229 matches
-
Gabriela Sauciuc) se transmite, bolnăvicios. Grondahl mizează pe densitatea tonului și-a confesiunilor, știind că prin asta cititorul va deveni una cu povestea. Doar că senzația cu care rămâi nu e cea a strânsorii fără cauză. Nu te sufoci, te îngândurezi „pe nesimțite“, trist, dozat. Ceea ce, știind că nu ai altă alternativă decât să înaintezi și mai adânc în gânduri - asta e convenția, asumată -, e poate chiar mai rău decât ar putea fi vreun final violent. Ce ați descoperi „hrănitor“ într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
După felul cum ți-am scris, desigur, te-am alarmat. Așa a fost situația. A trebuit ca în urma unui ordin să mă deplasez într-o direcție oarecare. Acolo posibilitățile de trai erau mult mai reduse și de aceea eram mult îngândurat. Pentru acest motiv ți-am scris să mai iei vreun preș sau două pentru a da un aspect mai intim camerei noastre care din acest punct de vedere ar fi suferit. Îmi părea rău că m-am despărțit de gazda
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
poate o s-o vezi și tu așa cum am văzut-o eu...atunci, înainte de a se naște, mai adaugă el inutil. Dar eu o văd de o măiestrie desăvîrșită, mai grozavă nici Obatalá, creatorul lumii, n-o putea face... Diaz se îngîndurează și adaugă ca pentru el: Dar mie îmi și vorbeau... Ceee? Doamne, ce spuneau? sar ca ars. Nu știu, nu țin minte... Atunci, mai toarnă un pahar cu rom. Poate... În piscină, în zori În Cuba se spune că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
subalterni, ci consecințele unui comportament tipic regimurilor leniniste. O imagine interesantă asupra intimității lui Ceaușescu ne este oferită de către fosta lui menajeră, Suzana Andreiaș. Aceasta își amintește că, în viața de familie, Ceaușescu era extrem de ordonat, politicos când nu era îngândurat datorită problemelor politice și, în general, grijuliu și atent cu Nicu, Valentin și Zoia, copiii cuplului dictatorial. Se pare că Ceaușescu nu renunța la ambiția independenței nici în viața personală: "El își făcea toaleta singur, se îmbrăca singur, se dezbrăca
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
menționat de multe ori, chiar dacă repet la infinit această afirmație, sunt convinsă că În momentele grele, extrem de critice ale vieții mele m-a ocrotit Îngerul meu păzitor - forța divină care m-a ajutat să ies din impas. Stăteam foarte amărâtă, Îngândurată pe o bancă În fața căsuței unde stătea președintele. Deodată a apărut Mocanu care, văzându-mă, mi-a oferit un măr de toată frumusețea și mi-a spus să nu fiu Îngrijorată, deoarece a doua zi urmează să vină o delegație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și jalbe. Îți scriu pe fugă. Adina 3 Buc., joi, 15.9.1970 Prețuite prietene, Ne-am despărțit în Suceava cu un sentiment de contrarietate pe care vorbăria și veselia mea de circumstanță o mascau numai în parte. Tu erai îngândurat. Am presupus că ai necazuri 602. Călătoria mea în avion a fost mai puțin plăcută decât la ducere. Avionul balansa și asta mă cam amețea. La aeroport mă aștepta Dan603, Vladimir 604 și cățelul. Am rămas să luăm masa la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
a luat și doi căței; i-a pus În lanț, ca să se Înrăiască și-i asmuțea asupra porcilor, bucurându-se când vedea cum scot sânge din urechile grăsunilor; se simțea astfel mai În siguranță. Ana vede că bărbatul ei este Îngândurat, că se Înstrăinează de ea și de copii, se făcuse mai de tot ursuz, se enerva din nimic, nu mai zâmbea ca Înainte; ea se temea să-1 Întrebe ce are, că se mânia ușor. Într-o joi, a venit la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
