungi albe și cu ghete butucănoase. Capul său cu trăsături fine se pierdea în părul des și barba albă. Primăvara însă eram întotdeauna uimiți de schimbarea înfățișării lui, căci își tundea barba și pletele și avea aerul unui adolescent. Abia atunci observam sprâncenele lui oblice, ridicate spre tâmple, ochii sfredelitori, nasul subțire, buzele sinuoase peste dinții puternici, cu zâmbet tăios pentru unii, dar blând și plin de
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
cu luntrea paznicului din Farul, pentru a nu mai vorbi de Bufniță în arbore putrezit cu un subtitlu atît de baconskyan Pădurea care aude și cîmpul care vede pentru povestirea Bufnița. Bătrînul evreu ,cu ochii rătăciți în afara timpului și cu înfățișarea de muezin al cărților inaccesibile", la care se adaugă starea de catalepsie a vizitatorului, parcă ar ascunde ceva din Secretul doctorului Honigberger. Adie și alte nuanțe familiare din expresii de monopol matein: vînătorile din bălți (Farul) se desfășoară ,sub pavăza
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
de sus, într-un tic neconștientizat de reculegere spontană, și cu zvîcnetul acela lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
după o vară de fîn, unde călătoream în vis, venea realitatea cu cîte un semn, ca pe pereții zgîriați ai gărilor prin care cerșetorii au ajuns înstăriți- nu mai sunt cel de atunci, chiar dacă pe mine mă duc spre altă înfățișare ca iernile cînd vin să înghețe sîngele în cîini, nici celălalt de acum, un bărbat într-un pat ca-ntr-un iglu pinguinul domesticit- sar mereu peste urma lăsată de tine în pat, să nu se șteargă cuta rămasă ca
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
încep să fie secerați. Neamul meu e ca o miriște arsă. Când ne adunăm cu vreun prilej, vag văd pe fețele lor trăsăturile alor noștri. Moșul de pe năsălie mi se pare străin. întruchiparea lui vie se află printre noi sub înfățișarea unui nepot care ne vorbește cu glasul buniculu. Căutătura unora ușor tulbure de semnul neantului. Clătinăm din cap, fiecare cu gânduri fără ecou, fiecare cu ziua lui de azi. Plutim în lumina pe sfârșite, ne pândim ca într-o farsă
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
ce diferență colosală poate să fie între francezii din Paris - care te țin la distanță - și cei din sud. Mai mult decît tot ce văzusem în casa în care locuiam mă obseda portretul unei tinere deosebit de frumoase. Nu atît pentru înfățișarea sa, cît pentru că aveam sentimentul că ascunde ceva periculos. Am aflat că era sora lui Pierre și că s-a sinucis. Și dintr-odată am început să văd cu alți ochi casa aceea care mi se păruse atît de solidă
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
scriitor pernicios pentru singurul motiv că nu acceptă establishment-ul aseptic al mentalității feministe. Camil pur și simplu ne sfidează, văzînd în femeie un amestec de inconsecvență morală, de cruzime viscerală și de ipocrizie constituțională, toate acestea camuflate îndărătul unor înfățișări de pisici fandosite și viclene, pentru care viața nu poate fi decît o chestiune de perpetuă frivolitate erotică. Oribil, degradant și inacceptabil! De pildă, e inacceptabil modul în care autorul, în Act venețian, își botează personajul principal feminin, dovedind un
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
nu știu unde:-Tu ești trudnica din vatră,... XXIII. VULPOIUL ȘI LUPUL DIPLOMAȚI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Adaptare dupa La Fontaine S-ajungă-n codru diplomat, Un Vulpoi șchiop și versat Vru să-și schimbe-nfățișarea: Își deschise la păr culoarea, Își mai drese puțin vorba Și-și primeni garderoba: Numai cămăsi dantelate, Costume la Paris lucrate Și batiste-mparfumate. Cu acest nou design Se-admiră-n oglindă: Dar coada îl dă de gol Că se cam repede-n
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Să escaladeze ușa din spate, Nemirosit de ziariști, De curioși și alchimiști. Un Lup vecin, secundul său, Coleg de breaslă, de neam rău, ... Citește mai mult Adaptare dupa La FontaineS-ajungă-n codru diplomat,Un Vulpoi șchiop și versatVru să-și schimbe-nfățișarea:Își deschise la păr culoarea,Își mai drese puțin vorbași-și primeni garderoba:Numai cămăsi dantelate,Costume la Paris lucrateși batiste-mparfumate.Cu acest nou designSe-admiră-n oglindă: Dar coada îl dă de golCă se cam repede-n stol.Ar mai umbla și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
a lirismului din acest volum nu poate fi decât gravă, susținută într-o măsură definitorie de un limbaj poetic adecvat. Mesajul poetic este completat cu inspirate elemente de grafică, aparținând pictorului și ilustratorului de carte, bucureșteanul Mihai Catrună. Preocuparea pentru înfățișarea elegantă a volumului nu lipsește nici de data aceasta. Imaginea ce decorează coperta aparține tot aceluiași grafician. Apariția unui nou volum de poezie înseamnă reînnoirea unor bucurii, reînviorarea unor emoții generate de lirismul abundent cu note personale în parte. Poeta
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
dar intră în universul eului liric în chiar momentul zero al enunțării poetice. Evoluția de la abstract la concret îi sporește forța de animare și de... persuasiune. De la căutările incipiente ale precedentelor învelișuri materiale ale sufletului („Ar trebui să-i știu înfățișarea”), la revelație („...alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”, „Prea bine știu: mă trag din/ Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
tocmai tabloul, Victor Stoichiță pare a fi un Don Cleophas (din Diavolul Șchiop al lui Lessage) pe care imaginea-Asmodeu îl introduce în intimitatea lumii, de data asta fără satiră, îi dezvelește ascunzișurile acesteia și-i pune sub ochi multiplele ei înfățișări.
