283 matches
-
chiar el: " Frumusețea lui bărbătească, văzută de foarte aproape, era alterată de ceva reptilian: porii, micile imperfecțiuni ale pielii sau poate pleoapele cu gene scurte acoprind membranos ochii pe jumătate. Bătrân sau doar obosit, cu tâmple nădușite rece de dorință, înfuriat de propria-i slăbiciune: portretul acesta îi trezea Anei un fel de milă necurată, ca la melodrame, când știi că ți se provoacă înadins starea aceea greu suportabilă dar îți curg lacrimi fără să te poți stăpâni și ți-e
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
în Germania, și în Marea Britanie tot astfel. Carlo Tagliavini nu-l cunoscuse, pînă în 1968, pe D. Șandru (noi i l-am prezentat), nici nu auzise de I. Siadbei - nume obnubilate - iar marele romanist și românist Alf Lombard a părăsit, înfuriat, adunarea comemorativă a 100 de ani de la Unirea Principatelor, organizată de istorici români exilați la Paris (în 1959), sub cuvînt că "fac politică"! Ca și cînd prietenii săi din România oficială n-ar fi făcut politică! Desigur, ei se dedicau
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
zis: De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia cultul datorat? Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se înfigă sub unghiile degetelor de la mâini și de la picioare”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXIII, în PSB, vol. 75, p.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cum tremura carnea pe mine, numai când mă gândesc! - Înseamn-o, ba, nu vezi că toaca ceva mai decât melita, dar de scos nu scoți nimic de la ea! Pândele i-a dat cu până pe vârful nasului, i-a lipit hârtia și, înfuriat, i-a zis: - Ieși de-aici, hoașca ce ești! Numai încurci lumea! - Ies, mama, ies, dar de ce vă bateți joc de mine? Îmi dați cu albăstreala să zică lumea că v-am dat cu nasul în... ?! - Asta e împotriva turbării
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de a folosi pe vreun disc cântecele deja înregistrate. După moartea lui Bern, soția acestuia a pretins că Van Morrison îi „datorează”, conform contractului, treizeci și șase de cântece. Abia după ce le va fi înregistrat pe acestea, își dobândea libertatea. Înfuriat la culme, Van Morrison l-a convocat pe Lewis Merenstein și, în exact treizeci și cinci de minute, a înregistrat treizeci și una de piese (cover-uri după cântece de succes ale anilor trecuți.) Ascultându-le, soția producătorului a înțeles mesajul și a
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
pună pe picioare. Oare aud niște suspine? — Da, vedeți, nu putem mînca. Sau eu nu pot și ea nu vrea. — Regretabil. Ce-ai de gînd să faci? Există vreo modalitate da a face rost de niște mîncare adevărată? Munro păru înfuriat. — Cum de voi doi un regim superior față de al nostru? Lordul Director nu mănîncă altceva mai bun. Cum ți-am spus, institutul e izolat. — Cu toate astea, o anume creatură trimite tone de mașinării scumpe. — Asta-i altceva, sînt utile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ale celor trei religii pămîntene? Nici măcar nu mă gândesc la lucrul ăsta fiindcă știu că nu-l voi înțelege niciodată. După cum nu înțeleg nici chestia aia cu rezervorul de sfinți, încheie Kasser pe un ton voit șăgalnic. Abatele se prefăcu înfuriat. - N-ai dreptate, lucrul ăsta a funcționat. Am văzut cu ochii mei cum, clonă după clonă, zestrea genetică a Sfântului Augustin cel Nou a acces la mântuire, împlinind în același timp și învățăturile Sfântului Augustin din Hippona. Aici nu e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cele mai celebre scrieri din viața sa. Printre ele se numără Tactici fundamentale de luptă - Gânduri despre războiul de gherilă și Despre războiul prelungit. Părerile lui Mao fascinază și captivează națiunea. Ca rezultat, numărul recruților din Armata Roșie crește dramatic. Înfuriat, Chiang Kai-shek ia legătura, în secret, cu Adolf Hitler pentru consilieri militari și ordonă eliminarea totală a comuniștilor. În această perioadă, Doamna Mao dă naștere unei fiice, Nah. Dispare complet de pe scena publică. Ca noua gazdă a familiei, ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
