1,889 matches
-
de inimă. Astfel, întotdeauna, atunci când se enerva puternic și fără control, foarte ușor începeau palpitațiile s-o necăjească groaznic, inima simțind clar cum îi bate în piept haotic și, deci, aritmic. În astfel de momente critice, căile respiratorii i se înfundau aproape cu totul, încât, în încercarea disperată de a nu se sufoca, începea involuntar să scoată niște grohăituri sinistre din fundul pieptului și să tușească. Pentru cunoscători, aceste simptome regretabile și supărătoare (care nu sunt singurele, atenție!) sunt foarte cunoscute
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
revenit și a doua zi, și a treia zi, și a patra zi, până când nu a mai avut niciun ban de mâncare, dormea în sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în flăcări, sta de cinci zile la porțile închisorii fără să-l vadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză Îngrozită. Mi-am regăsit trupul gol Întins În fața oglinzii, asemeni unui vierme fantastic. Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
e frumos din partea mea să las ceva în farfurie, motivă ea, am început-o deja... - Chiar așa mă gândeam și eu, glumi mama Inei, tu ești o fată bine crescută, Olga, și... După ce ieșea mama Inei din cameră, fetele se înfundau iar în cărți. Așa le găsi și tatăl Inei care intră vesel, îmbrăcat din cap până-n picioare într-o veselie molipsitoare, făcându-le pe fete să uite de toate: - învățați fetelor, învățați! Ia faceți voi o mică pauză să vă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tăiat respirația: Marcel, feblețea ei, cu cătușe la mâini, era condus de doi milițieni. S-a prefăcut că nu o vede, sau chiar nu o văzuse, nu se știe. A ajuns într-un suflet acasă încărcată de nedumeriri, s-a înfundat în perne și a început să plângă în hohote. Îl plângea pe el? Poate!?... Dar în primul rând se plângea pe ea că fusese o ușuratică, o naivă, o imbecilă. Cum să crezi într-un tânăr pe care îl cunoști
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
își lua zborul, o alta reapărea, pe locul rămas, pentru atât de puțin timp, liber. și părintele turiștilor îmbătrânea. Îmbătrânea văzând cu ochii. Fără vreo altă preocupare, fară vreun hobiu, care să-l mai scoată din morișca în care-și înfundase viața. Toate, până la pensionare. La două-trei săptămâni, după ce a ieșit la pensie, părintele turiștilor a încheiat prin darea în primire a tot ce avusese pe mână: dosare, situații, dări de seamă, bilanțuri, hărți, evidențe și multe altele. Abia după aceea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Cu sticla într-o mână, tremurând de frică, am sărit de pe scaun. Nu știu de ce tremuram. Era un tremur teribil și plăcut ca și când mă trezisem brusc dintr-un somn odihnitor și înfricoșator totodată. Am pus sticla jos și mi-am înfundat capul între mâini. Am rămas așa câteva minute, câteva ore? Nu știu. După ce mi-am revenit, am luat sticla de vin și am intrat în cameră. Mi-am dat seama că unchiul plecase și lăsase ușa dechisă - o crăpătură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi era rece și umed, rece, foarte rece, ca și când Ea murise acum câteva zile. Era moartă, fără nici o îndoială! I-am pus mâna pe sân, în dreptul inimii - nu se simțea nici cea mai mică bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era asemenea cărnii unei fetițe care ar fi căzut în apă și i-ar fi fost schimbate hainele. Nu știu câtă vreme s-a scurs așa. După ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noroc!“ Mă scotocii prin buzunare și pusei doi dirhami și patru pașizi pe marginea covorului. Râse din nou, cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș fi vrut să intru în pământ de rușine. Mi-am înfundat capul între mâini și m-am îndepărtat. Întreaga marfă răspândea un iz de rugină specific lucrurilor murdare, stricate, pe care existența le-a aruncat la rebuturi. Poate că ținea să pună sub nasurile oamenilor deșeurile existenței, să le arate bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine ale oamenilor. Simțeam eternitatea curgând în mine. Ce este eternitatea? Pentru mine era să te joci de-a v-ați ascunselea cu târfa, pe malul Surenului și, apoi, cu ochii închiși, să-ți înfunzi pentru o clipă fața în pliul rochiei sale. Îmi dădeam seama că vorbesc singur. Într-un mod bizar. Am vrut să-mi vorbesc mie însumi, dar buzele mi-erau atât de grele că refuzau cea mai mică mișcare. Nu percepeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un smoc de păr alb îmi crescuse pe piept; un suflet nou se cuibărise în mine. Gândeam într-un alt mod, simțeam altfel; mi-era imposibil să-i scap, să scap de demonul care se trezise în mine. Cu fața înfundată în mâini, împotriva voinței mele, am izbucnit în râs, un râs mai puternic ca niciodată, care făcea să-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
