684 matches
-
poetului“. Nimeni nu-ți oferea detalii, nu întâlneai nici o pancartă care să-ți explice că „iubita poetului“ era căsătorită atunci când îl iubea pe poet sau că insista să-i rezolve nu știu ce petiții financiare prin parlament, drept răspuns la scrisorile lui înfierbântate. Cam în același timp, Macedonski zăcea în dizgrație, uitat de toți. Vara, prin iunie, lumea făcea coadă la statui, care cu flori, care cu panglici și coronițe de brad. În fiecare an, se împlineau nu știu câți ani, ba de la nașterea, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
merge strună, ca niciodată. Zgomotul tobelor sau al difuzoarelor sparte din hol devenea la un moment dat asurzitor, întreaga clădire se zguduia din temelii, ca la cutremur. În puținele momente de pauză, auzeai trilurile corale, extrase din zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire iminentă era întărită și de trecerea vagoanelor pe bulevard (pe vremea aia, Schitu Măgureanu plimba de sus până jos tramvaie), care făceau geamurile să zăngăne și podeaua să vibreze, cu tot cu scaune, scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lemn care-o țineau deasupra oceanului. Mai era unul interesat de emblema Anvers-ului: statuia uriașului Druoon Antigoon, împreună cu secțiunea de cer cuprinsă între ancoră și castelul Steen. Peste tot te întâmpina o agitație frenetică, hărțile se-amestecau cu strigările înfierbântate, numele de cartiere cu prețurile sau calupurile de informație oferite la schimb. Doar Bucureștiul lipsea. Nimănui nu i-ar fi dat prin cap să liciteze garajele Securității de pe strada Paris sau cheiul Dâmboviței pe care apa murdară plutea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dăm de cap, poate și alții, fără să observăm. Câtă lume o mai căuta, câți ar fi dorit-o în fața ochilor, să-i citească netulburat conținutul, rostind fiecare cuvânt fără frică, recunoscându-și nefericirea și bucuriile? Mihnea era sceptic, dar înfierbântat: ar fi vrut să afle totul, să găsească documentul, să descarce el conținutul. Dar dacă suportul se deteriora, iar celulele încărcate cu informația neprețuită ardeau, debranșate de la sursa lor vie de alimentare? Doar o poveste eternă, misterioasă, circulantă, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era liniște. Drumurile erau sigure. Dar seara se apropia, iar pentru siguranța voievodului trebuiau să ajungă cât mai repede Înapoi, la Cetatea Neamțului. Căpitanul se apropie de masa de lemn la care cei doi se așezaseră și continuau o discuție Înfierbântată. - Vino, Cosmin! spuse Ștefan, văzând că Oană n-ar vrea să Întrerupă convorbirea, dar pare a fi, totuși, nevoit s-o facă. - Iertare, măria ta, spuse căpitanul. Nu mai e mult până apune soarele. Ar trebui să ieșim din munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un țar absolut, să refuze orice admitere a ideilor moderne, orice concensiune către bolnavul și nenorocitul său popor, atunci el cată, cu voie sau fără voie, să procure o răsuflare pasiunilor naționale celor {EminescuOpXII 97} comprimate și o ușurare pentru înfierbîntatul sânge rusesc. Alexandru se află în răspântie și trebuie să aleagă una din două: sau să cedeze față cu poporul, sau să-l ocupe în modul cel mai fatal: Constituțiunea sau războiul. De un țar reformator puterile europene n-ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
difuze și evanescente: „Vine o zi când pădurile, calme, nu mai dau glas, /pasărea nu zboară mai sus de crengile tinere, / nici iarba nu mai foșnește la fiece pas.// O zi, când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o rază difuză de seară / și multe, multe petale de flori. // O zi - vesperală” (Vine o zi). În prelungirea Vesperalelor se situează scurtele poeme de rezonanță blagiană din Itinerar dacic (1972), care nu sunt nici evocări, nici descrieri, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce și armonios. Își mișcă ușor capul În sus, ca și când și-ar fi căutat inspirația printre căpriorii din tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate. - O zi doar, iar apoi se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
veșminte, păreau să fie niște negustori bogați. I se părea că auzise cuvântul „Toulouse” În spusele unuia dintre ei. Își Încordă auzul, dar nu mai izbuti să deslușească decât câteva vorbe, Înainte ca sunetele să le fie Înăbușite de vociferarea Înfierbântată a gloatei. Îl văzuse oare cineva pe Brandan la Toulouse? Se răsuci pentru a căuta din ochi chipurile cunoscute. Mai Întâi dădu peste Arrigo. Era În picioare lângă balustradă, cu obișnuitul său aer sceptic, ca și când ar fi venit acolo doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
însemnat, în perimetrul acestor limite. Petreceam ore întregi dichisindu-mă ca să arăt ca un îndrăgostit plin de ardoare. Cu o concentrare mută și eforturi imense de a mă face totuși observat. Era singurul mod în care, în dispoziția mea amoroasă înfierbântată și pitorească, eram în stare să mă imaginez. Dar, la fel cum prima adiere de ciumă este pornită de fâlfâiala molcomă a steagurilor și frumusețea unui port - o scenă de pace stabilă și preocupată - aș fi putut totuși, în ciuda aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