siropoase. În timp ce rulează pe șosea o delectează cu întâmplări vesele și anecdote cazone, despre câinii regimentului care-și găsiseră să fugărească o pisică prin curtea cazărmii tocmai când colonelul dădea raportul generalului venit în inspecție, sau despre sergentul care urlase înfuriat unui soldat în timpul unei trageri de noapte să arunce cu arma după țintă, poate așa reușește să o nimerească. Adaptează tonul în funcție de personajul interpretat, spre hazul deosebit al Smarandei, care-l privește fericită, râzând cu poftă. La rândul ei, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Întâi pe trotuar și apoi În Packardul cel Înspăimântător. Când se ridicase cortina la Teatrul de Familie, rudele mele se așteptaseră să vadă Întreaga poveste. Cum Minos, regele Cretei, refuzase să-i sacrifice un taur alb lui Poseidon. Cum Poseidon, Înfuriat, o făcuse pe soția lui Minos, Pasiphae, să se Îndrăgostească lulea de un taur. Cum pruncul rezultat din acea uniune, Asterius, ieșise cu un cap de taur prins de un corp omenesc. Și apoi Dedal, labirintul etc. Totuși, de Îndată ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a sărit cât colo. ― Doamne ferește! ― Ce? ― Să mor io! ― Ce? ― I-un monstru! ― Ce? ― Îmi vine să borăsc, frate! Uită-te! S-a uitat și celălalt și mi-a dat drumul Îndată, de parcă aș fi fost contaminat. S-a ridicat Înfuriat. S-au Înțeles fără cuvinte și-au Început să-mi tragă șuturi. Îmi trăgeau șuturi și mă Înjurau. Cel care mă ținuse mi-a tras un picior În coaste. L-am prins de picior și m-am ținut de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi fac o cafea În timp ce tu Îți rezolvai anumite nevoi la telefon; am vrut să fiu drăguță și să-ți ofer intimitate, glumi ea. — Vreau sexul tău, zise el. Sexul tău furios-pasional-nebun-străin! Sexul tău ilicit, bastard, flămând de artă, intelectual, Înfuriat, dureros și Îndurerat! Sexul tău est-european, comunist, cafeniu, lipsit de libertate, Înnobilat de libertate, străin-pe-pământ-străin, sexul tău de regină-a-dramei! Kitty râse. — Foarte inventiv, n-am ce zice! — Dar va trebui să avem o relație Înainte să se Întâmple așa ceva, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deloc liber. Nu fi timid, dragule! — Timid? zise Wilt, rostogolindu-se pe-o parte. Eu timid? Bineînțeles că ești timid. Bun, o ai mică. Mi-a spus Eva. — Mică? Ce vrei să spui cu asta, că o am mică? strigă înfuriat Wilt. Sally își înălță zâmbitoare privirea spre el. — N-are importanță. N-are importanță. Nimic n-are importanță. Doar tu și cu mine și... — Ba are al dracului de multă importanță! mârâi Wilt. Nevastă-mea zice că o am mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau nu? Ce dracu’ faci ? se îngrozi colegul său. Ai înnebunit? Lasă arma! Pe dracu’! răspunse înfuriat celălalt. Fără ea am rămâne de izbeliște în mijlocul deșertului. — Dar nu în felul ăsta! O să-i anunțăm prin radio și or să vină să ne caute. — Când? După șase ore sau chiar după o zi? Cu siguranță că ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
insiste să mai stea împreună, dar nu-și găsește cuvintele. Abia cînd se zărește un autobuz apropiindu-se, îngînă: Te rog, îl iei pe următorul... Oricum, nu-l luam pe ăsta, rîde femeia. Nu merge în cartierul meu. Mihai tace, înfuriat de-a binelea. Liliana îl ignoră, preocupată de gulerul pardesiului, care nu stă ridicat, să-i apere gîtul de vînt. Pe mîine! spune ea, cînd următorul autobuz oprește în stație. Nu mă suna la serviciu. Sună-mă acasă, după cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
s-o învelească pe fetiță mai bine cu plapuma, așa cum face de obicei. Cade din patul strîmt de hotel și rămîne în genunchi, cu o mînă sprijinită de noptiera pe care telefonul sună a doua oară. Da, vă rog! răspunde înfuriat, continuînd să stea în genunchi. No, servus! Am impresia că te-am trezit... Te rog să mă ierți! "Ce plăcere să asculți vorbele astea, rostite de ea așa, ardelenește!" se bucură Mihai, rostogolindu-se cu greu înapoi în pat. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
s-au terminat orele, te-ai întors spre mine și, pe un ton firesc, ai schițat un gest: "Bem o bere?" Mai tîrziu, stînd la o masă în Cișmigiu, te-am întrebat ce faci acolo la uzină. Ai răspuns urît, înfuriat: "Un rahat! Mă uit la niște țevi și aștept să se întărească un șmac turnat în ele." Nu te-am mai întrebat nimic și nici tu nu mi-ai spus. Pe cît erai de abătut, pe-atît mă simțeam eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
