689 matches
-
sfântului tău părinte nu a fost decât o mic produs comic de-al meu. Papa e neatins la trup și stă la Roma unde tocmai înfulecă o pizza. (Râde tare) DOAMNA WURM: E ăsta cu adevărat adevărul? Nu l-au înfulecat negrii? HERRMANN: Negrii au grijile lor în Africa. Nu-i termină ei chiar pe toți. DOAMNA WURM (îndreaptă lumânările): Sunt mama ta. Eu ți-am adus ființa la viață. Pentru că eu te-am adus pe lume nu a trebuit să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
țin departe de tot și îmi vâră în capul înfierbântat conștiința ta buimacă. Mă doare totul, căci capul însângerat nu poate veni pe lume... DOAMNA WURM ( Destul de liniștită): Ești un muribund. Ești un uitat de soartă. Nu meriți să mai înfuleci nimic. O să fii îngropat lângă groapa de bălegar. Viața ta ar trebui împărțită între toți oamenii răi de pe fața pământului. HERRMANN (Brusc liniștit): Și când o să dispari tu din fața ochilor mei secătuiți? Până și lichidul lacrimilor mi s-a îngroșat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
porcii cei grași din cocină aproape că l-au strivit pe bietul șchiop. Dar cel puțin, așa, micul Herrmann se eliberase de oameni, în sfârșit, nici un om adevărat nu mai era în jur... așa s-a gândit el... și a înfulecat din mâncarea porcilor. Era întuneric și cald în cocină, și Herrmann s-a gândit că moartea trebuie deja să vină, care ne este dată nouă astăzi ca și mâncarea noastră porcească cea de toate zilele... Moartea va veni și o să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Actul al treilea Camera de zi, invadată de liniște, a doamnei Grollfeuer. Familia Kovacic, doamna Wurm și Herrmann stau la masă și mănâncă. Doamna Grollfeuer înconjoară societatea vorbind. DOAMNA GROLLFEUER: Care va să zică tot materialul încărcat a luat loc conform îndatoririlor și înfulecă totul, cum era de așteptat, cu ușurință. Doamnă Wurm, împărțiți prăjiturile. Ne-am gândit la toate, credeți-mă... și ar trebui, așa cum arătați, să nu vă încredeți prea mult în dumneavoastră înșivă. Mă felicit eu însămi pe mine cu ocazia
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
gingaș, șoptea el, asemenea sticlei făcute în locurile astea. (Râde) Tăceți, i-am spus, și luați-vă de lângă mine fața atât de banal croită cu aceste buze răsfrânte oribil, și pe deasupra mai și mirosiți a peștele pe care l-ați înfulecat fără rușine la prânz. (Râde) Și atunci el a răspuns, ha ha... nu fusese nici un pește, ci pur și simplu supa de ceapă, ha ha, supa de ceapă și pâinea albă. Râde pe săturate) La Murano n-am scos un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe copac s-a scurs, și maroul din copac s-a rupt și copacul fără vis linge maroul de pe bot și burta de pe înghețată mușcă botul în păr și părul de sub pom aruncă pomul în înghețată și înghețata peste păr înfulecă burta și botul... Primăvară și cerul este verde și Dumnezeul peste înghețată și pom înfulecă pomul și înghețata acolo noi ședem fără înghețată și fără pom rupți în bucăți și foarte maro. DOAMNA GROLLFEUER: O producție încântătoare. DOAMNA KOVACIC: O
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vis linge maroul de pe bot și burta de pe înghețată mușcă botul în păr și părul de sub pom aruncă pomul în înghețată și înghețata peste păr înfulecă burta și botul... Primăvară și cerul este verde și Dumnezeul peste înghețată și pom înfulecă pomul și înghețata acolo noi ședem fără înghețată și fără pom rupți în bucăți și foarte maro. DOAMNA GROLLFEUER: O producție încântătoare. DOAMNA KOVACIC: O compunere originală. DESIRÉE: A fost probabil vorba despre futut... sau greșesc? BIANCA: Nu-i deloc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ducem o existență. Simplul este împrăștiat asupra întregii vieți, și e tot așa de important ca și Nesimplul. Știți d-voastră, d-le Schweindi, că din când în când intră persoana mea pur și simplu într-o simplă cârnățărie și înfulecă cu adevărații așa numiți oameni simpli un cârnat numit probabil ordinar și bun. Bineînțeles, știu că un asemenea cârnat, pentru un om care lucrează cu spiritul, nu constituie o hrană sănătoasă. Și în fața ochilor spiritului apar: făina, plasma sangvină, untura
