266 matches
-
înscenare, domnu’ comisar! se întoarse el către agentul de poliție. — Înscenare? se înfurie iar mustăciosul. Cu portofelu’ lu’ ăsta la tine în buzunar, ai? — Vasilescu. Paul, preciză păgubitul. — Cu portofelul lui Vasilescu la tine în buzunar? repetă, parcă și mai înfuriat, mustăciosul. — Și ce dacă era la mine în buzunar? îndrăzni Aurică. Ce știu eu cum a ajuns acolo? Poate mi l-a strecurat careva. Poate chiar mata, că văd că ți s-a pus pata pe mine. — Ia vezi! îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și de a sesiza acel ceva puțin melancolic, puțin distructiv rupând cam abrupt sublimul de palpabil, și poate puțin tragic. Diferența rezultată, ducându-ne la un exemplu celebru, ar fi ca ruptura dintre Don Quijote și Sancho, unul implacabil care urmărește înfuriat mirajul și celălalt prea cinic ca să nu cadă în lipsa de compasiune. Bineînțeles că nici unul nu are dreptate. Dar ne place câte ceva din anatomia obiectului în căutare, când îl găsim îl segmentăm până la detalii pentru a afla ascunsul ascuns. Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și giuvaere n-a găsit. Înfuriat, a amenințat-o cu moartea, dacă peste două zile nu-i pune banii toți în sertarul de la masă, să fie pregătiți și el va veni noaptea să-i ia. După voce a presupus că hoțul cu pricina nu e altul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
perfect în mâinile comuniștilor, care au știut să îi speculeze la maximum sadismul și dorința de parvenire. Lui Țurcanu i se promisese în schimbul colaborării eliberarea înainte de termen și un post în Securitate, adică exact ceea ce își dorea cel mai mult. Înfuriat de situația fără ieșire în care se găsea după arestare, el a călcat pe cadavre, la propriu, pentru a-și atinge scopul. Ceilalți agresori din primul lot au fost și ei ademeniți cu aceleași propuneri, Ion Stoian mărturisindu-i unui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Economii”, dar mai ales în altele: „Suntem regionaliști? Exterminarea elementului bucovinean”; „Regățenismul agresiv”, „Să se desființeze Universitatea din Cernăuți”, „Demența antibucovineană în acțiune”, 130 ori în stilul jurnalist folosit număr de număr: „hingherul sufletesc”, „ființa animalică a țapului alcoolizat”, „behăe înfuriat”, „vampirul bancar”, „cocoșul familiar”, „alterat la creier” , „modul de a raționa vine de la spate și nu de la cap”, „dementul C.C.R.”, „a murit paiața” (despre morți numai de bine! n.n.) etc. La toate acestea adăugăm răfuielile gazetărești cu cei de la Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
făcea România Mare“! „D-ta în timpul războiului ca militar ai avut un rol important, căci conduceai de fapt statul-major sub aripa lui Prezan, dar în politică să nu-mi spui mie că ai condus pe Ionel.“ Ajunsesem la un paroxism, înfuriat, se repezi pe scară și dispăru în etajul de sus, fără a mai saluta. De atunci nu l-am mai văzut. D-na Antonescu, care asistase dintr-un colț la această altercație, veni spre mine: „Nu te supăra, d-na
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mănuși albe, dînd doar indicații, Cornea pune mîna peste tot. Cît a durat montajul din interiorul clădirii a venit și a lucrat zi de zi cu mecanicii, parcă ar fi fost șef de echipă, nu maistru principal. Într-o zi, înfuriat de niște treburi, a exclamat: De mîine vin doar în inspecție, să văd și să dau indicații. Sînt maistru principal, nu șef de echipă. Dar a doua zi dimineață, l-am găsit tot aici, cu mecanicii, lucrînd în clădirea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
frații mei să te botezi, participi la o adunare, și-apoi o să ne iubim cît vrei." Am crezut că-i glumă, dar la fiecare încercare de-a mea mă oprea și-mi spunea aceleași vorbe. "Auzi, i-am zis eu înfuriat, tu nu mă poți boteza? Am un lighean sub pat, luăm apă de la chiuvetă..." M-am culcat lîngă ea, cu fața la marginea patului. Dimineață, cînd a vrut să-și bage Biblia în poșetă i-am luat-o din mînă și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stație, știa că nu-s eu de vină. E drept, nu prea am curaj, dar trebuie să-mi fac. O să mă duc în birou, mă așez în fața oglinzii, îmi dau cîteva perechi de palme sub acuzația că-s laș și, înfuriat, mă duc să-l caut pe Marinescu. Avea dreptate inginerul Luchian: noi sîntem vinovați cînd niște indivizi mărunți ni se ridică în creștet. Să intrăm puțin aici, spun șefului cînd trecem prin fața ușii din capătul dinspre poartă al secției. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
