989 matches
-
te iubeam cu-atâta pasiune ! Râdeam când flori din tine culegeam. Și de vedeam în ochi tăi,minune, vreo lacrimă, cu patos o sorbeam. Au fost atâtea zile minunate pe care le-am trăit mereu intens, cu inimi de dorinți înflăcărate și visuri ce aveau mereu alt sens. Cât te-am iubit o știe infinitul, căci pân’ la el iubirea-mi ajungea pentru-a-mi șopti cu drag,că-s fericitul care-a găsit cea mai frumoasă stea! 22ianuarie 2017 Anatol
STEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364291_a_365620]
-
ai dorit? Mă privea într-un fel ciudat, știam că și în sufletul lui se ducea o luptă, se surpau vise, altare... S-a apropiat de mine și m-a strâns cu putere în brațe. Cea mai adevărată și mai înflăcărată îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur în fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
cei care au pus umărul la realizare. Unul dintre aceștia este și Ion Roată, intrat în istorie ca o legendă. Cunoscut și sub numele de Moș Ion Roată, a fost un țăran român, deputat în Divanul Ad-hoc și un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova și Valahia și al reformei agrare din Principatele Unite Române. Se spune că semna prin punerea degetului muiat în cerneală - puntea de veacuri a neștiutorului de carte - oficial semnând cu parafa primită în Divanul ad-hoc, dar
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
de gardă? - Da, da... înțeleg... Știi, în seara asta merg cu soțul la restaurant, l-a întrerupt Anca împingându-i ușor, parcă cu părere de rău, mâna pe care el o așezase pe brațul său în timp ce-i vorbea tot mai înflăcărat și convingător. E vorba de o onomastică, a continuat imediat, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, privindu-l aparent liniștită. - În cazul acesta, petrecere frumoasă! Și până atunci nu avem timp să... - Nu, nu am timp de nimic
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
mi-a legat sufletul și acesta a rămas ferecat într-o iarnă geroasă. Ghioceii s-au ofilit ca și clipa pardisiacă ce a apus. Eu am continuat să adun afine în timp ce sufletul meu trăia în trecut. Trăia într-o iarnă înflăcărată peste care au nins mulți ani de atunci. Se apropie iarna. O s-o caut pe Ana mea printe amintiri. Ea a murit într-o primăvară. Picătura de gheață s-a topit lăsând locul unei picături de apă ce avea chipul
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
chema Adriana. Coborâră din mașină, se luară de mână și priviră în jurul lor. - Oauuu! Sandule, e atât de frumos, e o splendoare, nu-mi vine să cred că există un asemenea loc! Îi spuse Adriana lui Sandu cu o voce înflăcărată. - Ți-am spus iubito, că este un loc care merită să fie văzut și ți-am promis că o să te aduc să-l vezi, îi răspunse Sandu, și-ți promit că nu este ultima oară când venim aici. O cuprinse
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Timpul stă în loc. Acum e dansul. E ritmul viu al unui rock turbat dar atletic, e vârtejul unui vals spectacular, ocupând o sală spațioasă. E menuetul uitat de timp într-un salon strălucitor cu prinți și prințese. Este un twist înflăcărat ascunzând gânduri care aduc pe buze un zâmbet furișat fără știre. E încântâtoarea periniță în așteptarea unei flori dăruite cu batista fluturând în fața ochilor tăi și cântecul alegerii. Oricare dintre acestea sau toate măsurând timpul frumosului, al mișcărilor care unduiau
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
liber iară. Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-te până la Sătmar Unde-i Lucaci la-nchisoare, Nu vede nici cer, nici soare Și să-i spui închinăciune De la-ntreaga națiune, Că el mândru s-a luptat Ca român înflăcărat. Doina a fost scrisă de învățătorul George Bocu din Șiștaroveț, la sfârșitul lui iulie 1893 și publicată mai întâi în „Foaia poporului”. Autorul a copiat-o și a adaptat textul după „Hora lui Roman”, compusă de Iosif Vulcan și publicată
CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362511_a_363840]
-
privii extaziat... De-am fi știut să ne oprim - O clipă să fi-ntârziat, Să nu dăm drumul la amor, Acel tumult sfâșietor... Scăpam de triste amintiri. Și astăzi n-aș fi vinovat De tot ce s-a-ntâmplat În inimile-nflăcărate; Le vezi că-s sfărâmate, Și cale nu-i de-a-ndrepta Ispita... Nu se poate! Așa-i c-a fost și vina ta? AI TRECU UN AN https://www.youtube.com/watch?v=ptxVNCUVXB 8 Referință Bibliografică: APUSUL IUBIRII / Marin
