1,021 matches
-
Mi-a povestit bunica mea, aseară, o fază simpatică. Aveam vreo 4 ani și ei tăiaseră un berbec chior, din care făcuseră pastramă, cârnați și nu mai știu ce alte bunătățuri. Și era toată familia adunată în jurul bucatelor și se înfrupta, numai eu mă țineam departe. - Hai, tataie, să mănânci cu noi, că e tare bun!, m-a invitat bunicul. - Lasă-mă-n pace, nu mănânc din berbecul ăla chior. Tu n-ai văzut ce urât era? - Dar nu mai e
Eu și berbecul chior by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19120_a_20445]
-
Țara mea de glorii, țara mea de dor! Peste tot atârnă greu Teama de sinceritate. Această boală e o boală gravă, Această boală e o boală grea. Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler, Aș înfrupta cu lupii vifornița cumplită Pe la porți străine ce ne stau închise, leru-i ler. Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, leru-i ler, Și plouă, și ninge - Și ninge
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
pereții lumii noastre, al tainicului colț de rai. Mai știi nopțile când adunam licuricii din iarbă Să îi ascund sub perna ta, să fie-a visului tău salbă ? Și serile când piepturile se ridicau spre nouri Ca luna să se-nfrupte cu patimile-ascunse-n doruri... Mai știi când zâmbetul tău se unea cu zâmbetul meu Și curcubeie desenau lumea noastră la apogeu, Și toamne, furtuni sau geruri, ori renașteri în primăveri Ne petreceau ca pe-un întreg. Mai știi...Parcă au fost
MAI ŞTII... de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349235_a_350564]
-
periferia Clujului. Copacul acesta ieșea în evidență și reprezenta un reper pentru ea și alți câțiva micuți din vecini alături de care se juca. Crengile teiului le țineau loc de leagăn, iar din mugurii și frunzele lui cu gust bun, se înfruptau cu poftă. Primăvara târziu, îi culegeau florile, pe care bunica le punea la uscat. În luna mai, priveau fascinați, cu o nesfârșită curiozitate naivă, la cărăbușii ce îl invadau, transformându-l în sălaș al lor. Chiar dacă pe atunci, sentimentul de
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
mine? Te-ar deranja? - Cam devreme o întâlnire la domiciliul unui bărbat pentru o femeie serioasă, dar cum știu că și tu ești un om serios, vom mai vedea când va veni timpul. - Mulțumesc. Stai fără grijă. Încă nu mă înfrupt din trupul unor femei. - Doar din sufletul lor? - Numai în cazul că are ce să-mi ofere și găsesc la ea ceea ce caut. - Și ce cauți Sebastian, dragul meu! - Nimic deosebit față de ce vrei și tu să găsești la un
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
împotrivit cu fapta și cuvântul, nefaptelor pe care se pregăteau să le comită potentații zilelor așa-zisei dictaturi a proletariatului. Răsfoiesc în aceeași arhivă și dosarul învățătorului Constantin Ciocârlie din Macedonia/Banat, care vorbise în public despre cei ce se înfruptau din truda țăranilor strânși cu arcanul în hulitele gospodării agricole colective. Constantin Ciocârlie a fost condamnat aidoma celorlalți acuzați din loturile aduse la Tribunalul Militar din Timișoara. Copilul de atunci, Horia Ciocârlie, își amintește și astăzi de ziua când a
Agenda2005-29-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283961_a_285290]
-
școlii și măcelarul lor. La un moment dat, sătulă de prostul obicei al conducătorilor satelor (obercnezi și cnezi) de a împrumuta bani de la casieriile districtuale și a nu-i înapoia, administrația bănățeană va interzice împrumuturile. Alți asemenea conducători se vor înfrupta din banii strânși pentru impozite și administrația va fi nevoită să-i schimbe, mărturie fiind demiterea obercnezului Drăgoi din cercul Lunca, în 2 mai 1753. Pilele nu sunt o descoperire prea recentă și nu toți obercnezii au fost atât de
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
ața felii groscioare. După ce ne urase un S-aveți poftă! se-nclinase a recunoștință că mâncam din cele aduse și plecă tot de-a-ndărătelea. Eu, care nici nu știu cum găsisem scaunul destinat, mă simții înfericită de așa cinste și alături de quintă mă-nfruptai cu mare plăcere, promițându-mi să țin minte clipa aceea multa vreme... Referință Bibliografică: CAP COMPAS RÂVNITA... / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI, 24 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
