279 matches
-
chemat să restabilească ordinea este fie Dumnezeu (ca în legenda mai sus menționată), fie solomonarul, ca în acest descântec din folclorul minerilor din Munții Apuseni : Dacă tăul o săcat Șteampurile nu mai bat, Hai ploaie cu șirloaie Foieșu să se înfoaie Și-o trecut șolomonaru Care umblă cu șercanu [= balaurul] Din zbici o pocnit Pe iel s-o suit Și s-o tăt rotit Ploaia s-o pornit Și s-or umplut tăurile Și s-or pornit șteampurile (19, p. 84
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
meseria ta. * Câinele care nu latră mușcă pe furiș. * Este foarte important să știi că știi, dar și mai important e să știi că nu știi. * Nu-ți ridica nasul prea sus; el poate fi lovit de avioane. * Nu te înfoia dacă nu ai pene. * Penele de cauciuc sunt surori cu cele de benzină, dar nu și cu cele de gâscă. * Tălpile goale sunt colectoare de spini. * Nu toți cei ce-și sprijină bărbia în palme sunt gânditori. * Minciuna este adevărul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
furie și agresivitate și că toți se reped unii la gâtul celorlalți. În momentul ăla Wahrhaftig Întrebă care era diferența dintre Monte Carlo și Ramallah și se lansă Într-o altă anecdotă. Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai vorbă, rața știe/ Cea mai prima meserie/ Că e doctor în chimie / ...Dar degeaba osteneala/ Pe cel prost nu-l prinde școala”. Dialog: „N-aș răspunde la anchetă/ Că pentr-un răspuns onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul. Mașa puse lăudăroșenia lui puse pe seama păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această pocitanie? Ia uite cum se Înfoaie fanfaronul? Ce potlăgării se mai coc În mintea lui? Încotro a pornit-o? Și de ce Noimann se ține scai de urma lui, odată ce-și dă seama că totul nu-i decât o halucinație ieftină, o scamatorie? Stând picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
subliniind: Iar pravila zice așa: făgăduiala spiritului este aidoma cu noima miezului individualității luate, sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stomac! Nu-l auzi? -Să nu spui că-ți cântă stomacul! -Ba da. Din când în când. -Uită-te, a ieșit coana ciocârlia să-și aranjeze penele, de ziua bună! Și mămuca nu mai vine. -Bufnița își spune rugăciunea, apoi își înfoaie penele peste pleoape ca să doarmă mai adânc.Dacă a stat de pază toată noaptea, trebuie să doarmă și ea măcar ziua. -Cucuveaua ce muncește acolo? Aaa, aerisește așternutul. -Iar vecinii porumbei fac gimnastică de dimineață. Un-doitrei, un-doi-trei. -Toți fac ceva
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de pe apă sunt ale voastre, și toporul meu din fundul iazului... Ei hai, drace! V-oi învăța eu să puneți stăpânire pe lucrurile din lume și să-ndemnați oamenii să se bată cap în cap! CODÂRLIC: Las', nu te mai înfoia atâta, că știm noi cât îți plătește pielea și mătăluță; doar unu-i Dănilă Prepeleac, și-o lume-ntreagă are știință de isprăvile dumnitale... Vezi să nu-ți prinzi urechile pe-aici, că nu le-i mai putea scoate decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
departe de strigătul “Graso!” când vedea reflexia propriei lui imagini. Ținu oglinda nemișcată și așteptă, sperând ca el să spună cuvintele potrivite. Era clar fermecat de propria lui imagine — semn bun, dacă era să se ia după așa ceva — căci își înfoie ușor penele și deschise puțin ciocul. Părea să fie mulțumit de ce vede, deși evident că n-avea cum s-o spună. Haide, îl îndemna Adriana, poți! Și atunci, cu capul ridicat țanțoș și ochii strălucind, Otis croncăni: — Frumușico! Adriana fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mă! I auzi, tată, cum le zice Romica, cică ursitoare, ursitoare, m-ai lovit unde mă doareeeeee... Că la toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu cocoșesc - creasta, slobozind un cucurigu prelung. Mă, fârtați de băutură, declamă Gore, o fi viața grea În Românica noastră dragă, da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
