7,523 matches
-
care are la bază un text în limba maghiară și un altul în latină, ce a fost publicată la Orăștie, în anul 1582. Traducătorii, avându-l în frunte pe episcopul Mihail Tordaș, mărturisesc în prefață că au dorit să vadă înflorind „cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu pre limba noastră românească“. În ciclul traducerilor din secolul al XVI-lea, Palia de la Orăștie ocupă un loc aparte prin frumusețea traducerii, prin limba ei vioaie și armonioasă. „Traducătorii acestei cărți, subliniază istoricul literar N.
Agenda2003-50-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281838_a_283167]
-
excepții, cum este cazul Flaviei, o tânără căreia nu i-a trecut măcar o clipă prin gând că va ajunge să realizeze haine și, mai mult, chiar să lucreze tocmai în Italia, acolo unde moda e la ea acasă și „înflorește“ parcă pe zi ce trece asemeni artelor atât de dragi sufletului de roman... Talentată și surâzătoare, Flavia e mândră acum de imaginația sa debordantă și de succesul pe care l-a cunoscut departe de țară... Începuturile unei cariere Născută în
Agenda2003-30-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281295_a_282624]
-
de apărare. Atestată documentar în 1548, Cetatea Făgetului a intrat foarte repede sub dominație otomană. Eliberată de către banul Lugojului, Gheorghe Borbely, exact în ziua victoriei lui Mihai Viteazul la Călugăreni (13 august 1595), cetatea va intra în stăpânirea Principatului Transilvaniei, înflorind sub conducerea lui Ștefan Bekes. Până la Pacea de la Karlowitz, cetatea a fost obiectul unor aprige confruntări între români, turci și austrieci. Materialul arheologic descoperit aici este bogat și variat: ceramică de secolele XVI-XVIII, cahle pătrate și tronconice și chiar o
Agenda2004-34-04-cultur () [Corola-journal/Journalistic/282781_a_284110]
-
altădată nu aveau... ceas. Într-adevăr, nici urmă de mecanism de ceasornic, nici picior de... roată dințată. „Ceasurile” nu erau altceva decât suprafețe rotunde, divizate în 12 arce de cerc, fiecare sector fiind plantat cu flori de culori diferite. Ele înfloreau pe rând, pe măsura scurgerii timpului, alături de indiscutabilul aport estetic pe care-l aduceau locului unde erau amplasate, aranjamentele indicând timpul fără să fie nevoie de un costisitor - în aceea vreme - mecanism de asemenea dimensiuni. Ideea îi aparținuse naturalistului suedez
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
piele de găină pe brațe, pe gât, pe coapse... Nu mai este sigură pe șine. Și... psoriazisul acela tâmpit, maladia care incearca degeaba s-o învețe smerenia!! Rănile dintre degete, de pe dosul palmelor sale, ba se deschid, ba se închid; înfloresc, se ofilesc... Se întind de la unghii spre coate, ca o lepră scâr boasă. Inelul de argint masiv și cu semnul unui dragon înaripat incrustat în montura, îl poartă cocheta, pe degetul acoperit în dantelă veche de Flandra. Singură în capelă
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
nici un fel de roadă nu s-au făcut în Moldova și Țara Muntenească, nefiind ploi toată vara și mai mulți din sărăcime mâncau rădăcini de papură și umblau cerșind”. În vara aceluiași an, relevă „Analele Brașovului”, din cauza arșiței, „pomii au înflorit a doua oară, dar fructe nu au dat, s-au aprins pădurile de pe muntele Zărnești, de i-au rămas numele «La arsură», iar de Crăciun a fost o vreme de vară”. Adesea, nici iernile nu erau mai ademenitoare, de vreme ce un
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
în satul Aliman, județul Constanța. Era atras de muzica ușoară încă din anii de liceu, când, alături de un grup alcătuit din colegi, interpreta șlagăre din repertoriul internațional, dar și titluri din muzica autohtonă a timpului: „De ce nu vii când castanii înfloresc“ (Nelu Danielescu) sau „Micul lustragiu“. Sentimental prin excelență, îl atrag piesele romantice pe care simte că le poate interpreta cu convingere. Debutează la Televiziune într-un spectacol înregistrat la Casa Studenților, alături de Petre Geambașu, viitor pilon al grupului vocal-instrumental „Star
Agenda2004-37-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282861_a_284190]
-
al unei noi grupări, „Prolog“, o grupare ce refuza teoretizarea demersului artistic, dar și alinierea la curentul hiper-modernist în care se înregimentase grosul mișcării artistice românești. „Ne plasam într-o tradiție incredibilă“, spune Flondor, în acea tradiție similară naturii, care înflorește, se înnoiește an de an pe aceleași temelii, în continuitate, cu toată prospețimea pe care o relevă ochiului. De ce „Prolog“? Pentru că este vorba despre situarea la începuturi. Înainte chiar de Logos, de Cuvântul care la început era la Dumnezeu. Atitudinea