APUSUL IUBIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362554_a_363883]
-
ar fi putut să-i adreseze regina, îi răspunse: - Luminată și preaslăvită regină! Poți să-mi ceri orice, chiar de-ar fi să-mi risc viața care și așa nu valorează cine știe ce! Regina se lumină la față auzind acest răspuns înflăcărat și-i zise: - Văd că ai un suflet mare, deși ești numai un cerșetor! Porunca reginei tale este să ieși din cetate pe aceeași cale pe care ai venit și să pleci într-o călătorie lungă, spre miază-noapte, până ajungi
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
de la Văratec” își plânge și acum poetul pe care l-a iubit toată viața și l-a urmat până și-n moarte. Veșnic nemuritor, făcând să vibreze cu vioara lui o întreagă țară, Ciprian Porumbescu își cântă „Balada” și cântecele înflăcărate sunt înscrise „Pe-al nostru steag”. Aceste repere istorice, culturale, artistice, sunt amintite de Virginia Vini Popescu pentru ca românii să nu-și uite marile personalități și să le poarte o neștearsă amintire. Momente emoționante reînvie poeta, legate de accidentul tânărului
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
și ansambluri semnificative. Sprintena transparență stilistică introspectiv-confesivă investește fericit distribuția sensurile inedite a seriilor temporare de evenimente... Îndurătoare, Cătălin Fluorina Florescu înviorează greutatea apăsătoare a amintirilor, fără să împuțineze substanța scrierii, care aleargă virtuos prin arterele ei. Tonul elevat și înflăcărat al limbajului este călăuzit de ceremonialul infuziei de prospețime”... Autoarea cărții, stăpânindu-și destul de greu emoțiile, plăcută ochiului și urechii prin tinerețe, farmec feminin și cuvânt curat, lipsit de tenta aceea urâcioasă a pocirii cuvântului românesc, pe care mulți români
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
bocancii noi, proaspeți primiți de la părinți, alături de pieile de oaie, de sacul plin cu alimentele oferite de seniorii familiei care nu și-au ascuns bucuria de a-l conduce cu căruța cu cal până la baza muntelui, la Vistișoara. Înainte de întoarcere înflăcăratul Vasile a stabilit programul de lucru: locurile de întâlnire în zona Tufelor Viștii; bilete cu informațiile necesare puse într-o cutie metalică îngropată la baza unui stâlp de telegraf. Prin informatorii infiltrați de securitate în rândul luptătorilor, li s-au
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
constata că experiența duhovnicească a martirilor depășește cu mult mulțumirea per �sonală de a fi în Dumnezeu. Dragostea adevărată după cele cerești și sta �tornicia în iubirea divină antrenează pe mucenici să năzuiască să ajungă dincolo de mântuirea proprie, până la dorința înflăcărată de a cuprinde pe toți frații în Iisus Hristos. Dacă ne reîntoarcem la unitatea dintre mucenici, Biserica și Iisus Hristos, vom constata că supliciul martiric în Iisus Hristos unifică Biserica adunată în momentul adecvat liturghiei. Cum s-a putut constata
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
au alungat din timp din liniștea pietrei n-au putut să ne alunge din inimi totuși unde pietrele s-au amestecat cu sângele devenind sânge fiecare piatră rămasă era ca un letopiseț împietrit între noi și pietre exista o dragoste înflăcărată infinită ca o lacrimă înghețată Brâncuși a dezrobit primul o pasăre de granit cu inima visul lui Pygmalion a prins contur încă o dată peste milenii dați-vă naibii cu Facebook-ul vostru cu pisici și curve la sfărșit de mileniu nu
PIATRĂ DE HOTAR de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367036_a_368365]
-
Alexandru. Ochii lor tineri se priviră îndelung. Călăul îi rupse gulerul înalt ce-i acoperea grumazul dând a-l apăsa spre butuc. Tânărul se smuci, și își privi încă o dată Principele din ochii căruia lacrimi fierbinți se prelingeau pe obrajii înflăcărați. Căpitanul surâse și colțurile buzelor săltară smocurile musteței stufoase ce-i acoperea gura uscată. Se așeză în genunchi, își potrivi capul, rămânând așa până când, din grumaz, începură a țâșni zeci, sute de firicele de sânge, înroșind butucul. Elisabeta împietri, dar
