1,615 matches
-
spre vestibul. Fanny se opri în poziție de drepți, cu geantă lipită de coapsă. — Uite cum stă treaba, spuse Eleanor. Cred c-am vrut să știți adevărul, dar asta nu-nseamnă că țin morțiș să-l și publicați. — Morțiș? o îngâna Fanny pe un ton sarcastic. Va rog frumos. — Știți care mi-e meseria. Cele două femei se priviră țintă preț de o clipă. Apoi Eleanor zise: — Da, știu, distrugeți viețile oamenilor. Îi tămâiați până cad pe spate, vă insinuați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
noi. — Și totuși ce rost a avut să i-o spui? — Am facut-o pentru diminuarea daunelor. Adulmecase cum stau lucrurile... — Și ce rost a avut sauna? Adrian rămase o clipă tăcut. — Nu știu, veni răspunsul lui. Nu știi? îl îngâna Șam. A fost o idee de moment. Mi-am zis, cred, că dacă vin cu ceva cu totul neașteptat, o să-mi facă și ea vreo dezvăluire cu totul neașteptată. — Tu chiar ai luat în serios ideea acelui interviu luat invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vieții; grandoare și măreție; păstrătoare a cunoștințelor, gândurilor, a simțirii umane; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frunză cu frunză podoaba argintie a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Lăsați-mi Alpii cu mantia albă, ca de pe piscurile lor să caut în zare jungla și Sahara! Lăsați-mi teiul lui Eminescu, să-mi cioplesc din tulpina lui leagăn pentru prunc! Nu mi-l luați Miorița să i-o pot îngâna ușor când îl va cuprinde somnul dulce. Lăsați-le! Lăsați-le! Lăsați-le! Se aud strigătele în toate limbile și se ridică pumni de diferite culori către cei care țes păienjeniș de bombe deasupra lumii, amenințând pacea. Detlinde Dinesz, clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dat o ladă de comori și eu n-am știut să caut. Alungă-mă, osândește-mă, lasă-mă sămi repar greșeala de a nu fi știut ce-i fericirea. Tremură salba de mărgăritare din cer, acolo e răspunsul. Toate se-ngână una cu alta, eternul le aduce, eternul le reia. Poate că nu ți-au pus niciodată întrebarea ce vei face dacă mâine va plesni oglinda de aur a lunii, și se va sparge în părți mici, și tu va trebui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În timp ce restituia carnețelul cu un nedisimulat respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă, da' la ce servește, asta-i Întrebarea, dom'le... Păi, cum la ce servește viața? La viață... ? N-ai Înțeles? Nu. Stai să vezi! Pentru a se face cât mai ușor Înțeles, Dionisie Începu să se Învârtă În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un sat anistoric. Poate de-asta știu pe de rost sfîrșitul basmului eminescian, Făt-Frumos din lacrimă ("iar dac'ar fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c'or fi trăind și astăzi") și-l îngîn ca pe-o rugăciune a inimii. Mi-ar fi plăcut să duc o viață simplă, cu "munci și zile" care liniștesc, odihnesc mintea; o viață unde boala-i nimica toată și, prin extensie, moartea e și ea nimica toată. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amândouă fiicele îi tamponau fruntea și gâtul cu batista. Tatăl, la fel de gras, se lăfăia pe un fotoliu, când întreg, când ca un crochiu. Murise demult, dar tot venea în vizită să-și vadă fiica și soția. Miroase a vechi, Lia! îngână Mama. Iar a venit! Unde-i? Pe fotoliu, în living! Mamă! Întreabă-l ce să-i cânt? După un minut, Lia apărea îmbujorată și, trecând prin viitor, Lia-Babă îi șoptea Mamei la ureche: Concertul în Re Minor pentru două viori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de insectă vânătoare. Numai capul minuscul era al profesorului. Un gnom, puțin mai mare decât o palmă, agita un clopoțel către cer strigând cu voce pițigăiată: Uniți-vă, înmulțiți-vă, nu există altă lege, altă țintă decât dragostea! După care îngână cu jumătate de voce, ca pentru el: Și mai apoi trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la rost și gnomul. N-am față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai grijă de diamantul meu, fă să nu mi-l poată lua cei de la Cățălești, adu-mi-l sănătos Îndărăt, mai voinic și mai frumos, ajută-mă să-mi termin casa și apără-ne pe toți de răutățile celor răi!, Îngâna Victor, iar Va mormăia imperceptibil: Doamne, fă-mă mare și deștept ca ticuțul meu și alișpranchi ca nenea Ionel, ajută-mă să văd iar țâștarul meu și fă să mă iubească ... Vizanti! Căruța Își urma drumul către Vaslui, Cleopatra cunoștea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a luat tămâie și cărbune în podul palmei și s-a întâmplat minune fără foc, mireasma ca o lumină s-a înălțat la cer. Îngerii, alergici, strănutau la fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii, a îngânat o scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mimică, ca în final, impresionat de oscilările nervoase ale domnișoarei, de comportamentul ei bipolar, de temperamentul oscilant între blândețe și masochism și de câte altele, să plătească (pentru prima dată) tribut instinctelor sale de om slab. Părintele stareț încercă să îngâne ceva a milă, a dorință, a foame, a sete. Inima toacă, clopot, tunet, furtună în chilia bătrânului, Cătălina călare pe situație. Doamna director a investit toată averea în mănăstire! se lăuda părintele stareț. Mai rar așa gospodărie în munții Năsăudului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit că o să avem o casă atât de mare, cu policandre aurite, cu lumânări, cu broderii de stejar și covoare roșii. La 4.30 vin oaspeții. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tigaie, mămăliga se relaxează pe un fund de lemn. Auzi cum se ceartă trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți, apoi l-a îngropat și pe el, mai la vale, tot ca pe o comoară. Petru, legat de o banchetă în mașina procurorului, îngâna versetul 21 din cartea dreptului Iov: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvântat!" Vă rog, dați-mi voie! Am uitat ceva, mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut." A privit cerul: "Doamne, cât de departe ești fără acoperiș deasupra capului!" Arhimandritul s-a apropiat de mașina procurorului. Petru, legat de o banchetă, îngâna versetul 22 din cartea lui Iov: "Și întru toate acestea, Iov nu a păcătuit și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu." Plângi părinte, plângi până când lac va crește sub picioarele tale, dar nu deznădăjdui! Vei trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe Domnul și că i-a spus aceste șcuvinteț. Câteva lucruri se cuvin remarcate pentru tema noastră. În primul rând, singurătatea personajului 6. În versiunea ioaneică, Maria Magdalena vine la mormânt neînsoțită de vreo altă ucenică, dis-de-dimineață, când ziua se îngână cu noaptea (textul spune că „era încă întuneric”). Deși ea nu intră deloc în mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă), totuși, ei și numai ei i se arată Isus Cristos înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
strânsă legătură cu sacrificiul adus. Înainte, inițiatul trebuie să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cum mă uitam la ea, fetița ridică privirea : "Bună dimineața... și-mi spuse pe nume (probabil mă cunoștea de la mama ei). Ai dormit bine? A fost cald în casă?..." Spicul de grâu M-am trezit, ca de obicei, când se îngâna ziua cu noaptea. Mie-mi place să dorm, mai ales când știu că-i treabă dimineața așa că întotdeauna mă trezesc în zori, ca să pot trage un puișor de somn mai departe așa, ca și când ar mai fi o noapte întreagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Se auzea răsuflarea animalelor. Miroseau animalele a viață pură și bună. Miroseau paiele a flori și a curat. Era bine și se făcea cald. Pe urmă, a început să cânte, încetișor. Ea era aceea care cânta. Și, parcă, o mai îngâna cineva, pe urmă încă un glas și încă unul, veneau și rămâneau așa, în cântec, lângă ea cum se aprind una câte una stelele, în noapte. Și era așa de bine și cald și... am adormit acolo. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu ce i-am zis și am continuat, cu jumătate de glas: ...cel puțin oamenii din satul meu... așa-s ei... Tocmai asta e îmi zise hai, spune, băiat mare ce ești! Ce ai ?! Ca să vezi, acuma mă mai și îngână. Auzi colo : "băiat mare ce ești !..." Las' că-i arăt eu lui : chiar am să-i spun tot să văd ce mai zice. Decât să mă frământ eu, mai bine să nu doarmă el ! Asta e ! Știi, când mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]