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
leac Spleenul din enteleheia -„Doborâtă-n somn femeia Mie partea cea dintâi, ție clarul lunii. Zeea. Să nu-mi cazi din lacrimi, greu, Am căzut în lume eu Prunc orfan de semizeu. Blestemat întru splendoare Solzul smulgerii, cel care a-nflorit știind că moare prin de - sinea - Lui iertare. Din Doimea sferei Lui Spre Teandra Domnului. Sanctuaric hiacint Capul tău e labirint Ieși pe unde ai intrat Imuabil sfânt păcatCel autoreplicat? Aum mane padme hum Cine suntem, cine sum în alburn
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
genunchii se prelungesc prin păsări" (Printre copaci de sticlă - plimbare de vineri -). Că și: "respirația plutea precum o bibliotecă / deasupra unui calendar - / cînd pietrele de rîu adorm / casetofonul se transformă într-o / stradă piezișa..." (Lecția secretă). Că și: "mi-au înflorit plămînii într-o tapiserie / de o tristețe abstractă - / pictore, ramă portretului e oglindă care ma strînge - / vinul vechi curge dintr-o ureche minerală / iar colecția de melci dansează pe un geamantan dantelat - / am cules ieri încă o baricada demodata / și-
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
nebunești, amețite de culorile crude, într-o continuă metamorfoza. Cînd îi înmulea brațele și picioarele, cînd îi dădea foc pletelor sau le umplea de roiuri de albine, cînd îi desena pe trup o mulțime de guri enorme. Uneori acest trup înflorea că o grădină sălbatică; pe sfîrcurile sînilor se deșchideau maci, flori de scaieți portocalii îi ardeau la subsuori, clopoței și măceși se încolăceau în jurul membrelor ei, ciorchini de coacăze i se scurgeau de pe buze, libelule cu aripi albastre-violet își luau
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
o dată cu bolșevicii, a devenit astăzi regula, și nu excepția. Dacă nu ești bădăran, mojic, mahalagiu, nesimțit, mitocan nu ai nici o șansă de-a fi auzit. Lucrul e valabil și în afaceri, și în manifestările publice. Probabil din această cauză au înflorit (și prosperă incredibil) oamenii de televiziune cu fețe de procurori și maniere de killeri. înfigându-și agresiv-sașiu privirile în cameră, ei își execută, în numele culturii de groapa lui Ouatu, preopinenții, din care își extrag colții doar atunci când i-au adus
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
eu la Cluj, petreceam împreună zile sau măcar ore. Sînt ani buni, aproape un deceniu și jumătate, de cînd am făcut Paștele la el, la Cluj, mai spre sfîrșitul lui aprilie și începutul lui mai. Primul lucru care mi-a înflorit în minte, la aflarea veștii năucitoare a morții lui, au fost acele zile de discuții nesfîrșite și de plimbări prin oraș sau prin Grădina Botanică. Am fost cu el și în împrejurări rele, o dată la o clinică pentru un consult
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
servituți a căror durată apare neînsemnată în raport cu veacurile, cu mileniile stării de inferioritate): "Trupul, aici,/ conduce/ mașinăria timpului/ strict încadrat; pîrghiile/ lumii sculptate/ în aerul pietrei;/ pot realiza orice:/ între mine și tron/ nu încape/ decît o explozie// Phoenixul/ va înflori/ miriade de aștri/ clipind" (Explozie). Atît de surprinzătoare e o asemnea conștiință a libertății, încît se ivesc normale griji față de "greșelile" ce ar putea rezulta din aplicarea puterii astfel dobîndite: "Un gest, unul singur/ al mîinii mele/ în viitor -/ istoria
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
prăbușit/ în mocirla durerilor. Vaca noastră uitată în grajd/ în balegă putredă se va îneca, păianjenii/ vor mînca din ea și se vor umfla ca purceii/ iarba va crește în pînza păianjenilor/ groasă ca sacul, păduchii vor încolți pe găini/ înflorind năpraznice roade/ în porci se vor împotmoli șobolanii/ toate se vor surpa ca frunzișul de toamnă/ și casa noastră va fi mai pustie ca ramura singură/ sub licărul stelelor picurînd/ din întunecate înghețuri" (Plîngerea diacului Ion din Dragomirești în sbornicul
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine./ Aerul e liniștit, mural/ Cu mirosuri grase scufundate în cuvânt./ Lumina picură pe bale/ Ca un reflex condiționat/ Când Dumnezeu plutește dincolo de zăbrele./ Primăvara sau iarna între porți/ Ceață îndelung înflorită pe ochii mei,/ Trece o femeie, mai frumoasă acum invizibilă,/ Înainte-i sunt divinitate în patru labe" (Jurnal de bord). Poezia culorilor lui Breughel ("Bate la ușă simplitatea/ În veșmintele baroce ale iernii./ Abia simțită amărăciune sau bucurie,/.../ Umbra ce
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
