934 matches
-
și neînsemnata unde avea să ia ființă adevărată poveste de Crăciun. E veche povestea și nouă totodată, începutul ei se pierde în negura timpului, insă ecoul ei străbate secole de-a rândul până în zilele noastre și în fiecare an retrăim înfrigurați prima seară de Ajun: un prunc, o iesle și o promisiune...an de an povestea este ascultata de copii, părinți, nepoți, fără să-și piardă din farmec sau mister. Cand Isus s-a născut, un prunc nevinovat, omenirea nu L-
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mara_circiu_1481368555.html [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
scotocit în grabă prin geantă după telefon. Instantaneu, îl doream în brațele mele, să-l sărut și să-l dezmierd cu poftă. “Vin la tine?” era un mesaj scurt și fără ocol, de numai trei cuvinte, pe care îl așteptasem înfrigurată patru zile! Fără să stau pe gânduri am scris “Da”, însă ceva s-a petrecut deodată în mintea mea, oprindu-mă să-l trimit. Ar fi mai bine totuși dacă aș avea răbdare, îmi ziceam, în fond am așteptat și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1486466484.html [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SONET ÎNFRIGURAT Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai să mă strigi dar n-am să-ți mai răspund. Cu marea-n brațe-mi voi ascunde sarea de pe obraji într-un banal rotund
SONET ÎNFRIGURAT de AURA POPA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/aura_popa_1487245629.html [Corola-blog/BlogPost/380518_a_381847]
-
apoi într-un final ca pe-o scrisoare-ntr-un sertar de vreme scrisă mărunt, cândva c-un tuș vernal când prea târziul ne părea devreme. Uitarea va fi binecuvântare doar pentru țărmul tău, nu pentru mare... Referință Bibliografică: Sonet înfrigurat / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SONET ÎNFRIGURAT de AURA POPA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/aura_popa_1487245629.html [Corola-blog/BlogPost/380518_a_381847]
-
fi. // M-oi dezobișnui și eu de trup, / născând un Făt-Frumos al verbelor, / cum lupul s-a dezobișnuit de lup, / de foame. // Am să mă dezobișnuiesc de stelele cerului / cum apa îngheață dezobișnuită de fulgul zăpezii, / îmi voi lua trupul înfrigurat / și da-l-voi eu însumi să mi-l pască iezii... («Tonul» - SOrd, II, 264). Pe acest nivel liric priveliștea cuvântului / logosului în care se antrenează stănescianul Făt-Frumos al verbelor își încordează arcul hyperionic dintre «floarea de tei» a gândirii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
33 „noduri“ + 22 „semne“). Trecerea protagonistului prin proba / orizontul ispitei, aidoma unui Făt-Frumos cu dor de cer, are loc înainte de „nod 7“, nod aflat nu întâmplător sub puterea numărului de jurământ al eroilor, cunoscători de înfrigurări existențiale: Mergeam prin zăpadă înfrigurat / când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea: Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, / cele două picioare din spate / în laț greu îmi sunt ferecate. Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
-o strigându-mă dinapoia mea: Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, / cele două picioare din spate / în laț greu îmi sunt ferecate. Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi-a zis. // Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, / vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
cu tine, ia-mă cu tine», mi-a zis. // Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, / vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu / începuse să ningă, dar tot o mai auzeam / cum mă ruga s-o iau
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu / începuse să ningă, dar tot o mai auzeam / cum mă ruga s-o iau cu mine. // Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea, / vulpea argintie în spatele meu se lungea, / ca o rază a frigului se făcea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», scâncea, / cât un orizont de lungă și de curbată se făcuse ea, / vulpea argintie
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
luna nouă lumina slab întinderile. Tinerii se strecurară cu grijă printre morminte până la locul unde trebuiau să împlinească legea blestemului. Bărbatul săpă o gropiță între cele două cruci ale străbunicii și străbunicului, așeză cutiuța, așternu pământ deasupra și se întoarseră înfrigurați la armăsar. Ușurați de spaima pe care o trăseseră printre morminte, se îmbrățișară cu căldură, se sărutară cu patimă și pasiune, martor fiindu-le doar craiul nou! De-acum încolo niciun obstacol nu mai sta în calea fericirii lor. Mai
