919 matches
-
Dumitru Hurubă Traian Băsescu, în vol. ,Ziceri din campania electorală" (2004) Vine iarna! De fapt, în Harghita e iarnă-iarnă! Corespondentul TVR, Ioan Ceaușescu, înfrigurat bine, transmite un reportaj cu priveliște de apocalipsă din Munții Călimani: Cariera de sulf, unică în felul ei în Europa, lăsată de izbeliște - imaginile parcă amintesc de Pompei... Probabil peste-o vreme, cândva, niște arheologi, vor constata că băștinașii din
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
frazele se-nfiripau în amurguri sugrumate de spaimă. Citești un poem și de fapt el te citește pe tine lăsîndu-se citit asumat poemul se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă înțelesul țesîndu-se-n tine tu, cititor, înfrigurat și-nfiorat de-acolo se cuvine să începi de la uitarea completă de sine răpit de uimiri senine mai departe e golul, prăpastia înțelesului, abisul absența și închipuirea autorului. îți trebuie curaj pentru a scrie un poem dar și mai mult pentru
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
ideal pentru evadări în minunate spații civile. Poemele cu titlul Istorie duminicală (cinci la număr, în corpul volumului) sunt dedicate duminicii ca stare de spirit. Confortul bibliotecii este augmentat de conștiința ninsorii de afară. Versurile par o combinație între imaginarul înfrigurat al lui Bacovia și retorica declamatorie a lui Adrian Păunescu: ,Înfrunte oricine ninsoarea de-afară/ De astăzi rămîn sechestrat între cărți/ Zadarnic mă strigă, prin viscol, la scară,/ Ecouri sosite din sute de părți.// Aici mă absoarbe vârtejul de file
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
și sentimente patriotice, Ceaușescu n-ar fi secătuit România, izgonind în străinătate multe elemente de valoare, n-ar fi rupt legăturile între specialiști români și cei din alte țări, interzicând practic contactele cu străinii, și n-ar fi înfometat și înfrigurat țara, afectându-i astfel grav viitorul. De altminteri, cât de ,patriot" a fost Ceaușescu se vede din faptul că atunci când era dus spre execuție, el a intonat nu un cântec românesc, ci ... Internaționala! Din nefericire toți membrii conducerii partidului s-
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
Și cu toate acestea, dl Livius Ciocârlie nu se resignează. După toate semnele, d-sa dorește a emula cu autorul Silogismelor amărăciunii față de care aplică o dublă strategie. Pe de-o parte îl hărțuiește, îl corijează, îl contrazice, urmărindu-l înfrigurat, nedîndu-i (nedîndu-și) o clipă de răgaz, nelăsîndu-l în pacea sa textuală, pe care, fie și subliminal, o admiră, pe de altă parte ar vrea să scrie în tiparul...cioranian. E la mijloc un grațios (fiindcă nepremeditat) fariseism. Cu o sporadică
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
nou și din nou/ Bulgări reci îmi înfierbîntă iarba de pe trup// Ai atins cu mîinile înfrîngerea pe care o sufăr/ Alungînd norul de lăcuste/ Ca pe o flacără mistuită.// O voce mai veche peste o voce mai nouă/ Lacomă și înfrigurată/ Hrănindu-se cu iarba de pe stele" (O voce). Sau cu anexa unei moralizări: ,Ah, cîtă tristețe în ochii șoarecelui de cîmp/ Dezgolit pe miriște, căutînd să scape de urmăritori/ Iar tu nu crezi niciodată că urmăritorul e mai trist, decît
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
de generații pe acest teritoriu, au fost acceptați cu bucurie, cu suflet deschis, simplu, curat, dar mai ales cu prietenie cei care au venit din toate marginile lumii. Chiar dacă o vezi pentru prima oară, Canada nu-ți dă acea senzație înfrigurată de ,,străinătate’’. Ajungi la aeroportul internațional Pierre Elliott Trudeau din Montréal și, după o călătorie obositoare (având în vedere distanțele geografice enorme), vezi că ești primit în țară, încă de la graniță, ușor și fără nici un fel de opreliști, care să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de alta cadavre cotropite de vermină. Desigur, e un memento al morții, dar tot atît de sigur o pîrghie a poeziei care dă seama de sine, în temeiul raportului, din fericire mereu reversibil, dintre ideal și real: ,cum se bombează înfrigurată pielea mea, cum ard palmele care se plimbă pe mine ca un aparat de sudură pe folia de tablă". Sau: ,înainte de a începe să scriu mi-am simțit intestinele ca niște garouri de care trăgeau mîini grăbite, brutale, nici nu