intestinal, ca aia care stă toată ziua la toaletă și pe urmă zice că n-a făcut mai nimic, sare Gore cu gura. Hai că e tare reclama, Îmi plac și pantalonii ei de pijama de nu mai pot... Se Înfoaie vântul În umbrelele de pe terasă, iar Sandu Își mai pune un pahar. Iar e cod, așa ziseră ăștia de la inemehașu’ zglobiu, o ținem din cod În cod, ba penal, ba de ploaie, codu’ cu volanu’, ăla de maniere pierdute și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la modă și se întreba dacă poate să facă rost de ele la timp. Se îngrijora că husa de pe canapea trebuie să fie perfect aranjată, să nu arate de parcă tocmai șezuse cineva pe ea și voia ca pernițele să fie înfoiate, dar nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu el mă petrec. Se mai înfoie o dată fluturându-și șorțul. Făcu apoi o plecăciune cum văzuse la televizor că fac baletistele și, izbucnind în râs, se întoarse în bucătărie. Goncea surâse. Șopti mai mult ca pentru sine: - Ce poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deasupra solului. Stând pe acea stinghie improvizată, poate că ar adormit, dacă temperatura nu ar fi fost mult prea scăzută pentru o pasăre tropicală. Și îl țineau treaz urletele unei haite de animale, din deșert. Urletele se apropiau. Gerard își înfoie penele, semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi. Își înfoie din nou penele. Și văzu cum haita se îndrepta spre el. Capitolul 76 Elicopterul Robinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îl țineau treaz urletele unei haite de animale, din deșert. Urletele se apropiau. Gerard își înfoie penele, semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi. Își înfoie din nou penele. Și văzu cum haita se îndrepta spre el. Capitolul 76 Elicopterul Robinson R44 ateriză într-un nor de praf, iar Vasco Borden coborî, încovoiat sub elice. Urcă într-un Hummer negru, care-l aștepta. — Povestește-mi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la nivel jos. Spinările lor abia se vedeau peste pelin. Îi încercuiseră crenguța pe care stătea cocoțat, apropindu-se și apoi retrăgându-se. Dar era clar că îl mirosiseră, pentru că se apropiau din ce în ce mai mult. Erau șase animale, în total. Gerard își înfoie penele, parțial într-o încercare de a-și încălzi corpul. Animalele aveau boturi lungi. Ochi verzi strălucitori. Aveau un miros distinctiv, de mosc, foarte neplăcut. Și niște cozi lungi și zbârlite. Acum vedea că nu erau negre, ci mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rănit cu labele din față. Continuă să facă asta o vreme. Apoi se ridică, mârâind. — Viața e grea, dar e și mai grea dacă ești prost. Acum toată haita mârâia. Înaintau într-un semicerc. Păreau să se coordoneze. Gerard își înfoie o dată penele, apoi încă o dată. Chiar flutură din aripi, încercând să pară cât mai mare și mai activ. Însă acelor creaturi se părea că nu le păsa de asta. — Ascultați proștilor, sunteți în pericol, nu vedeți? Sunt pe urmele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp și are un zâmbet atrăgător. ,,Am datorii, izbucnește bărbatul, trăgând nervos din țigară. Am datorii. Sunt doar un guguștiuc care se Înfoaie, la vederea perechii lui, dar am datorii.. Am datorii la băcan, la tapițer, la zidari, la vânzătorul de ziare, la Întreținere, la lumină, la croitor, la o bancă populară, la dentist, la propria mamă, la un editor de manuale școlare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care le arăta, venită de afară, din vagabondajele ei nocturne pe acoperișuri. Se uita la mine fix provocator, cu o conformație a botului și a mustăților care m-a speriat, mai ales după ce am realizat că din botul ei atârnau, înfoiate într-o parte și în alta, nu mustățile ei, ci aripile unei păsări. Priveliștea mi-a tăiat dintr-odată pofta de mâncare; mama s-a arătat mult mai înțelegătoare decât mine la ofrandele de pisică-vânătoare ale lui F., doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]