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de simbol a unui asemenea cârnat. Cârnatul ca metaforă a culturii solidarității, știți d-voastră, ca o Grăsime animală accesibilă în mari cantități și la un preț ieftin. KARLI: O tâmpenie, așa o mizerie. Un cârnat e un cârnat de înfulecat și nimic mai mult. SCHWEINDI: Ține-ți fleanca, ești rugat să stai în banca ta, domnu' Karl... Dar asta a fost o definiție excepțională, domnu' Jürgen. Ați exprimat fără să jigniți nici o definiție umană o așa zisă poziție comportamentală față de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ouă mare cât pumnul. O să trebuiască să treceți pe la mine, pe la sala de forță a propriului iad. JÜRGEN: Tot ce s-a întâmplat trebuie să se întâmple mereu, din nou. Că noi trebuie mereu să ne omorâm și să ne înfulecăm. Că totul se repetă din nou și se întâmplă așa de simplu, ca și cum ar fi fost o posibilitate, de aia se spune: vai, din nou același lucru, nu se poate. CÂRCIUMAREASA: Iar trebuie să încălzesc cuptorul cel mare, ca să avem
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
CÂRCIUMAREASA: Iar trebuie să încălzesc cuptorul cel mare, ca să avem unde arde ciolanele. În fiecare săptămână trebuie să-l încălzesc o dată. În cadrul vieții merge într-adevăr ca într-o casă de păsări: totul vine fără să fie cerut și se înfulecă cu totul. Se reped întâmplările vieții din toate părțile în propria casă și crapă, că vor sau nu. Uneori propria mea conștiință urcă ca viitura, la ideea că omorul ar putea să fi fost prima idee pe lumea asta, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
A fost bun în sine, așa dulce ca ceva tânăr, rămas la urmă. HERTA (râde răutăcios): Cine mănâncă din aceeași substanță din care e făcut o să fie terciut. Sunt fericită... sunt fericită că a trebuit să vă îmbuibați, să vă înfulecați tot până ce nu ați m-ai putut și eu am rămas așezată pe restul meu de viață și m-am uitat la voi cum ucideți pe cei uciși. JÜRGEN (foarte serios): Am dat din nou greș. Am întunecat din nou
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
plânge) CÂRCIUMAREASA: Așa de simplu nu în realitate... totul nu... nu este așa de simplu, cum este... EA: Acum am luat de fapt în râs chiar poporul cel mai adevărat, nu-i așa, iubire? KARLI: Suntem blestemați. Suntem blestemați să înfulecăm tot ce ne stă în față de la sine. FOTZI: Noi suntem oameni și trebuie să rămânem oameni până la sfârșitul vieții. Trebuie să ne dezbrăcăm pântecele și să-l arătăm, pentru că în mijlocul omului arde, cât e ziua de lungă. Trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care a puțit mereu a tata, a luat jos copilăria de pe mine, ceea ce înseamnă o pâine... și mirositorul lucru porcos crucificat. Și Schweindi al meu, care pute și mai tare decât tata, dar care este o împuțiciune foarte slabă, ăsta înfulecă și mai multă pâine ca decedatul meu tată. Schweindi are noroc că este numai un subom de-al meu, care stă așezat sub mine, iar omul tată a stat deasupra mea sau pe mine, ca o piatră, arătând ca o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de cârnat invizibilă și fără dureri Și crampe mizerabile nu are nimeni din cei împinși în cârnatul Cerului. Pe Sepp cel Împuțit nici măcar nu l-au gătit Nici un adaus cald la carnea de cazan Pe Sepp cel Împuțit l-a înfulecat câinele încă din gaura măsii, Din blana burții omenești în sacul de câine, Nevastă și câine, Câine și nevastă Și durerile astea insuportabile ale facerii Ca și cum toate l-ar fi prăsit numai pe Sepp al meu (mai cosește un pic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
albă trebuie să fi avut un gust nemaipomenit la povestit (rămâne în spatele scenei o vreme și își șterge mâinile cu șorțul) FIUL (năvălește în scenă și îi dă lui Sepp Bot de Jigodie o bucată de slănină sărată): Tata nu înfulecă decât carne grasă rece și o slănină rece ca gheața, pentru că astea ung durerile, până când durerile alunecă, și cad de pe fața îndurerată. Atunci durerile au ele însele dureri, și asta-i place lui tata, atunci când își face singur dureri, ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
