338 matches
-
vine să înnebunească. Vezi că ai în față cea mai minunată femeie; te lasă să îi faci orice, este atât de bună, grandioasă ca marea. Se întrerupe din visările pustii, când piciorul lui gol întâlni apa. Intră amândoi în marea înfuriată, însă caldă. Este furtună în adâncuri, hulă, se aud pescărușii cum se cheamă, cum se strigă cu țipete de copil. Cei doi pot vorbi tare. Zgomotul valurilor acoperă orice, curând le ajunge apa la mijloc, se opresc și-o ia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fără să știe de ce. 252 De alături, se auzea vocea maică-si: - Veto, pe unde ești, Veto? Hai acas', că vine Aristică și iar nu te găsește, și e vai de pielea ta! - O, că vin! Aici sînt! răspundea ea înfuriată. Tăcea și maică-sa, ascultând în prag vechiul cântec, care-i amintea de tinerețe. Pe pervazul casei vecine, suspina fata popii. Tocmai pe la zece, dacă era miezul verii, se închideau ferestrele. Atunci intra și Veta în odăi. Coana Marioara o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice li se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul nu-și mai simțea degetele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă potcoave, de nu pot să-nțeleg ecoul lui vulgar și divin? Sau se vor fi aprins plînsurile? Ori vânturi ce-ntețesc incendiul lacrimal al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de știință despre problema violenței în școală. Ea va încerca să argumenteze în modul cel mai rațional cu putință, cu referințe, rezultate ale cercetărilor și aparat critic. Dar, în fața demagogiei care a acaparat subiectul, va fi totodată cartea unui cercetător înfuriat. Va fi străină de reverență și de limba de lemn. Într-adevăr, atâtea prostii s-au adunat pe acest subiect, în Franța și în alte părți: prostii de "dreapta" și negări de "stânga", simplificări conformiste și exagerări bine țintite spre
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cafeaua imprimă până și unei sinucideri embrionare o strălucire vizibilă”) trădează mai mult decât ar vrea autoarea să ne spună: obsesia autosuprimării e permanent prezentă dacă nu În acțiunile, măcar În gândurile ei. La 24 august 1953, cuvintele - simple sunete Înfuriate - prind o consistență tragică. Sylvia Încearcă să se sinucidă. Nu Întâmplător, firește, singura notație din perioada premergătoare, actului suicidar e relatarea despre executarea celor doi Rosenberg. Detaliile, de-o cruzime Înspăimântătoare, sunt selectate În funcție de expresivitatea și sensurile ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pîrloaga. Furtună cu tunete și fulgere. Intra Kent și un Curtean, din părți diferite) KENT: Cine-i pe-aici, afară De vremea rea? CURTEANUL: Unul la suflet că și vremea, Neliniștit. KENT: Te știu. Regele unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci dă-ăst glob să-l sufle-n mare, Să umfle valuri crete peste țărm, Ca toate să se schimbe ori să piară; Își smulge părul alb pe care-n furie Rafalele i-l iau și-l spulberă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mandatului lui Johnson, Departamentul Comerțului ar fi trebuit să lărgească gama produselor ce se puteau exporta la aproape 700 de articole (Raport, p. 1-2, Controlul exporturilor, vol. I, Partea III, Departamentul Comerțului, Istoria administrativă, Biblioteca LBJ). O serie de congresmeni înfuriați și-au coalizat eforturile pentru a bloca creditele acordate de către Eximbank țărilor din estul Europei. Pe 18 octombrie, republicanii și democrații din sud au anexat un amendament la Legea fiscală a fondurilor suplimentare, din 1967, care interzicea Eximbank să acorde