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
spațiu protector în care se găsesc conservate toate bucuriile vieții. Acasă, în autobuzul care o poartă prin București sau privind în depărtare pe fereastra unui compartiment de tren, eul liric al Norăi Iuga este singur cu gîndurile sale, retrăiește cu înfrigurată bucurie scene dintr-o existență tot mai îndepărtată în timp. Rememorarea marilor revelații din primii ani ai copilăriei este sublimă și înduioșătoare. Ea îi permite autoarei să se situeze pe respectivul palier existențial și să se bucure nu atât pentru
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
sale grădini. Și lista ar putea continua și cu alte nume importante din pictura noastră de astăzi. însă, dintr-un anumit moment al acestui interes pentru natură sau pentru interior, Ioana Bătrânu rămîne un artist cu totul singular; un căutător înfrigurat al armoniilor și al marilor convulsii, al unui spațiu ficțional în măsură să descarce o enormă avalanșă de trăiri interioare. Poate mai mult decît oricare alt pictor contemporan, Ioana Bătrânu trăiește o continuă criză a mărturisirii și o la fel de mare
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
de povestirea Părintelui V., prieten al Tatei, coborât de la parohia lui din Munții Apuseni, ca de atâtea ori în copilărie, care ne-a descris ca într-o nuvelă puțin fantastică o scenă de toamnă, în Balta Brăilei, când se întorceau înfrigurați, abia târându-se de oboseală de la muncă, sub vântul și ploaia biciuindu-i în rafale. Când, la un moment dat, vijelia a făcut să zboare peste capetele lor o zdreanță ruptă de ziar, ajunsă cine știe cum pe acolo, Tata a reușit
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
lui inestimabilă. Felul cum un bărbat aproape necunoscut, dar care are încredere în tine, vrea să-ți încălzească, lipindu-l de sobă, paltonul. 19 ianuarie 1985 Am fost la înmormântarea lui Sorin șTitelț. în capelă Recviemul de Mozart. Ger. Lume înfrigurată. Mama lui Sorin ca un copil bătut. Trecem pe la mormântul lui Nichita. Troița e calm proiectată pe zăpada imaculată. Flori imortele risipite pe mormânt. Turma lui de lei a adormit. Slujba într-o capelă cu schele. Sorin uscat, mumificat de
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
Stelei”, după cum s-ar spune. Cât despre Mugur Grosu, îi prevedem o frumoasă carieră în publicistica sportivă. Literatura e lucru greu, prietene! Andrei Dosa e naivul de rigoare într-o anchetă dominată de cinici. „De ce trebuie săracul poet să aștepte înfrigurat cronica la cartea sa sau textul de pe coperta IV? Nu ar fi frumos ca poetul și criticul să fie cei mai buni prieteni?” Ce frumos ar fi! Și să stea, eventual, de povești la o bere! Noroc cu cei câțiva
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 15 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dis-de-dimineață plecă spre Otopeni, la spitalul-azil unde se afla Marieta. Era înfrigurată, nu atât de răcoarea orei prea matinale, cât de emoția ce-o covârșea gândindu-se că avea să se aleagă soarta Marietei. Nu se vedea hotărând ea direcția vieții aceasteia, deloc! Oricum, nu era voluntariat ce avea să facă în
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
găsi alinare și vindecare. Trenuri tixite varsă spre Maglavit puhoaie de lume. În Banat pelerinajele se țin lanț. Acum și din Crișana au luat traista în spate și la drum. Maglavitul a devenit locul sfânt, unde zecile de mii de înfrigurați așteaptă minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
Se desprinde din brațele mele cu delicatețe. - Alta, să știi, nu-ți mai fac! Sunt chioară de somn! O văd cum se strecură sub plapumă, las ceașca pe masă și o urmez, descotorosindu-mă de haine. Se lipește de mine înfrigurată. - Ești rece ca gheața! exclam. - E frig acolo, la infirmerie! Vreau s-o sărut pe buze, dar își ferește gura. - Fără sărut, te rog! îmi șoptește încet. Iartă-mă!