picioare sănătoase. (se retrage din nou în spatele scenei și își șterge mâinile) FIUL (se apropie de el): Și în realitatea reală tatăl nu are nici o țeavă de eșapament și nu-i place nimic mai mult pe lumea asta decât să înfulece carne, carne cu grăsime de la o scorafă sănătoasă și cu slănină. Tata înfulecă durerea împotriva durerii, pentru că acum durerile primesc de la tatăl meu bătrân și împuțit, ele însele durere așternută pe masă. (se depărtează puțin de el) Și atunci, la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se apropie de el): Și în realitatea reală tatăl nu are nici o țeavă de eșapament și nu-i place nimic mai mult pe lumea asta decât să înfulece carne, carne cu grăsime de la o scorafă sănătoasă și cu slănină. Tata înfulecă durerea împotriva durerii, pentru că acum durerile primesc de la tatăl meu bătrân și împuțit, ele însele durere așternută pe masă. (se depărtează puțin de el) Și atunci, la cea dintâi zi a lumii, unicul fiu va împușca mormântul tatălui său. Își
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fân Fearecăți gura ta proprie, Caută somnul Termină cu băutul Vânează somnul până când dai de el. SEPP BOTDEJIGODIE: Câinele merge în secret în el însuși Câinele e pentru mine Eu sunt împotriva lui Câinele e rânduit pentru carnea uitată Câinele înfulecă tot ce-i mort Rolfi ( Câinele mârâie amenințător) Laba javrei, cățelul Domnului (șchioapătă spre spatele scenei) Tu îmi vei mușca piciorul (câinele mușcă, Sepp strigă și râde) Înfometata Foame Omul care o face pentru nimic. Sfârșitul scenei 2 Scena a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
decide nici un om, decide omenirea (iese) (Sepp Botdejigodie scoate must, bea și gargarisește. Fiul vine cu niște piese dintr-o mașină și se oprește) FIUL: Să te înfrupți și să bei pământul, asta ești în stare. Mărul și Scroafa. Scroafa înfulecă pământul și este înjunghiată. Sânge și must. Scroafa sângerează și mărul va fi la mare cinste într-un must. Ce rămâne din asta, ești tu. (îi cade o ștangă de sprijin. Se apleacă după ea și tot ce ține în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
viu Pentru gâtlejul meu de mâine. (îl lasă pe câine în pace) Chiar și un câine fără bot de câine Fără Sepp Poate să-și ducă viața Până se plictisește De viața lui (lovește încă odată câinele) Cară-te Și înfulecă din propria ta foame (merge aplecat înainte și chicotește) Sfârșitul scenei a treia Scena a patra Sepp Botdejigodie este de acum în permanentă mișcare. La început se aude un cuc care cheamă mult prea des. SEPP BOTDEJIGODIE (se pune oftând
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înșiși terminându-se în cele mai împuțite povești O să mă aducă acasă împotriva mea Nici un om nu vrea să scoată totul la iveală Putoarea mea, bătrânețea mea, sfârșitul meu idiot Există numai oamenii care nu există Și acum mă va înfuleca câinele. (furios) Tuuuu Tu ce pe tine nici o formă nu te-a găsit Tu poți să mă ai cu bucurie Numai Pe mine Nu am nevoie de tine Că tu nu exiști Și grăsimea s-a lăsat Nimeni n-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lăsat Nimeni n-a știut de mine Acu' curge din mine toată grăsimea sângerie Curge departe de Posibil Și acum cum vă e cheful puteți alege A râde, A plânge Totul va fi simplu Fără mine Și acum să mă înfulece câinele care mă pândește Gata Acum m-am înscris definitiv în digestia câinelui Rolfi (câinele mârâie și smucește de lanț) Acu a venit vremea, Lovitura și-a părăsit pumnul Și tot ce mai era pe la Sepp cel Împuțit și-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în oglindă definitiv născută sunt aceste spații împărțite în corpul ei. Ești un om deschis atunci când ești de părere să pui în mișcare mecanismul privatizării mașinii personale de neconfundat. Omul deschis își asumă sarcinile ca și o digestie care se înfulecă pe sine însăși. Omul deschis gândește, se pare, fără să-și dea seama, tare, despre felul de comportament pe care îl are fiecare față de corpul-casă care i-a fost repartizat, pentru ca să le recunoască după propriile reguli în mod regulat, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
astea sapi mai departe de jur împrejur pentru mine, un ochi de pasăre, un om prădător, cum vrei s-o iei, care s-ar hrăni cu razele soarelui și care ar putea fi dejunat fără să se facă întuneric. Tu înfuleci micul animal din cartea de istorie a naturii, eu mă joc în așa fel, până când el nimerește în raza urii mele. Ați rămas țeapăn cu picturile d-voastră și eu vă dedic o pictură cu o pasăre, cu toate astea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]