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Tim. 1, 9); iar dumnezeiescul Ioan Hrisostom adaugă că: "Toți câți au avut zel pentru filozofia din Noul Testament au ajuns în jurul lui Dumnezeu nu de frică și pedepse, nici de amenințare, ci dintr-o iubire dumnezeiască și dintr-o afecțiune înflăcărată; căci n-aveau nevoie de ordine, porunci și legi ca să aleagă virtutea și să fugă de rău, ci ca niște copii de neam bun și liberi care-și cunosc demnitatea, s-au pus în mișcare de la sine spre virtute fara
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
ei mergând în pustie, s-au rugat în genunchi până a doua zi când a venit vremea adunării (slujbei). Și după ceasul al noualea și vecernie s-au împărtășit; iar după cuminecare, unii au șezut și au mâncat, alții mai înflăcărați s-au dus în liniștire (isihie), trăind numai cu puterea împărtășirii. Și pururea pomenitul ne-a spus multe povestiri folositoare de suflet, mai cu seamă ca să ne cuminecam în fiecare zi cu dumnezeieștile Taine și să-i primim pe străini
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
artă fotografică - Henri Miller”. - Incredibil! Aceștia sunt chiar părinții mei..., murmură emoționat. Păși cu încredere în sala mare și se îndreptă spre un domn care vorbea unui grup de persoane. - Reușită fotografia din vitrină..., întrerupse el cu glas tare discuția înflăcărată. Cei prezenți își întoarseră privirile spre locul de unde se auzise vocea. - Mulțumim. - Domnul Henri Cartier Bresson este aici?, continuă Matei nestingherit. - Da, eu sunt. Lumea asistă curioasă la dialogul celor doi. - Îi cunoașteți pe cei doi tineri din fotografie?, întrebă
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren terț) „narcisismul“ mărturisit / dovedit de undă, între „secundă“ și „încetineala afundării inimii eroului liric“. Ultimul vers, Pasul trece, eu rămân, detașat de cele cinci catrene, reverberează din paremiologie
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
mirat însoțitorul ei. - Pentru că... ei bine, Mitch, în seara asta am descoperit o comoară... - Oh, nu... Te rog, nu! - Ce e? - Nu-mi spune că ai început din nou să vânezi... - Ba binențeles că da, dragule! Ia privește!, zise Cara înflăcărată arătând cu bărbia către soliștii de pe scenă. Bărbatul întoarse privirea plictisit. - Vă place genul, doamnă?, întrebă proprietarul localului zâmbind cu îngăduință. - La nebunie. Cum te cheamă, tinere? - Harley, doamnă. - Harley..., repetă ea. Adu-ne, te rog, și o șampanie. - Da
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
puțin, apoi din ce în ce mai hotărât. Acesta era începutul, acesta era drumul către succes, așa cum îi promisese Cara cândva. Cea mai mare satisfacție, o fericire infinită, o inimă bubuind de fericire, simți atunci când un grup numeros de puștani gălăgioși și extraordinar de înflăcărați, adevărați fani în devenire, scoaseră o pânză albă imensă pe care stătea scris cu litere de-o șchioapă: „E M I N E M”. noiembrie 2013 Referință Bibliografică: Drumul către succes / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1088
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
nu poate fi atotputernic; atotputernic e sufletul omului când se lasă vrăjit de o idee măreață. Mi se poate răspunde cu ironie că ceea ce spun e ridicol și imposibil. Numai că eu cred cu încăpătânare că atotputernic este doar omul înflăcărat care caută imposibilul. Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 10 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1806, Anul V, 11 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
cântărit eu le așez în față, Ca pe nebănuite sărbători; Nicicând n-am viscolit această viață Și n-am furat din curcubeu culori. 16-03-11 Un porumbel Spre dimineață am visat un porumbel. Vâslea pe muchea încremenit-a zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea o rece apăsare
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
nostru devenise locul în care unii preferau să-și petreacă după-amiezile și serile. După 2-3 ore de cântat se așezau cu toți în jurul pianului, care se transforma rapid în masă, scoteau din sacoșe ce aduceau de-acasă și începeau discuții înflăcărate despre literatură, despre politică, despre chimie, despre religie sau despre cine-mai-știe-ce le mai trecea prin cap, iar discuțiile se întindeau uneori până după miezul nopții. Tataia le povestea despre călătoria lui pe Athos, despre călugării și pustnicii pe care i-
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]