viață, dar i se face rușine; cînd a cerut-o de nevstă, a luat-o cu toată zestrea: originea ei "nobiliară, de Viena" și, imediat după căsătorie, a aflat că are un copil la un azil din Transilvania... Mihai pleacă înfuriat, bombănind. Cînd Cristina îi stătea lipită de piept, ca o broscuță făcută una cu trunchiul pe care s-a cățărat, era hotărît să nu se ducă decît la București. Dar cînd ajunge în gară, merge la telefonul interurban din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și se întinde pe pat. Ce păcat că nu-i acasă acum! O poartă în suflet pe femeia aceea, care va fi toată frumusețea filmului; mîna lui așteaptă doar s-o aștearnă pe hîrtie. Parcă și vede scena cînd eroul, înfuriat de cei din uzină, stă singur acasă și se gîndește să plece în căutarea altui loc de muncă. Va primi doar un singur telefon. Așa cum, pe vremea cînd locuiau împreună, în garsoniera lui de confort cinci, în unele zile, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ia receptorul și spune cu o voce domoală: Da, vă rog! În telefon nu se aude nimic. Doar, foarte vag, un zgomot, care pare a fi de la un meci de fotbal. Alo! strigă Mihai. Nu se mai aude nici meciul. Înfuriat, Mihai trîntește receptorul și merge să deschidă televizorul. Un meci de fotbal. Apasă butonul de stingere și se întoarce la telefon. Un fir cu orașul, vă rog! Centralista spune că nu are nici unul, dar îl va suna imediat ce se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
film. De roman nici nu mai vrea să-și amintească. Iar dacă o face, îl încearcă de fiecare dată o stare de amețeală. Nu poate spune dacă, într-adevăr, îi pare rău pentru vremea pierdută cu drumurile în Ardeal. Oricum, înfuriat este. Dovadă că nici măcar n-a mai telefonat Lilianei. Doar cînd a coborît din tren, a mers la telefonul din gară și a sunat-o. I-a răspuns Daniela. "Spune-i mamei că am ajuns cu bine." Atît. O răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
are decît de cîștigat. A recitit paginile scrise la roman și, pînă dimineața, a stăruit îndelung asupra unui sfîrșit de capitol. Ultimele două fraze, oricît le-ar fi refăcut, nu-i plăceau. Avea impresia că ajunsese într-un punct mort. Înfuriat, hotărăște să rescrie toată jumătatea a doua a capitolului. La ora șapte, merge la lapte, apoi pregătește masa pentru copii. Își mai face o cafea și, pînă spre prînz, cizelează cîteva fraze. Doarme toată după-amiaza iar noaptea continuă să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trebui să te spun Anei! îl amenință brusc Liuță, ca un ultim efort de convingere. Chiar te rog s-o faci! Poate se mișcă ceva în conștiința ei!... Pot să știu ce mișcă în conștiința ta această Doris? întreabă Liuță înfuriat, apoi, cu un gest ferm, deschide ușa. Întrebarea s-a înfipt violent în Mihai. Nu-l obsedează; e doar prezentă într-un ungher al memoriei, stînd la pîndă, gata să se repeadă asupra lui. Două zile la rînd nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spital, mai era acolo un altul, care se văita mereu: "De ce, Doamne, chinul ăsta, cînd toată viața am fost un om bun, cu teamă de tine, m-am rugat ție, am ascultat poruncile tale și n-am făcut nimic altceva?!" Înfuriat, bătrînul Vlădeanu replica uneori: Tocmai de-aceea!" Sînt bun de-o cinste! se bucură Mihai cînd termină de parcurs toate paginile. Da, e o victorie. Totuși! precizează prietenul său, inginerul mecanic, un tip de o cultură vastă, îndrăgostit de pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
una, Simona, ingineră la un institut central de cercatări din București"... Abia ne căsătorisem de cîteva luni; am vrut să ignor telefonul, crezînd că-i o farsă, dar o dată te-am întrebat cine a fost Simona. Mi-ai răspuns urît, înfuriat, blamînd-o. Pretextai că, devenită om de știință, nu pune preț pe cei ce se ocupă de artă. Eu însă am înțeles că... Și ții în tine, de-atîția ani, bănuiala și reproșul întemeiate pe faptul c-ai înțeles ceva atunci?! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]