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: - Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat? O poveste O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurată. Se înțeleg doar din priviri, ea să-L roage, el să tacă. El resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea tulburată, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui împreunate
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TE AȘTEPT Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Străine, mi-ai bătut la poartă, Umil, cu palme sângerânde; Înfrigurat sub ploaia rece, Flămând, cerșind un colț de pâine. Nu ți-am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă
TE AŞTEPT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385231_a_386560]
-
24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală, Pe valurile nopții să plâng, am obosit. Iubirea mă-mpresoară acut, perfida boală Îmi macină cu vervă tot trupul istovit. Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea, Alerg înfrigurată-n coșmaruri, tremurând, Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea, La patima nebună, din mine devorând. Se cern prin noi iluzii cu chip de neființă, Din fructul pasiunii eu nu voi mai gusta, În volbura de temeri
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
luna nouă lumina slab întinderile. Tinerii se strecurară cu grijă printre morminte până la locul unde trebuiau să împlinească legea blestemului. Bărbatul săpă o gropiță între cele două cruci ale străbunicii și străbunicului, așeză cutiuța, așternu pământ deasupra și se întoarseră înfrigurați la armăsar. Ușurați de spaima pe care o trăseseră printre morminte, se îmbrățișară cu căldură, se sărutară cu patimă și pasiune, martor fiindu-le doar craiul nou! De-acum încolo niciun obstacol nu mai sta în calea fericirii lor. Mai
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
de tenebrele adevărului. Pașii ei, călcau în picioare mândria. La capătul celălalt, semaforul se oprise pe culoarul vieții. Nu-și mai amintea nimic!... După șase luni de comă profundă, și-a revenit, ca prin miracol! Doar plângea! Zilele mele, așteptau înfrigurate, la picioarele ei un semn! Nu știusem nimic! Pe un pat de spital, ceea ce iubisem, devenise poveste. O mângâiam cu aceeași intensitate, cu care adori să citești o carte. Degetele mele, nu se mai săturau să o strângă în brațe
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
Tu lasă-mă să fiu drum de pământ. Poate liniștea este o taină-a firii, Ce se indura de absență omenirii, De la priveghiul păsării pe ram, Privind în ochii mei că printr-un geam. Am să iți cânt acest colaj înfrigurat, În timp ce pasărea din tine a zburat La mine-n piept iubirea ta - cămara -, La mine-n gând e pielea ta amară. Nu știu să număr ierni, s-adun cu azi, Din păsările toate ai să cazi, Nu stiu să-ți
PE ACORDURI RUGINITE DE CHITARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383869_a_385198]
-
se află era inundată de rafalele de aer condiționat și de lumină ce străbătea fereastră orientată spre soare-răsare. Își citea emailurile cu o stare de indiferență dobândită în timp, după ce vreme de aproape șase ani aștepta dimineață pentru a deschide înfrigurata această cutie magică ce o fermecase că pe un copil. Acum acest gest devenise obișnuință, un automatism integrat cotidianului, la fel cum și scrisul era pentru ea hrană spirituală zilnică, isi dorise demult să aibă o mașină de scris, cândva
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
fel ca pazvangiii mahomedani de pe vremuri, străinii năvălitori de acum s-au repezit la devastarea țării, găsind la București destui citadini netrebnici cu care au fraternizat pentru a-și împlini scopurile infame și impostoare. Străinii erau versați, bucureștenii erau săraci, înfrigurați și derutați în incertitudini, astfel mulți dintre ei, pentru o mână de dolari, le-au devenit servi în tot felul de false investiții, asociații și ONG-uri antiromânești, în GDS-Soros și mai ales în mass-media. Ion Marcel Ilici Iliescu și-
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
și ei, nu-ndrăznea să-ntrebe ce și cum... Dar într-o zi află ce așteptau rudarii în plină iarnă și de ce agoniseau atâtea de pus la strașnic adăpost. Îl dumirise-un puradel care-i tot stătea în preajmă Erau înfrigurați c-avea să vină iar năprasna de omăt din 13 Făurar! Rudarii nici nu știau vreun an în care asta să le fi lipsit, ferit-a! Și-n preajma zilei, dacă ei visau că tăvălugul a uitat să-i calce
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]