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mare decât aceasta poți să ai, când cel care înainte de răstignire nu putea îndura amenințarea unei slujnice (In. 18, 17), iar acum el singur se ridică cu atâta îndrăznire împotriva întregului popor iudeu? Și, în fața unei atât de mari mulțimi înfuriate, le grăiește cuvinte, care le putea ațâța și mai mult mânia”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVIII, VI, în PSB, vol. 21, p. 360) „Oamenii care Îl luaseră în râs pe Hristos pe când trăia, după moartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mulțimea numărului lor? Dar nu erau mai mult de unsprezece oameni și aceștia împrăștiați. Pe făgăduielile învățătorului? Care făgăduieli? Dar dacă n-a înviat, nici făgăduielile nu mai puteau fi vrednice de credință. Cum ar fi putut înfrunta un popor înfuriat? Dacă duhovnicul apostolilor n-a putut înfrunta cuvintele unei femei care stătea la poartă, și dacă toți ceilalți ucenici s-au împrăștiat când L-au văzut legat, cum s ar mai fi gândit să meargă până la marginile lumii și să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vor căpăta un conținut particular legat de istoria familiei maternale. Într-o seară, are loc o altercație între Sylvie și mama sa în legătură cu sarcinile sale școlare (repetare a celei care a provocat gestul suicidar?). Mama sa se dovedește din ce în ce mai enervată, înfuriată, în timp ce Sylvie accentuează indiferența, impasibilitatea, devenind spune ea „dură ca un bloc de ciment”. Mama sfârșește prin a se înfuria, aruncând caietele și cărțile fiicei pe fereastră. În același timp aceasta simte că devine din ce în ce mai violentă: simte impulsul de a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră - iată un palmares uimitor, ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar așa
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cancelarie să-mi fie scăzută nota la purtare. Am venit acasă supărată și i-am povestit mamei mele ce se întâmplase. Când a auzit asta s-a înfuriat foarte tare și a hotărât din nou să- mi facă dreptate. Așa înfuriată s-a dus la școală. Nu mai fusese niciodată pentru mine la scoală de când mă înscrisese la liceu pentru că eu eram o elevă foarte bună. Iar când erau ședințele cu părinții, pentru că nu avea timp, inventa câte ceva și-mi spunea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Lupu Chirițoiu e îndrăzneț, Luca Talabă e înțelept. Pentru a evoca manifestările crude ale răscoalei, Rebreanu folosește procedeele tradiționale ale prozei de analiză psihologică: descrierea obiectivă a acțiunii personajelor și introspecția. Revolta țăranilor se amplifică atunci când Miron Iuga, în fața mulțimii înfuriate, nu-și poate controla discursul și mai apoi când moșierul trage focuri de armă. Instinctul violenței țăranului este dublat de instinctul de conservare. Oferind o amplă privire asupra colectivității țărănești, Liviu Rebreanu este întâiul analist remarcabil al sufletului mulțimii din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sport, când Bogdan a venit si ma împins, iar eu am căzut. Bogdan: Astea-s minciuni!!! Mediatorul: Bogdan, amintește-ți că ne-am înțeles fără acuzații si fără întreruperi. Bogdan: Îmi cer iertare. Alina: Eu am căzut jos si, fiind înfuriată, i am spus că nu este normal ce face. Mediatorul: Deci tu, Alina, priveai cum se joacă colegii tăi când, la un moment dat, spui că Bogdan te-a împins si tu ai căzut. I-ai spus lui Bogdan că
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
aici măcar două secvențe din Amintiri...123 Când ajunge la mănăstirea Căldărușani, mireanul Damian Stănoiu vede o mulțime zgomotoasă: "Ce se întâmpla? Doi călugări de vârstă mijlocie, cu părul și cu bărbile răvășite, stăteau față în față, ca doi cocoși înfuriați, grăindu-și cuvinte probabil nu tocmai călugărești și amenințându-se reciproc. Ceilalți părinți, în număr de vreo douăzeci, priveau și se amuzau" (1962, 4-5). Deși scrierile autorului oferă un regal al invectivei și al agresivității verbale, nici agresivitatea fizică, parte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să le sădească în pământul de o fecunditate delirantă. Îmbătați, câteva luni mai târziu, de sucul tare, narcotic al măciuliilor lăptoase, oamenii se dedau unor excese sexuale descrise detaliat, uitând, în mijlocul orgiilor, să-i mai onoreze pe cei decedați. Morții, înfuriați că nu mai primesc hrana colivei, își pregătesc atunci răzbunarea, într-un tablou de respirație dantescă, precum puține sunt în literatura română: "Trei sute de morți, slăbiți de post îndelungat, dar însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