I-am spus că m-a trimis chiar tovarășul director general. S-a ridicat în picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată. Abia după ce mi le-a înapoiat a îndrăznit să se așeze. Mulțumesc Lilianei și ies înfuriat că nu m-am dus personal la șefa Serviciului desfacere, să văd și eu bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de scandal și asta nu e bine. Nu e bine pentru că nu e în firea mea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și ies pe poarta combinatului, fericit nevoie mare. Leneșă, greoaie, deși are doar cîțiva pasageri, cursa pornește spre oraș. Doamne!, cît de încet merge... Niciodată nu am înghițit cu atîta nesaț distanța pînă la oraș. Niciodată nu am fost mai înfuriat că autobuzul merge așa de încet!... Dar ce mai contează asta acum, cînd lumea toată e a mea, cînd voi semna un contract de închiriere, apoi voi primi niște chei, după care mă voi pune în mișcare conform planului stabilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prezența mea, amenință el cu brațul întins, să nu vorbești vulgar despre Brîndușa, ai înțeles?!, indiferent care-s relațiile dintre voi! Bîrfește-o unde vrei, nu în prezența mea! Clar? Îl privesc îngrozit, uitînd de durerea spatelui lovit, gîndindu-mă că, așa înfuriat cum e, Vlad ar putea să mă arunce în jos, pe scara metalică, aflată la doi pași. Mă, e clar?? îmi strigă Vlad. Da, încuviințez eu. Scuză-mă! Credeam... Să nu crezi nimic! Să fii sigur, scriitorule, și-apoi... Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea. Am impresia că Ștefănescu nu a mințit cînd a scris că tu ai fost la Cristina. Știam doar că-i place să fie ironică la adresa bărbaților, uneori cinică, dar constat că... Tu tînăr, ea... Ascultă, Brîndușa! îi strig încet, înfuriat. Un bărbat și o femeie pot avea și alte coordonate pe care să se întîlnească, nu numai cele pe care le insinuezi. Dacă n-ai reușit să-ți cunoști prietena, înseamnă că n-ai văzut în ea decît pe fosta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
totuși, În cea mai catastrofică reprezentație cu Traviata, dacă un regizor decide „subtil“ să proiecteze un film cu victime de SIDA, comentariul nu poate distruge opera. Muzica Își are forța ei, cântăreții trebuie să-și cânte notele și, dacă spectatorul, Înfuriat de ce se Întâmplă pe scenă, vrea să Închidă ochii, Îl aude pe Verdi nevătămat. În America, opera și teatrul sunt categorisite drept entertainment/„divertisment“. Îmi place această definiție, deși când am ajuns la New York, tânăr și rebel, ideea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prin urmare, și vino tu (adică nevastă-mea, Joițica), la cocoșelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică..." (privește lung pe Tipătescu, care e în culmea agitației.) Tipătescu: (plimbându-se înfuriat) Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate! Trahanache: (placid) Firește că nu se poate; dar ți-ai fi închipuit așa mișelie... (cu candoare.) Bine frate, înțeleg plastografie, până unde se poate, dar până aci nu înțeleg
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
despre profesoare, multe dintre ele cred că situația lor e inferioară celei a vînzătoarelor din magazinele alimentare ori din aprozare. Mai ales cînd sînt suplinitoare. „Am o jumătate de normă - mi-a spus una -, mă simt o jumătate de om”. *Înfuriat de sancțiunile primite ieri, Nanianu mi-a spus, încă de dimineață (altminteri, desigur, n-ar fi făcut-o), că G. și-a exprimat intenția de a mă da afară din redacție: „și, dom’ Călin, nici nu era beat, băuse doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într-un mod original, căci această limbă se schimbă pe măsură ce o învață. Ea ajunge, până la urmă, printr-un fel de regresie, la repetarea aceleiași silabe, care le permite indigenilor să se înțeleagă perfect, dar este de neînțeles pentru comis-voiajorul care, înfuriat la culme, părăsește planeta. Înainte de science-fiction, E. A. Poe, în nuvela sa intitulată Mellonta Tauta (1849), abordase problema evoluției limbilor. În anul 2248, o călătoare comentează în jurnalul ei intim peisajele pe care le vede și monumentele pe care le întrezărește