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423554165.html [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
trezit din feeria acelei festivități de vibrațiile telefonului mobil. Mă furișez discret, prin spatele colonadei lângă care mă aflam, cale de cinci-șase pași, către spațiul - bine mascat - unde bănuiam că este o lojă de protocol. Cu gesturi febrile, deschid telefonul, înfrigurat de temerea că voi primi o veste neplăcută - altfel ce rost ar avea un apel în puterea nopții? Gâtuită de emoții, abia stăpânindu-și plânsul, cu voce gravă, tremurândă - actrița Leni Pințea-Homeag (protagonistă în 330 de spectacole, peste fruntarii, dintre
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) by http://uzp.org.ro/piatra-de-hotar-83-de-ani-nu-l-plangeti-corneliu-leu-traieste-fulguratii/ [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
ai spus după ce nu mai ești " Te-ai gândit vreodată la acest lucru? Totul se poate spulberă într-o secundă ...omul care ai fost devine amintire. Nimic nu ar mai avea sens...nici mândria,nici încăpățânarea .Pentru secundă am strâns înfrigurata volanul și am apăsat ușor pe frână ca să mă pot încadra în limita legală de viteză. Și apoi m-a cuprins un fel de furie ...calmă și amară...pe mine însămi ,pe alții... Și tot ce trebuie să fac probabil
DOAR UN PAS... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Doar_un_pas_.html [Corola-blog/BlogPost/355860_a_357189]
-
și ei, nu-ndrăznea să-ntrebe ce și cum... Dar într-o zi află ce așteptau rudarii în plină iarnă și de ce agoniseau atâtea de pus la strașnic adăpost. Îl dumirise-un puradel care-i tot stătea în preajmă Erau înfrigurați c-avea să vină iar năprasna de omăt din 13 Făurar! Rudarii nici nu știau vreun an în care asta să le fi lipsit, ferit-a! Și-n preajma zilei, dacă ei visau că tăvălugul a uitat să-i calce
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457252523.html [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LEMNUL ÎNVIERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau... Un cântec mai răsună în
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Lemnul_invierii_violetta_petre_1361537938.html [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
afară. - Nu! Nu face glume cu mine că te plesnesc rău de tot, a țipat el cu răutate și a scos ligheanul afară, după ce, din cadrul ușii, a avertizat-o să nu treacă pragul fără aprobarea lui. Rămasă singură, Iuliana căuta înfrigurată un cuțit ori altă unealtă pentru a-si împlini gândul ce-i venise cât zăcuse în pat. Nu a găsit nimic care să-i fie de folos. În cutia mesei erau doar câteva linguri de lemn. Nimic metalic în toată
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434403559.html [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
ce-ți mai trebuie și-ți cumpăr eu, a încheiat el discuția cu vădită mulțumire în privire și voce. A ieșit din bucătărie și s-a întors repede cu rucsacul, pe care l-a aruncat pe pat. Iuliana a întins înfrigurată mâinile să-l ia și simțea cum inima-i zvâcnește cu putere de bucurie, emoție, speranță și teamă. - Ce te grăbești așa, târfă? Avem timp, a zis el și s-a ridicat pentru a-i smulge rucsacul din mâini. L-
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434403559.html [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
visuri îngrădite de banal. îi dăruim un strop... de alb real. voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea. să-mi spui care din ele este lizibilă. eu văd doar zece degete înfrigurate, șerpuind prin geometria aerului, rănindu-l. când brațele zvâcnesc, mimând îmbrățișare, degetele conturează aripi, și inimă, și pasăre, și... scara dorințelor, și opturi... multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Tacere_gheata_ganduri_anne_marie_bejliu_1327527886.html [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
o răsfățau și îi alungă definitiv din memorie visul după amiezii de iulie, în prima sa zi de cazare la malul mării. Revenind în cameră cu prosopul înconjurându-i trupul tânăr, ștergându-și picăturile de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privea pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admira cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp o
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra.html [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
