993 matches
-
coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
răbdare?” În urmă s-a îmbărbătat / Și-a tras zăvorul, supărat. Atuncea lupul a împins / Ușa și-n ghiare el l-a prins. Iute de gât l-a înhățat / Și capul i l-a retezat. Apoi, peloc l-a înghițit. / Înfometat, l-a hăpăit Cu mare poftă și părea / Că nici măcar pe o măsea Sărmanul ied nu i-a ajuns. Pe urmă-n casă a pătruns, Adulmecând fără-ncetare, / Sperând că va găsi mâncare. „Urechea m-o fi amăgit. / Mi s-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
Allah e ca ultimul dintre noi să continue să fie așa cum a fost cel dintâi. — Mama mă-sii de mândrie tuaregă! — Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi explodeze în față. Dacă mi-aș pierde mândria, aș sfârși aruncându-mă în puț... Beduinul se ridică încet în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar fi putut crede că avionul luase cu el până și ultimul locuitor din zonă. Au fost trei zile stranii, care i-au pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a tuaregului se profilă pe cer. — Metulem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți / pribegi, pierduți prin sate / Bănuiți, bîrfiți / Iubitori de frumusețe, Înfometați / Amăgiți cu sisteme, / Fără pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un scut? Nu mai puteam Îndura. M-am apropiat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
săptămână și în ploile care se porneau ca să nu se mai potolească o lună întreagă. Părerea mea e că, dacă există încă un iad, independent de ăsta, ăla e un acvariu. Cu cea mai veche apă în el, cu alge înfometate și cu un miel în adâncuri. Care știe mai multe decât trebuie. Patrulând pe acolo, Dumnezeu luminează apa cu lanterna. Să vadă dacă mai trăiește și dacă numai un pic, se apleacă după miel, îi face respirație artificială, apoi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să vagabondeze ici și pe colo, nimeni neputând s-o stăpânească și să-i dibuie cărările. Ca mulți alții, Feifel se arsese de multe ori. Fără să devină scrum. Pe perioade scurte, iubirea îl încălzise și, hrănise, lăsându-l mereu înfometat. Capcană eternă pentru o inimă pasionată ca a lui. De aceea se căsătorise, gândindu-se să protejeze iubirea sub aripile dragostei casnice. De unde să știe Feifel că iubirea își era de ajuns ei înseși, folosind corpurile omenești ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai de aproape planșele lui Aldrovandi, cele cu animalele mării, cu toate că nu era sigur că biblioteca era deschisă în timpul verii. Înainte de a se așeza la volanul mașinii sale bău un expresso la barul din stradă. Era cald, peste tot turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca bujorii. Rochia ei înflorată ascundea o graviditate avansată. Carla ne-a invitat cu brațul în aer la o masă sub un copac mare. A dispărut ca să apară imediat cu pizza ciclista ce mirosea a rozmarin și a mare. Eram înfometați și am mâncat cu poftă, fără să știm că pizza ciclista era destinată numai să ne deschidă apetitul. Sub un alt pom, Carla aranjase o altă masă, unde împreună cu signor Fumo ne-a servit douăzeci de feluri delicioase de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din birou de jenă. Bășina de urs nu era de fapt altceva decât zgomotul făcut de stomacul său înfometat. Inutil de spus că nici unul dintre așa-zișii săi prieteni, colegi și vecini de bloc nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii de lei. Moment în care pe tânărul arab captiv într-o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să știe că noi ne-am despărțit. Înțelegi ce vreau să spun? Îi întindem și noi o capcană, eu rămân aici, iar tu te ridici în aer. Va crede că sunt un individ singur, rătăcit noaptea în pădure. Cum este înfometată, va ieși din ascunzătoare și se va repezi spre mine. În momentul în care vine, tu te apropii cu toiagul și mă scoți din ghearele ei. Și dacă nu vine? Dacă nu vine, înseamnă că nu-i aici. Ne rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luînd-o de mînă la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia-i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Fermín anunță că va vizita chioșcul cu gustări din hol, pentru a-și feface forțele. După ce petrecuse atîtea luni de Înfometare, prietenul meu Își pierduse simțul măsurii, Însă datorită metabolismului său de