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
mai bine. Cînd aceste mituri vor fi risipite, femeia va face un mare pas spre libertate. Mitul frumuseții este mijlocul prin care o femeie devine robul unor corvezi legate de siluetă, dietă și machiaj. Femeia ajunge să trăiască îndeosebi pentru înfățișarea ei, fără să-și dea seama că, din relieful personalității sale sociale, nu a mai rămas decît tresărirea timidă a unei marionete estetice. Apoi, mitul domesticității spune că locul de predilecție în care o femeie se poate împlini este cel
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
rămas decît tresărirea timidă a unei marionete estetice. Apoi, mitul domesticității spune că locul de predilecție în care o femeie se poate împlini este cel al casei, numai că o femeie casnică, la fel ca una preocupată cu precădere de înfățișarea ei, este o ființă al cărei apetit social a fost anihilat. În fine, mitul maternității spune că o femeie se realizează cu adevărat numai atunci cînd devine mamă. Numai că o femeie trăind cu visul alcătuirii unei familii fericite alături de
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
și că a distrus arhiva cu membri, împreună cu un alt coleg - pe care l-am auzit la Europa liberă în l981, spunînd exact ceea ce îmi povestise tata, despre care crezusem că vrea să-și autoeroizeze un trecut incontrolabil. La prima înfățișare a procesului său, tatăl meu a declarat că își retrage toate declarațiile din timpul anchetelor, deoarece i-au fost smulse sub tortură. A fost o înfățișare cu public, la care au participat persoane care mi-au confirmat după 1990 acest
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
tata, despre care crezusem că vrea să-și autoeroizeze un trecut incontrolabil. La prima înfățișare a procesului său, tatăl meu a declarat că își retrage toate declarațiile din timpul anchetelor, deoarece i-au fost smulse sub tortură. A fost o înfățișare cu public, la care au participat persoane care mi-au confirmat după 1990 acest lucru.( Tata a murit în 1983.) Turnători mărunți, colegi de serviciu, în Medgidia, unde el credea că și-a pierdut urmele l-au dat pe mîna
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
tinere frumoase, care ține în brațe, în dreptul inimii, ca pe un prunc, o hermină - animal alb și cuminte, ce simbolizează neîntinarea. Imaginea este reprodusă în mărime naturală. Conform celei mai la îndemînă decodări, tabloul lui Leonardo poate fi nu doar înfățișarea alegorică a unei femei incoruptibile și virtuoase, ci chiar o alegorie de gradul al doilea, menită a ne duce cu gîndul la Fecioara cu pruncul. Caz în care această pictură ar echivala cu una dintre multiplele fațete ale unei generice
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
epoca Dej, emigrat în Israel unde a participat la organizarea Yad Vashem-ului. Expertul în genealogii Mihai Sorin Rădulescu prezintă istoria arborescentă a familiei Kretzulescu, "singura familie boierească românească ce figurează cu rang princiar în almanahurile Gotha". Să remarcăm și atrăgătoarea înfățișare grafică a revistei Historia. Precedente ale U.E. în același număr din HISTORIA, dr. Dumitru Suciu prezintă cîteva dintre tentativele mai vechi de constituire a unei mari federații europene. Cele dintîi datează chiar din secolul al XIX-lea, doar abia după
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
de la "Vatra", ar fi fost chiar preferabil ca aceste dialoguri să fie doar niște documente de epocă. Din păcate, nu sînt. Dacă întrebările pot fi considerate de ieri, răspunsurile sînt de azi și pentru azi". Să vedem, selectiv, sub ce înfățișări. Fiind vorba de un set de critici, e important să punctăm felul în care e înțeleasă, în acest ansamblu natural înzestrat cu rămurișuri disociative, noțiunea de critică. în vederile lui Adrian Marino, statutul literaturii are două aspecte. Unul "supraistoric", marcat
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
l-au cunoscut, medici sau pacienți, scriitori sau foști deținuți politici cu care a împărțit regimul aspru al detenției la Jilava și Aiud, îl descriu în același mod: un om modest, blând, tăcut, cu privirea agera și fruntea înaltă, cu înfățișare de sfânt bizantin, gata totdeauna să sară în ajutorul celui în nevoie, înainte chiar de a i se solicită sprijinul. Părintele Dumitru Stăniloaie scria despre el: „Am observat la poet o mare modestie, o fugă de exprimări și o demnitate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]