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în Germania, și în Marea Britanie tot astfel. Carlo Tagliavini nu-l cunoscuse, pînă în 1968, pe D. Șandru (noi i l-am prezentat), nici nu auzise de I. Siadbei - nume obnubilate - iar marele romanist și românist Alf Lombard a părăsit, înfuriat, adunarea comemorativă a 100 de ani de la Unirea Principatelor, organizată de istorici români exilați la Paris (în 1959), sub cuvînt că "fac politică"! Ca și cînd prietenii săi din România oficială n-ar fi făcut politică! Desigur, ei se dedicau
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
stăzii pe care Jason și-o asumă fără prea multa modestie: ”still some ouț there who believe în the lie of work till you die, of Sundays apple pie, death waits for every mân!” Atunci când nu e nihilist sau un înfuriat, Jason e ironic: ”Dead will fall, no one's bothered/ You’re trapped, me too/ Alienation, no one's bothered” (No one’s bothered). Bronx în a six este prima piesă de pe album care intră tare că un strigăt de
No one’s bOthered () [Corola-website/Science/296153_a_297482]
-
se rertăgeau în ordine. Când trupele germane care executau manevrele de învăluire au făcut joncțiunea, au prins în capcană numai soldați rătăciți sau mici unități de ariergardă. Hitler a tras consluzia că rușii își epuizaseră toate rezervele de soldați mobilizabili. Înfuriat de întârzierile din executarea planului și crezând că centrul defensivei sovietice avea să fie mai ușor străpuns, Hitler a modificat planul original al Operațiunii Albastru. Astfel, a fost reorganizat Grupul de Armate Sud în două grupuri mai mici: Grupul de
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
cu viclenie o barcă de lemn pe care o mânjește cu cretă ca să pară ca făcută din piatră. Astfel, când începe cursa, barca lui Seth, fiind foarte grea, s-a scufundat, iar cea a lui Horus a rămas la suprafață. Înfuriat, Seth se transformă în hipopotam, cu gând să răstoarne și barca adverasrului său. Horus se apără cu harponul și îl ține la distanță pe Seth. Văzând că nu s-a ajuns la vreo concluzie, Thot hotărăște atunci să ceară și
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean, prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor, o eliberează. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică, înfuriat, îi cere moșului despăgubire. Acesta însă își râde de copil, dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție, iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
șarlatan care a existat”. a rămas în Franța până în 1802, si s-a reîntors în Statele Unite numai cu ocazia unei invitații din partea președintelui Jefferson. Pâine a ajuns la concluzia că președintele George Washington a conspirat alături de Robespierre la închiderea să. Înfuriat de această trădare, Pâine a încercat să-i ruineze imaginea lui Washington, numindu-l trădător, nedemn de faima să în calitate de erou politic și militar. Acesta l-a descis drept un comandant incompetent și o persoană zadarnica și nemulțumită. Într-o
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
celor două femei erau tinute în frâu de către sultana Hafsa, iar după moartea acesteia în 1534 rivalitatea dintre cele două a atins cote maxime. Situația se agraveaza atunci când între cele două femei pornește o luptă, iar Hurrem este bătută. Soliman înfuriat o trimite pe Mahidevran să trăiască împreună cu fiul ei. La sfârșitul domniei lui Soliman, atat Hürrem cât și vizirul Rüstem Pașa s-au intors împotriva lui Mustafa. Mustafa a fost acuzat că a colaborat cu dușmanii, iar din aceasta cauză
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
din cele mai mici fărâme ale universului, cu ochii închiși, dormind un somn de optsprezece mii de ani. În cele din urmă, Pan Ku se trezește din somn, deschide ochii, dar fiindcă în jurul lui era doar întuneric, nu vede nimic. Înfuriat de această situație, zeul lovește întunericul cu pumnul lui uriaș și împrăștie elementele haosului. Învolburarea haosului încetează, urmând după ea o nouă mișcare a materiei: toate lucrurile ușoare și pure sunt eliberate și se ridică, iar toate elementele grele și
Pan ku () [Corola-website/Science/303905_a_305234]