încât - rușinându-se de privirile indiscrete și de zâmbetele ironice ale neîncrezătorilor - se închide în adâncul mănos al minților și inimilor supraînzestrate de Dumnezeu, până când sosește clipa deschiderii către semeni, astfel ca întrega omenire prezentă și viitoare să se poată înfrupta din fructele îndumnezeirii... Câte bordeie, atâtea obiceie, afirmă înțelepciunea populară. Ceea ce vrea să spună că fiecare om, familie sau popor își are un fel de-a fi într-atât de specific, încât reprezintă o adevărată lume în nemărginita serie (văzută
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
vrabie rătăcită, Țopăie, tușind greoi, Se întreabă: "De ce, iarnă, Ai venit iarăși la noi?" Mai încolo, pescărușul, Urmărind atent vâltoarea, O zbughește-naripatul, Împungând cu ciocul marea, Ca săgeata intră-n apă, Prinde-un pește măricel Și-așezându-se pe-o piatră, Se înfruptă-ncet din el. Au plecat cocorii-n grabă, Către țări mai călduroase, Sper să nu greșească locul, Să se-oprească prin orașe, Frigul mușcă cu putere! Frunzele ce-au mai rămas, Au intrat în greva foamei Și acum stau la
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
târziu, schopenhaueriană. Ca să nu universalizeze această deznădejde, ce poate ușor degenera în panteism, poemul lui Eugen Dorcescu găsește un reper, un punct de sprijin didactic, tradus prin satisfactul „Carpe diem!”: „Tu, tinere, te bucură, cât încă/ E vreme. Să te-nfrupți pe săturate/ Din cele-ngăduite, revelate./ Ascultă-ndemnul inimii. Adâncă/ Să-ți fie desfătarea. Și bogată./ Să-ți fie veghea clară. Pașnic somnul”, sub accentele anacreontice răsunând vag versurile lui Echnaton, chiar dacă aceste îndemnuri trăiriste sunt înfrânate de inexorabilul memento: „Dar
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
înmuiată, presată și uscată; pentru muritorii de rând e o apostilă pe viața diurnă, grea, complicată. SFÂNT MEDITÂND Sfântul meditează transfigurat, cu limitele sale se luptă, pe frunte are sânge de spini săpat, din care vampirii cu cravate hulpav se-nfruptă. Se bate cu monstrul feroce, din propriul suflet plângând în barbă, apoi se roagă horcăind să se sufoce în lupta-i sălbatică oarbă. Dușmanul i-a pus pe frunte coarne, seamănă acum cu o lună negră murdară, spre liniște ar
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CANȚONETE CU STICLETE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Martor nemărturisit banalul timp delicat irosit n-a istovit din ruga mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci hotarul neînfrânt am să ți-l cânt dar să te oprești cărări- poteci de treci la Mănăstirea din Castel odihna mea un ruginit rastel Referință Bibliografică: CANȚONETE CU STICLETE 2 / Florica Ranta
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]
-
Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi, senzoriale, Îmbrățișări grăbite, superficiale, Sublim prelungit în dureri neoficiale, Contopire de fluturi, în noapte zbierând, Îngheț de simțuri
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
e devreme? Soare și luna, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le ascult de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am așteptat, Cu ruga trupului înfășurată-n dor, Imaginând hârjoane de amor, Din care sufletul mi-am înfruptat. Cu mâna ta am scris poeme, Trupul meu doar răscolind dorința, Săruturile-ți dulci sporind nesăbuința Supliciilor certe, dar boeme. Cu buzele-ți rebele, Am conturat desenele lascive, Îmbrățișări hulpave, explozive, Rămase simple bagatele. Emoțiile le-am trăit, Cumplit de
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
și de către profesori, unde nu avea încotro și trebuia să răspundă apelurilor acestora cu adevăratul său prenume. A acceptat să meargă la meditațiile profesorului mai ales datorită faptului, că-l găsea șarmant și destul de interesant pentru o adolescentă care se înfruptase de ceva vreme din plăcerea fructului oprit. Este adevărat că până acum experiențele sale sexuale se limitau la relații cu băieți de aceeași vârstă. Își dorea să experimenteze ceva deosebit, o întâlnire cu un bărbat matur, cu experiență în intimitate
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