privi îndărăt, catre rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epoca pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc cu tot felul de povești savante și legende care au alimentat frenezia căutării unei limbi a Paradisului. Propunîndu-ne să recitim cîteva dintre principalele teze care au abordat încă din secolul al XVII-lea, de fapt, problema graiului
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
profundă. Vorbindu-mi mă fixă cu ochii săi mici, de reptilă, negri și strălucitori. Nu cunosc pe lume alți ochi mai asemănători ochilor unui șarpe, decît pe cei ai lui Mihai Antonescu. Pe biroul lui, într-o vaza de cristal, înflorea un buchet de trandafiri. ăîmi plac mult trandafirii - mi-a mărturisit -, îi prefer laurilor.ă I-am spus că politica pe care o duce riscă să trăiască tot atîta cît trăiesc trandafirii, ărăstimpul unei diminetiă. ăRăstimpul unei dimineți? - mi-a
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
sentința lui Miron Cozma o nedorită componentă politică. Atunci când vrei să lecuiești o boală de gravitatea celei puse în evidență de simptomul Miron Cozma, nu te mulțumești doar să tai unghiile! Chirurgia trebuie să meargă până la capăt, altminteri cancerul va înflori amenințător și va cuprinde întregul organism. Magiile juridice parțiale nu fac, în astfel de împrejurări, decât să pună în evidență superficialitatea vinovată a celor care stiu perfect că boala e mortală, dar nu fac decât să spele rană cu apă
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
oricui - înseamnă că, din inconștiență sau din prostie, daca nu chiar din ticăloșie, te pui în slujba dușmanilor dovediți ai democrației! Logică reproșurilor de acest tip e, în cel mai bun caz, bizară: vinovați de înapoierea, prostia, corupția, minciună care înfloresc că într-o junglă în România, nu sunt cei care le provoacă, ci nefericiții care le observa! Nu asasinul e de vină, ci martorul - fie și involuntar: căci ce poate fi... mai involuntar decât ideea de a te naște într-
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
Z. Ornea Românul este o specie literară tîrzie în orice cultură și cum literatura noastră a aparut tocmai spre mijlocul secolului trecut, românul își poate revendică adevărată naștere după al doilea război mondial, înflorind efectiv în interbelic. Sigur, îi putem detecta începuturile tocmai în secolul al XVIII-lea cu baroca Istorie ieroglifica (1705) a lui Cantemir, apoi, făcînd un pas de un secol și jumătate, ajungem, în 1863, la Ciocoii vechi și noi al
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
la cei ce vin din afara acestei tradiții, și-i forțează ușile în așteptarea unui prestigiu. Orgoliul e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit, din idee, a doua se înfiripa din relațiile ostile, ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un substitut pentru meritocrație. Orgoliul e heraldic; vanitatea nu; primul e aristocratic, a doua - populară, chiar plebee. Ambele se găsesc în relații proprii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
ci mai degrabă cu un scop pur didactic, atrăgînd, de pildă, atenția asupra unor eventuale reluări de teme, motive, personaje, sau morale. Dar, tot el ne avertizează de la început, isi îngăduie și subtile, insesizabile schimbări, de accent, de nuanță. Povestitorul înflorește unde vrea el, la urma urmelor. Plăcerea istorisirii e o formă de inspirație, o resimțim cu toții în micile noastre exerciții narative cotidiene, cînd adăugăm un minuscul detaliu ici, omitem altul dincolo, totul doar pentru că există un entuziasm al povestirii, care
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
supraviețuire. Poate de aceea este modelul narativ atît de util și de adecvat unei teorii neurobiologice. Urmînd îndemnul lui Carrière, că fiecare dintre cititori să devină, la rîndul său, povestitor, spunînd altora poveștile din această carte, după propria să inima, înflorindu-le așadar cît poftește, închei istorisind și eu una, dintre preferatele mele, întîmplător o pildă persana: ea ne vorbește despre un povestaș care, zi după zi și noapte după noapte, îi spune oceanului o poveste, fără a avea răgaz decît
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
Metaforă./ Dimineață umbră ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ dedesubtul întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ oglinzile acoperă singurătăți voiajere/ pe limbă dulce-amară înflorește furtună/ singur extatic amar/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/Metaforă./ La academia poemului principalul subiect e uimirea" (Academia poemului). Cerneală, instrument al sacrificiului literar, apare celebrata nervalian: "Copleșitoare măreția golului/ pe care urmează să-l umplem
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]