KorAP: Find »[drukola/base=înfuria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...83 >

2,071 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

se joacă de-a cow-boy-ii, mă mir cum de n-ai sărit din scaun! Chiar așa-i de slab?! murmură Mihai. Putea fi mai bun face un gest ferm Săveanu. Lasă-l, Vic, în pace, omul lui Hristos, că mă-nfurii, zău! desface larg brațele președintele, apropiindu-se. O să creadă că pe scenă e mai rău ca la un cămin cultural. Ce, el n-a văzut?! răspunde Săveanu. Nu, n-a văzut surîde președintele. L-am zărit intrînd în sală la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Sălcii? Sălcii?! Nu, eu am venit cu trenul, că am scăpat cursa rapidă. Aaa.. se dumirește Runca. Și de ce n-ai anunțat? Am dat telefon, apoi telegramă, dar n-a avut cine le primi. Cum să le primească, dragă?! se înfurie Runca. Ce, crezi că Radu a mai dat pe-acasă de trei zile?! Știi ce-i aici, la chirurgie?!... Am tot dat amîndoi telefon la autogară, eram siguri că vii cu cursa, iar cînd am văzut că și noaptea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
abătut cu ăia doi nu-i de glumit... Unul e cu păr bogat, cu cojoc? întreabă Ovidiu. Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la varietăți. Ptiu! Să vezi ce-i fac! se înfurie Ovidiu. Credeam că-i din Direcția Comercială, altfel îl sictiream!... Aaa, rîde Sultana de-aia o serveai așa ceremonios pe cucoana cu guler de blană albă... Ei da, se îmbunează ea și-și toarnă un pahar noroc, bărbate! Bea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săteanu, lăsîndu-se adînc în scaun m-a umplut de o fericire nebună. Am înțeles că atîția ani lîngă mine, de cînd era atîtica, a reușit să capete ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene cu... Pe Dracu'! se înfurie Mihai caracterul e una, înfățișarea e alta! Doina seamănă cu Aglaia, o să te convingi cînd o să le vezi împreună. Pot jura oricînd că-i din neamul Sătenilor, mai ales cînd se înfurie! desface Mihai brațele larg, începînd să se plimbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o facă să semene cu... Pe Dracu'! se înfurie Mihai caracterul e una, înfățișarea e alta! Doina seamănă cu Aglaia, o să te convingi cînd o să le vezi împreună. Pot jura oricînd că-i din neamul Sătenilor, mai ales cînd se înfurie! desface Mihai brațele larg, începînd să se plimbe nervos, și-și continuă plimbarea mai apăsat, prin jurul instalației de cercetare, tocmai pentru că și-a dat seama de gafă. Ia stai, devine Săteanu nelămurit ce vrei să spui că poți jura...? ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de acest tip, Teofănescu, pe atunci asistent al lui Bujoreanu și prieten al Mariei. Mă gîndesc, tot ca-n romanele citite, s-o scot în toiul petrecerii și s-o arăt. Ce zici? Halal romane citite! Anulați naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar fi murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am cunoscut-o, zău! răspunde Mihai. Făcusem o comandă de zece sticle cu vodcă pentru mîine. Și ea, de fericire că i-ai făcut așa vînzare, te-a servit cu cafea; am văzut ceștile sub masă; mă crezi prost? se înfurie Săteanu. Hopa! îl temperează Mihai, făcînd un gest de liniștire cu palmele. Iaca știu acum de ce mi-a refuzat invitația la teatru mîine seară: să n-o vezi mata că umblă cu mine. Cînd te-oi trăzni, îți sar mucii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face cînd e nervos, prins în toiul vreunei discuții, Săteanu rămîne totuși locului, clătinînd lung din cap, cu amărăciune: Deci asta-i! Tu ai impresia... Nu, nea Toadere. Dumneata lași impresia. Ascultă, drept cine mă iei de-ți permiți?! se înfurie Săteanu, dar imediat își revine și surîde. Hai-hai, am glumit. Spune ce-i cu... "Politica". În lucrarea asta, Aristotel spune că cei ce ocupă funcții mari în societate nu trebuie să se procopsească de pe urma funcțiilor; asta atrage nemulțumirea maselor; întîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici n-am vrut să mă gîndesc la ea. Ce urlă vîntul ăsta în ferestre! Oare mai viscolește? Mîine vom fi acoperiți de zăpadă. Și dacă mor, Theo va mai cunoaște adevărul? Doina se face foarte frumoasă... Maria s-a înfuriat o dată și mi-a spus că lui nu-i mai ajung femeile... Dacă ea m-a chemat să lămurim, înseamnă că vrea să se știe adevărul. Dar care adevăr? Numai că nu-i a ei, ci a mea? Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei dă-mă Dracului! se înfurie Lazăr și aruncă pe masă cărțile. Iar m-ai ras împinge profesorul grămada cu bani spre Lazăr, apoi ia cărțile și începe să le facă. Dorești mai multe de cinci? Mă mai gîndesc. Patruzeci și opt, patruzeci și nouă, cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-n bară la Teatru, deși-i păcat că nu mai încearcă; are o putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai roluri de femeie-comisar; cînd e fermă, parcă-i taică-su la vreo ședință, iar cînd se înfurie, fata are ochii lui, chiar și cuta de-aici, de la rădăcina nasului. Maică-sa-i statuie pe lîngă ea, statuie proastă, nu de Michelangelo. Da' fata n-a vrut niciodată Teatru mi-a și spus-o cînd o meditam, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fără doctor, doar cu moașa?, deși toți îmi spun că cel mai bine se naște cu moașa. Ziceam de bani. Ce, nu mai joci? Da, dar nu pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i dai în cap. Hai că-ți fac eu rost de-o măciucă, ori de-un cuțit. Nu fi prost; pocherul cu-ale lui, că pe urmă, după ce doamna ne incită un pic... face un gest evaziv profesorul. Lazăr se înfurie din nou, "chiar mă crezi homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii și hainele contra obiectului de pe dumneata! spune el apăsat, arătînd spre chiloții profesorului și începe să împartă cărțile. Acum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
transferi la Cooperări? De ce? Ca o aventură a cunoașterii, ce mai contează una pe lîngă viscolul ăsta?, căci, și-așa, se spune despre noi scriitorii, cum aș vrea să mă cred, că nu cunoaștem viața. Vei fi dat afară! se înfurie femeia. De foame n-o să mor, doamnă. Ești un tîmpit, zău! se aude în receptor ca o dojana. Da, răspunde Mihai, tot mai prins în joc -, dar un tîmpit care are șansa de-a fi protejatul sufletesc al dumneavoastră, doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șansa de-a fi protejatul sufletesc al dumneavoastră, doamnă... Drept răspuns, cînd crede că discuția s-a încins mai tare, Mihai aude sunetul sec al telefonului închis, în urma căruia apare tonul. Rămîne clipe în șir cu privirea în gol, apoi, înfuriindu-se, dă telefon secretarei de la Dezvoltare și o roagă să-i întocmească notă de transfer intern, la cerere, pentru Cooperări, zicînd că o semnează mai tîrziu, cînd trece spre poartă, sau luni la prima oră, după care, amintindu-și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
buzelor, ceea ce-l face pe Mihai, așezat într-un scaun, să scape un "o-le" admirativ. Doamna Marcu? întreabă Vlad fîstîcindu-se, continuîndu-și întrebarea cu un "ă" penibil pînă ce Mihai, oarecum amuzat, îi șoptește: Dă-i întîlnire, prostule!" Vlad se înfurie brusc, gata să-i dea un pumn lui Mihai, apoi, amintindu-și de telefon, devine ferm: Vă rog să mă iertați! Sînt Vlad, de la "Valea Brîndușelor"... Vlaaaad!... exclamă femeia. Ce faci, copil frumos, săruta-ți-aș ochii senini! Zău! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu privirea încruntată, să-și mențină autoritatea tonului, dar se vede nevoită să coboare vocea: Pot să știu care-i motivul acestei ieșiri? Sper că nu raportarea unor montaje neefectuate. Rezervorul stă necăptușit, afară sub zăpadă! reușește Brîndușa să se înfurie din nou. Ce aveți de spus, tovarășe inginer? Nu-i vina mea că sudorul cel mai bun al uzinei lucrează în oraș, la finisarea unor vile, tovarășă secretară strînge Vlad din umeri cu naturalețe, ghicind că femeia, prinsă pe picior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vă stă întroienită la Sălcii, voiați să plecați înaintea ei cu o echipă a cărei necesitate nu se simte acum, aici, în combinat frumos gest, definitoriu pentru un tînăr. Dar am impresia că mai definitorie pentru dumneavoastră, îl acuză Brîndușa, înfuriată de-a binelea este renunțarea aceasta! Am înțeles de ce țipați cînd am venit: prietena v-a înșelat așteptarea, nu a plecat la drum, iar dumneata bați în retragere acum, preferi să stai aici, la căldură, deși știi că ai resurse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de multe ori prezența, chiar aseară, la vizionare; prezența și opinia conchide Mihai, sărutînd locul dezgolit. Aura murmură ceva aducînd a rămas bun și se grăbește spre intrarea în bloc, înspăimîntată de vorbele lui Mihai. "Trebuie să rup invitația! se înfurie, nervoasă că nu-și poate trage mănușa, în care a băgat biletul, dar, intrînd în apartament, se oprește rezemată de tocul ușii: În fond, n-am mai ieșit de mult cu Radu, chiar mi-i dor. Și-apoi, vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care știe că a iubit-o cu adevărat. Și, îndrăgostită ca pe vremuri, începe să pregătească hainele bune, să arate frumos amîndoi deseară, la spectacol. Doamnă, duceți javra asta undeva, ce naiba tot scheaună atîta, parc-am fi în codru! se înfurie mama gemenilor, nervoasă că băieții, în loc să mănînce, întind mereu mîinile spre cățelușă, preocupați doar de ea. Nu știu ce are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria Bujoreanu bătrînei cu ochelari, care s-a așezat pe scaunul de lîngă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se înfurie Sultana și face stînga împrejur, trăgînd-o după sine și pe bucătăreasă. Sculați, mă, nesimțiților! strigă ea celor trei bărbați care mai dorm încă sus, în dormitor. Ce facem cu pasagerii, că vor mîncare, ce le dăm? Cin' te-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
asta-i tot", Mihai continuă să o privească lung, calm, sfîrșind prin a întinde mîna să-și treacă vîrful degetelor pe sub bucla părului căzută pe frunte. De ce mă chinui, Mihai? Și tu m-ai chinuit. Nu-i vina mea! se înfurie Cristina, îndepărtîndu-i mîna de teama prezenței cuiva prin apropiere. Tu te-ai purtat ca un..., ca soțiile alea, despre care rîd bărbații zicînd că-n pat observă că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi, mușcîndu-și buza de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum ți-a plăcut să mă consideri, își asumă toate riscurile, ba mai degrabă știe să le elimine, cînd acceptă o astfel de întîlnire. Și chiar de s-ar fi întîmplat, fii sigur că nu recurgeam la leacuri, ce naiba! se înfurie fata, născînd în Mihai dorința promptă de-a-i da replica. N-ai fi recurs pentru că are cine da și cui da cinci-șase mii, ca totul să fie făcut steril, conform priceperii la care a ajuns Medicina în cele cîteva milenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că, pentru tine, eu contez cît restul sălii. Dar asta nu-mi schimbă hotărîrea. Ești chiar atît de sigură? o necăjește Mihai. Nu mă obliga să-ți trîntesc telefonul în nas, că și eu pot fi..., la o adică se înfurie fata. Mai ai ceva să-mi spui? Da. Azi am auzit o comparație care-mi place: viața nu-i o cursă rapidă, în care, pentru că ai bilet cu loc frumusețea dată de natură, ori condiția materială a părinților -, să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
față, o clădire sumbră, cu geamuri mici, multe și dese, amintindu-și că nici prim-vicelui nu-i place cum cel mai pitoresc loc din oraș a fost umplut cu blocuri de confort trei, patru și cinci, dar acum, Mihai se înfurie că toți cei cu care a venit în contact: Săteanu, Maria, Doina, chiar și Cristina au urmărit doar interesele lor, mărunte, meschine la o adică. O vorbă a lui Săteanu ar fi putut să-l determine pe director să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]