pipetă nu-și pierdea aerul acela de mizer Înfometat postbelic. Am rămas singur, abia urmărind acțiunea de pe ecran. Aș minți dacă aș spune că mă gîndeam la Clara. Mă gîndeam numai la trupul ei, tresărind sub asalturile profesorului de muzică, lucind de sudoare și de plăcere. Privirea Îmi căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curețe orașul cu penelul, fără grabă și cu tușe poantiliste. Încă de pe atunci, Barcelona Începea să se umple de automobile, iar În dreptul semaforului de pe strada Balmes am văzut postate, pe ambele trotuare, cvadrigi de amploiați cu pardesie cenușii și privirea Înfometată, mîncînd din ochi un Studebaker ca și cînd ar fi fost vorba de o cupletera În halat de noapte. Am urcat pe Balmes pînă la Gran Vía, trecînd de semafoare, tramvaie, automobile și chiar motociclete cu ataș. Într-o vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lor națională, și nu în italiană, cum era obiceiul până acum. Muzica prevestește viitorul. în 1776, coloniile britanice din America se declară independente; în 1781, marina franceză, eficientă cândva, permite insurgenților americani să câștige bătălia de la Yorktown. în Europa, popoarele înfometate dau semne de exasperare. Războiul amenință tot continentul. Armatorii și apoi cei mai buni oameni de finanțe olandezi părăsesc Țările de Jos și se îndreaptă spre Londra, ajunsă între timp un oraș mai sigur și mai dinamic. Ca întotdeauna, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Dacă am Înțeles eu bine, aici mintea constructorului a pătruns-o cu adevărat pe aceea a lui Dumnezeu, continuă bătrânul, cu ochii arzându-i de admirație. - Ce-i atât de ieșit din comun? Întrebă Dante nedumerit. Mai văzuse privirea aceea Înfometată, populată cu umbre. Oameni urcați pe rug pentru ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuvinte: hemoragie, comă. Mi-a cerut să ne grăbim. Am ridicat-o pe Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din cap În semn că nu. Nu-și dorea decât să părăsească această cameră de zi mult prea luminoasă și să se refugieze În dormitorul cufundat În penumbră, și acolo să se repeadă asupra penisului bărbatului, așa cum un câine vagabond Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele și o sărută cu blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de rafinament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit. Camera filmase chiar paturile reale de pe vremea aceea, păstrate Într-un muzeu din Polonia, iar naratorul relata În franceză cum deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși În aceste cutii de lemn, sub strictă supraveghere. Iată ce mă obliga să-mi imaginez, chiar fără să vreau, atrocitatea politică În care se zbăteau acei evrei Întinși În pat, cu angoasa și groaza zugrăvite pe chipuri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cortinei, Cucu își face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările și cu altul își răspunde. Poartă șorțuleț cu Donald și fredonează un cântecel naiv. CUCU: Cucule pune masa că vine tovarășa noastră de la serviciu înfometată și n-are timp să aștepte. Da' ea e drăguță. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarășă. N-ai ce face, trebuie să recunoști. Mai ales dacă o fi avut și vreo ședință din alea, știi tu
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului PEISAJ CU CORBI (Continuare) 4. Bietul scriitor reveni acasă abătut și nu se culcă până nu luă exemplarele recuperate și le mângâie îndelung, tot pe câte unul, ca pe niște copii nevinovați, bătuți și înfometați. Aproape că-i venea să plângă... - Ei, acu-i acu! - făcu Solomon hotărându-se dintr-o dată să răsfoiască măcar un exemplar din cele care trecuseră în acea noapte, prin foc și sabie. Cât ce deschise primul exemplar, pe dinafară aproape
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
și slipul și m-am așezat pe banchetă, trăgând-o cu spatele spre mine. Mi-a răspuns așezându-se comod în brațele mele, cu picioarele desfăcute și slipul tras într-o parte, participând la alunecarea printre labiile fierbinți a năvalnicului înfometat, dornic de noi explorări. Atât mișcarea valurilor, cât și cea a feselor sale deasupra intrumentului de „tortură” îi crea senzații pe care spunea că nu le-a mai trăit. Ah, ce bine e! Lasă-mă să mă bucur de toată
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]