democrație și drepturile omului". Iar "întregul" merge și el prost. Accentuarea inflexibilității noilor "nababi" (de la miniștri și înalți funcționari publici la șefii de partide, "mogulii" și vedetele presei și mulți alții) amplifică nemulțumirile defavorizaților, îi face mai resemnați sau mai înfuriați. Forma imediată de reacție este creșterea absenteismului la alegeri, dezinteres pentru problemele vieții comunităților, ale familiilor, copiilor, bătrânilor. Concis, se numește "lehamite". Sociologii adaugă: coeziune socială redusă, atomizare, rânduri îngroșate de protestatari ca homosexualii, alte modalități de exprimare a nemulțumirilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Tânăr. Poetul decupează în spiritul sensibilității decadente profilul femeii fatale, sfinx și minciună, victimizând erotic amantul bolnav de lassitude. Interesant mai este un medalion de N. Vermont, la pagina 59, înfățișând o femeie cu o privire teribilă, sfidătoare, cu părul înfuriat, posibilă imagine a feminității devorante, vindicative și nu a celei visătoare, pierdute în rugă, dezgolită lângă trupul amanților, din desenele aceluiași. Dincolo de atmosfera erotizat macabră a acestor desene (care răspunde sensibilității decadente) avem și un sentimentalism noir, la limita cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oraș și ducându’mă într’acolo am văzut că lumea a dat soldații la o parte și a intrat în oraș strigând <<ura>> având în frunte pe Gh. Butnaru și Gh. Pintiliescu (subl.ns.)”. Ce au făcut mai departe oamenii înfuriați, le-a spus anchetatorilor tot Goldstein: „Văzând aceasta am alergat acasă. Acești oameni, după ce au stricat 2 dugheni din vecinătatea mea au năvălit la mine și cu topoare și ciomege mi-au stricat ușele, ferestrele și intrând în casă mi-
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de Drăgoi adăugând, repede, că nu l-a interesat conținutul scrisorii fratelui militar al cetățeanului Holtea și nici nu i-a îndemnat pe oameni să ia cu asalt dughenele. Comerciantul evreu Iosub Marcus, fiind puternic și evident păgubit de masele înfuriate dar și cunoscându-i pe mulți dintre atacatori, nu a ezitat să-i înșiruie pe hârtie: „Gheorghe Onofrei, Ion Florea, Constantin Cocuz și V. En. Tofan (subl.ns.) care aruncau marfa, rafturile și tot din dugheană afară”. Din textul care
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
anchetatori că face comerț „...cu cereale și tinichigerie”, a povestit următoarele: „Mercuri la 7 a curentei am văzut că s’au adunat la Herșcu Naht o mulțime de țărani cari cereau să le dea pământ (subl.ns.)”. De teama mulțimii înfuriate și vindicative, arendașul Nacht s a ascuns, firește, așa că, după cum relatează martorul întâmplării, „...au năvălit în casă mai mulți oameni între care i’am cunoscut pe D. Stratan, Gheorghe Potcoavă, Mihalache Rusu, Ion Crăciun și V. Bulgaru (...)”. Fiind luat prin
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
din Parpanița”. După obiceiul vremii, comercianții evrei își dezvoltau afacerile împreună așa că o stradă, de pildă, era ocupată numai de dughenele acestora. Tradiția, din nefericire, în acest caz a devenit factor favorizant al devastărilor la care s-au dedat oamenii înfuriați deoarece, după Bercovici și Nacht a venit și rândul vecinului Buium David căruia protestatarii i-au aplicat aceeași „politică” a distrugerilor. Din rândurile participanților, martorul i-a recunoscut pe: „C. a Andrioaei, V. Feraru și Gh. Hodorcă”. Cât despre Gh.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de scule de pescuit și restul pieselor de echipament, ar învăța să danseze "lambada" și să bea toate porcăriile de prin baruri. Până la urmă ar scoate din acest morman de fișe un personaj
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în urmă din isvoare timpi răcori și clari răsar. Dar pe-arcade negre nalte, ce molatec se-nmormăntă În a Dunării lungi valuri ce vuiesc și se frământă, Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc; Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite Și isbind cu repejune arcurile neclintite Gem, picioarele le scaldă la stâncosul lor monarc. {EminescuOpIV 134} Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mărire. Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire, Scuturi ard
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]