a certat Dorul astăzi m-a certat Că nu-l bag în seamă Printre buze mi-a scăpat Că nu-mi este teamă, Dorul astăzi mi-a vorbit, Printre șoapte multe Că din mărul cel oprit Ar vrea să se-nfrupte, Lângă salcia pletoasă Am dat drumul dorului Rătăci în drum spre casă La marginea timpului, Să cunoască nemurirea Sub un clar de lună Să cunoască ce-i iubirea Apoi...noapte bună! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Dorul astăzi m-a
DORUL ASTĂZI M-A CERTAT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383473_a_384802]
-
te mai ții de promisiune? - V-am promis, măi figurilor, dar nu vedeți că încă suntem cu toții aici? Ce doriți? Să le spun invitaților să plece că noi avem alt program? Nu vedeți câte mai sunt pe masa cu protocolul? Înfruptați-vă, hulpavilor, ce mai stați. - Nu, vrem să mergem cu toții la Traian. - Măi bolânzilor, aveam pretenție de la voi că în cei aproape cinci ani de facultate v-ați mai deșteptat ceva, dar văd că m-am înșelat. Voi credeți că
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383452_a_384781]
-
din cap Irina, sclipiri mincinoase, care te fac să îngheți, dacă privești mereu la ele. Haideți înăuntru, să mâncăm ceva, că-mi este o foamee... Intrară cu bună dispoziție și-n atmosfera optimistă izvorâtă din ecranul televizorului, începură să se înfrupte din bunătățile de pe masă, lăudând-o pe Maria pentru priceperea ei în arta culinară. Încurajată astfel, ea aduse salata boeuf, fripturile, gogoșarii și ardei umpluți cu varză roșie, spre uimirea și bucuria invitatelor, care-i admirau priceperea, cerându-i rețetele
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
decât ale mele. Așa că boxul este o artă. Este ARTA SUFERINȚEI!>>” Acesta este cel care se numește Mihai Vișoiu înainte de a-l asculta sau de a-i citi cărțile și care devine „nea Mișu” imediat ce ochii și urechile s-au înfruptat din vorbele sale ducându-le repejor la inimă pentru a nu le uita. La nea Mișu, boxul și literatura nu vor fi despărțite niciodată. În încercarea relatării acestui eveniment, furat fiind de valurile învolburate ale prozei lui Mihai Vișoiu, valuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
astăzi, 15 iunie 2014 vrem a ne aminti, cu drag, de al nostru MIHAI EMINESCU. E drept, într-o zi de 15 iunie 1889, sufletul său își lua zborul spre zările nemuririi, dar lăsându-se o operă, din care se înfruptă - de aproape un secol atâția cercetători zeloși. Și-aceasta nu poate decât să ne încânte. 15 iunie 2014 este Ziua în care, mai mult ca oricând, se cuvine a-l readuce la timpul prezent, cu toată ființa noastră, printr-un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93511_a_94803]
-
simțea străină, se simțea singură, se simțea izolată de bucuria comună, împărtășită, a familiei. Mira percepea familia ca pe un întreg. Nu exista noțiunea de fericire ca felie a tortului, ci ca o lumânare înveselind capodopera culinară. Trebuiau să se înfrupte toți, cu aceeași poftă și veselie din tort! Ajunși pe versantul mai animat al muntelui, gândurile Mirei se înmulțeau. Și-ar fi dorit să participe și fiica ei, cu același entuziasm, la bucuriile sporturilor de iarnă. Au trecut pe lângă un
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios amurgul nostalgic și Încărcat de farmec al celebrei belle epoque: tovărășii deocheate, beții crunte, scandaluri, femei, perversiuni sexuale, pocher și ruletă - pe scurt, Întreg arsenalul de practici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cu mult mai puțin într-al ei. Noi o răpim ca s-o aducem înapoi bunului ei tată. Dar mă întreb: sta-va ea de bună voie la un tată pe care l-a părăsit fuga-fuguța, pentru a se înfrupta din fierbințile dulceți la care-i dau dreptul atât legile firii, cât și creșterea fără precedent a trupului? — Asta cam așa e - zise Vasea. Am impresia că lucrul cu finețe sugerat de preacuviosul părinte s-a făptuit. Teamă mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi călcat vreodată în străchini. — Nu e vorba de a călca în străchini - plecă Metodiu cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât, la momentul potrivit, soțul dumneavoastră și cu dumneavoastră înșivă să vă puteți înfrupta cu cumpătare din ele. — Preacuvioase dragă, - suspină doamna Potoțki - eu toată viața am aranjat străchinile astea, dar n-a venit nimeni să vadă ce-i în ele sau măcar să le calce. — Nimeni? - se uimi Metodiu. Dar soțul dumneavoastră? — Potoțki? - dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]