50 de lire. Că era pe moarte sau nu, acest bătrân mucalit le dădea peste bot tuturor în legătură cu acest cerc al iubirii care ne protejează. Pieptul lui scofâlcit cobora și se ridica respirând putoarea de adânc de mare a țărmului înfierbântat și mirosul exploziilor și focurilor. Războiul abia se mutase de acolo spre nord. Trecătorii napolitani râdeau și făceau spirite, plini de jind și ironie în timp ce citeau această provocare ingenioasă. Facem și noi ce putem ca să umanizăm lumea, să o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în stradă la marș. Am căutat-o pe Sophie, care m-a văzut ea prima și a strigat: A venit organizatorul. El e. Uite-l pe March! Ședea pe unul din butoaiele alea imense, cu gambele în ciorapi negri desfăcute. Înfierbântată, însă palidă și posomorâtă, cu părul ei negru acoperit de o bonetă, îi jucau ochii negri în cap de emoție. Încerca să nu îmi arate nici un semn de familiaritate față de ele, așa că nimeni nu și-ar fi dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dogoarea adunată de la soare, și de-a lungul acelor firișoare care i se întindeau în dezordine pe frunte ardea firul roșu care era parte din secretul negrului. Mi-a spus înverșunată: Unde-ai fost! Am ajuns acasă foarte târziu. Era înfierbântată, tremura, nu mai avea răbdare și lacrimile grele și limpezi îi măreau ochii, sugerând nebunia durerii pe care o arătau uneori. Vedeam că e gata să o bufnească plânsul, dar ea n-a făcut decât să stea acolo, tremurând: Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
picioare!... Cît pe ce s-o fac de oaie cînd..." Rîde încet, de unul singur, amintindu-și cum, trecînd pe lîngă club, împreună cu Sorina, ea tocmai l-a invitat să intre, să asiste la un antrenament. Absorbit de frumusețea trupurilor înfierbîntate, al căror miros de piele transpirată îl simțea insinuîndu-se feminin și tandru în trupul lui, excitîndu-l, s-a trezit urmărind-o pe una, mai zveltă, cu formele mai pronunțate, murmurînd aprecieri, pînă cînd, observînd privirea curioasă a Sorinei, a completat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
speriată de-a binelea, dar prea tîrziu: bărbatul i-a prins deja umerii între palme și o apropie, învăluindu-i gura într-un sărut brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-su... L-ai auzit doar ce spunea la restaurant: un timp a umblat cu colectivizarea, apoi a fost în spital, a fost promovat... Nu se poate! a tremurat femeia, aruncîndu-se pe pat, cu obrazul în palme, amintindu-și de privirea înfierbîntată a tînărului de acum trei ani; a înțeles că un astfel de om e ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să respir puțin aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și încercând să se sprijine de aripa udă, alunecoasă, a automobilului. Ploaia îi răcori fața înfierbântată. Văzu, imediat dedesubt, suprafața întunecată a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet sub forța inerției. Probabil că în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a revenit periodic. Se spune că Sonetul 153 al lui Shakespeare se referă la Ennistone și că imaginația vie a bardului atribuie sursa izvorului unei farse pe care una dintre nimfele Dianei i-ar fi jucat-o lui Cupidon cel înfierbântat. În timp ce acesta dormea, i-a stropit penisul cu apa unui izvor răcoros, care de atunci încolo a devenit fierbinte, și ale cărui ape, se zice, au devenit tămăduitoare pentru „rușinoasele tulburări“ și „bolile ciudate“ provenite din amorul imprudent. O broșură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un salariu și o uniformă. Câți ani avea? Purta verighetă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întîlnit pe șosea, ați făcut tot felul de chestii, undeva pe o banchetă din spatele autocarului. Sărutul vostru neîntrerupt sfidînd nu doar morala comunistă, ci și bunul-simț, În timp ce mîinile, pe măsură ce ea s-a mutat În poala ta, au desăvîrșit această cunoaștere Înfierbîntată. CÎnd autocarul a Început să vă planteze prin oraș, În funcție de zonele În care locuiați, ai coborît prin raza ucigătoare a privirii dirigintei și a cîtorva colege pudice, mișcîndu-te jenat și greoi. Tu așa credeai, că nu vă vede nimeni? ți-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părăsește pavilionul ORL. Același lucru Îl fac și eu, cît se poate de ilegal, pe o ușă de serviciu, parcurgînd În viteză aleile pustii; un zumzet tonic, punctat de acute care vin din diverse radiouri sau din minți un pic Înfierbîntate, se aude din toate clădirile spitalului; dar, altfel, e liniște. Mă duc glonț În salonul lui Rică, unde de asemenea s-a Încheiat procesul de votare. Comentăm momentul și ne amuzăm de episoadele comice pe care le-am remarcat. — Cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]