petală cu petală și de mușcată și de begonie și de regina-nopții și de gura-leului și chiar de crini albi-până îți blocai gura și nu mai puteai respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi gura. Eu te-am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și să știi că așa e și Pruncu'. De mică nu te săturai gustând lumea asta cu bune și cu rele. Dar, ne întrebam noi, de ce nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
potriviți pentru aceasta. Nici un șfanț mai mult! De fiecare dată, când omul nostru ieșea din crâșmă, îi spunea crâșmarului: „Ai noroc, măi gâtlej, că ești băiat bun, că altfel!...” După asta, pleca împleticindu-se și cântând pe uliță și... se înfunda în casă. A doua zi, iar... la crâșmă. Și tot așa, o săptămână întreagă... Apoi dispărea iar din sat. Puteai să numeri săptămânile și lunile după plecările și venirile lui. Cele două săptămâni muncea ca un rob și a treia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
familia cărăușilor, zilele și nopțile nu mai păreau așa de lungi... Totul intrase pe făgașul firesc... Trecuse vara și vremea se schimba din zi în zi, iar drumurile deveneau tot mai grele. Într una din zile, pe când ciubotele li se înfundau în glodul până la gleznă, pe neașteptate s-a auzit glasul lui Pâcu: Dumitre, mă paște un gând. Și ce dacă te paște? Nu-l poți alunga? Cotonogește-l și ai să vezi că nu te mai paște, cum spui tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ta. Apoi de atunci s-au mai întâmplat încă multe, moș Dumitre... Când Hliboceanu a terminat de povestit, moș Dumitru a intervenit: Mă gândeam eu că lotrii s-or ține de voi și bănuiam cine-s... Da’ li s-o înfundat, că prea credeau ei că lumea-i a lor. Nu știu însă dacă ți-am spus că așa pe nepusă masă ne-am ales cu doi cai ca-n povești! Ei! Nu mai spune! Și unde-s bidiviii? I-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
consacrate marilor autori pot da uneori senzația de saturație. S-ar părea că totul a fost spus în privința lor, nerămînînd de făcut celor ce se mai încumetă a-i aborda decît calea suficient de ingrată a repetiției care lesne se înfundă în encomiu convențional, în didacticism. De facto însă, marile creații sînt inepuizabile. Ele stau, precum totalitatea producțiilor literare, sub semnul mutației valorilor estetice, astfel încît alte și alte perspective le pot exploata în funcție de evoluția ineluctabilă a conștiinței literare ca și
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
nesatisfăcător. Primul care trase această concluzie fu Vic, În timp ce-l interoga. Dincolo de toate contradicțiile ei, relatarea lui Pumpkin punea clar În evidență faptul că sergentul ignorase mai multe reguli elementare. Era aproape uimitor cît de bine se pricepea să se Înfunde sigur, oferind de pe acum dovezi Împotriva sa pe care, În fața Tribunalului Militar, unde avea să ajungă fără Îndoială, nu le-ar mai fi putut combate nici cel mai abil avocat. Iată doar cîteva, alese la Întîmplare: nu-și anunțase imediat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
merge la pescuit, unii vor citi romane sau vor asculta concerte de Mozart și Bach, alții vor merge la teatru etc. În viața de zi cu zi, constatăm Însă că, atunci cînd au timp liber și ceva bani, oamenii muncii Înfundă cîrciumile. Deoarece pentru ei libertatea este o povară, așa cum spune Sartre. Dacă Însă sunt mobilizați la culesul porumbului sau al sfeclei de zahăr și Înțeleg această necesitate, devin cu adevărat liberi, așa cum arată Marx. Iată motivul pentru care, Într-o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi întîrziat și totul s-ar fi dus de rîpă, nici gînd că vouă v ar fi dat prin cap să o lăsați moartă, uite asta o să fac, o să mă șterg la cur cu ele, după care o să vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici să scrie și să citească, care vagabonda pe străzi și înfunda pușcăriile, cînd la Doftana, cînd pivnița Văcăreștilor, tiran, șef de stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu nimic din merite, ba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că de la tine a învățat Angelina smiorcăiala, spune Roja, toate fițele și mofturile alea de fată mare. — Ba eu cred că Delfina le-a lămurit s-o lase mai moale, e convins Curistul, le-a speriat c-o să li se-nfunde într-o zi, că norma era depășită, că nu mai merita riscul. Fete deștepte, e de părere Părințelul, au știut cînd să se oprească, nu s-au auncat ca niște nesăbuite cu capul în necunoscut, apropo, zice, noi cînd o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]