început Radu, întorcându-se pe melegurile bunicilor într-o Dacie, în ajunul Crăciunulu, să găsească în drum o copilă tremurând de frig, când întunericul pusese stăpânire pe natura înconjurătoare, pe care a luat-o la bunici.Aceștia văzând că este înfrigurată, o îmbăiază și o așează în patul unde adoarme instantaneu. Din acest punct narațiunea se dezvoltă, se amplifică, ajungând, în final, după ani buni, încărcați de evenimente, la aceași fată, pe nume Ioana, cu care Radu, ajuns medic și director
CELULA VIEŢII CA ILUMINAREA DESTINULUI ÎN ROMANUL DISTANŢE DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Celula_vietii_ca_iluminarea_destinului_al_florin_tene_1347033339.html [Corola-blog/BlogPost/343795_a_345124]
-
din vremurile când visul avea trup; Nostalgia roade în suflet că o dalta săpând în amintire numele meu... Trupul mi-e însemnat cu atingerile tale că o hartă a căutării de sine din vremea când îți căutai jumătatea cu degete înfrigurate în moliciunea caldă a lutului meu... Era o vreme când izvorul cuvântului răcoarea câmpiile iubirii de soarele dogoritor al dorințelor, cănd noaptea lumină căutările dintre noi legând dorurile leagăn de marginile timpului, ca inimile noastre să poată bate la unison
NOSTALGII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1456339537.html [Corola-blog/BlogPost/377961_a_379290]
-
și nopții ne însoțește iremediabil într-un tărâm în care miracolul vieții va muri tot în tăcere, înecat în absintul singurătății scrisului, în tăcerea noastră interioară), Șerpii (care dansează în carnea noastră, un dans al chinului insuportabil, al așteptării zadarnice, înfrigurate, țipătul deznădăjduit ,,agățat de iedera dorinței’’ - Această noapte de dragoste - p. 52), Ziua neagră, Omul amorf-paiață, Singurătatea, Eu, Timpul și Tu (personaj compus în treime), Satana, Viața vs Omul ,,suntem precum fantomele pe care/ nimeni nu le așteaptă,/ pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/regasirea-de-sine-ayten-mutlu/ [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
înalță îndată această pasăre/ pe care eu nu o voi mai putea revedea’’ (O după-amiază de vară - pp. 22-23). Dar să analizăm câteva dintre ele. Singurătatea aduce cu sine întotdeauna acea durere iremediabilă. Ea este apăsătoare și aparține unei lumi înfrigurate, ce stă într-un echilibru de început existențial continuu, care cândva dădea senzația de un ,,bine’’ abia întrezărit și în acest ,,echilibru vechi’’ sufletele, la fel de amorfe ca și cei care au fost ,,odată’’ oameni vii-amorfi, ,,tremură risipite/ în spatele cimitirului (deci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/regasirea-de-sine-ayten-mutlu/ [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
această cădere. Acum o curiozitate de neînțeles îi dădea târcoale. Ce propuneri are fata cea rea? își zise în mintea sa. Mâncă ceva la mall, apoi se întoarse la spital. După ce se pregăti pentru operație intră în sală. O tânără, înfrigurată, îl aștepta cu spaima în suflet. Asistenta aproape de el, îi asculta toate cererile. Totul decurgea bine. Termină în jumătate de oră. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1474468286.html [Corola-blog/BlogPost/384227_a_385556]
-
zâmbetul de puf, Cu șoapta pâine caldă, Mlădie ca un fir de stuf Ce în cleștar se scaldă, Azi noapte mi-ai venit în vis... Răpus de oboseală, Visam că ochii i-am deschis Cu capu-n a ta poală, Înfrigurat de insomnii, De griji și de frustrare... Pe tron de fulgi a mă domni Cu dulcea ta mustrare, Te întrupasei să nu mor Cum frunza se usucă De vânt, de frig, de somn, de dor, Când a dormi n-apucă
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1417371502.html [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
păcatul și iubirea așa e lumea făcută, iubito din iubirea ultimilor trecători prin păcat Dumnezeu știe asta și mai știe că oamenii cu o singură viață își numără păcatele duminica e prea multă durere între noi iubito așteptarea înmugurește suferinți înfrigurat privesc cum umbra trece strada să nu plângi ... Citește mai mult viața îmi curge spre moarte precumdepărtarea înspre capătul lumiinu-i bai, zictrupul e o fârâmă de pământîn care Dumnezeua plantatveșniciapăcatul și iubireaașa e lumea făcută, iubitodin iubirea ultimilortrecătoriprin păcatDumnezeu știe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/teodor_dume/canal [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]