preconizează Griffin, are loc sub semnul acestei dinamici tensionate, care constituie "cauza principală atât a fermentării, cât și a fragmentării"48 domeniului Științelor comunicării, în spațiul cultural american. Em Griffin își încheie periplul istoric aici, în pragul mileniului al treilea, îngândurat de întrebări precum: dacă granițele care mărginesc teritoriul discursiv al Științelor comunicării sunt atât de fluctuante și de laxe, încât cu greu putem aprecia dacă există ceva ce nu se poate constitui drept obiect de cercetare în științele comunicării, există
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
preconizează Griffin, are loc sub semnul acestei dinamici tensionate, care constituie "cauza principală atât a fermentării, cât și a fragmentării"48 domeniului Științelor comunicării, în spațiul cultural american. Em Griffin își încheie periplul istoric aici, în pragul mileniului al treilea, îngândurat de întrebări precum: dacă granițele care mărginesc teritoriul discursiv al Științelor comunicării sunt atât de fluctuante și de laxe, încât cu greu putem aprecia dacă există ceva ce nu se poate constitui drept obiect de cercetare în științele comunicării, există
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
era normal ca atmosfera dintre ei să se umple de veștede tonuri autumnale. N-o interesa defel să afle ce era cu el - tânăr și chipeș, dar prea puțin... meteosensibil, găsi ea într-un târziu eufemismul potrivit, inspirată și totodată îngândurată de redutabilul ei potențial ciclonic ignorat până mai adineauri. "La urma urmei, ce altceva e-un căpitan adevărat?" se întrebă ea, depărtându-se de însoțitor c-o fluturare caducă de mână. "Un om ori învățat până la nesimțire cu furtunile, ori
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îmi era foame dar și de plăcerea pe care mi-o dă peisajul și răcoarea momentului, după care mă scol și plec prin pădure. Mă uit în jur și nu văd nici toporașii căutați, nici bureții după care venisem. Sunt îngândurat, ce mă fac, fără bureți ? Mai merg o bucată de munte, drum nu prea lung, și iată că încep să apară bureții. Găsesc hribi, pânișoare, bureți iuți, zbârciogi, urechea babi i, roșcovi etc. Umplu traista și plin de voioșie încep
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
veștejește ceea ce atinge, naturaliștii spun că civilizația doboară natura. Cum să le împaci pe toate? Răspunsul ar fi: prin armonie. Dar armonia pleacă de la multă înțelepciune și înțelepciunea nu este totdeauna îndestulătoare pentru omenire. De aici dezechilibrul. Ne-am retras îngândurați spre case, în urma noastră însă splendorile vegetale ale Grădinii botanice stau ca niște forme expresive pe fondul coloristic subtil nuanțat și în așteptarea răbdătoare că omul și natura se vor întâlni pe linia toleranței reciproce și a respectului devenit vital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a românilor de pretutindeni. Însă greul l-au resimțit părinții. Și-au pus problema supraviețuirii, iar aceasta s-a realizat cu răbdare și tenacitate. Îmi amintesc cu drag chipurile lor de atunci: tatăl, blând ca un apostol și mama deseori îngândurată de întrebările cotidiene. Ei mi-au ocrotit copilăria, m-au iubit, m-au susținut la facultate. Părinții mei trăiau cu sufletele oscilând între nesiguranță și speranță. Dar suferința lor se adaugă tăcută altor sute de mii cu aceeași soartă. Toți
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
lumină. După-amiaza Înainta și aici nu putea Înnopta. Dacă vine Bodo, spuneți-i că l-am căutat, că sunt Îngrijorată și că am nevoie de ajutorul său. Mâine vin din nou. Să mă aștepte. Sihastrul o binecuvântă și se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deja în sacii lor de dormit. Lângă mine o tânără citește dintr-o carte așezată pe hol sprijinindu-se de perete. Este cazul să mă retrag în pat, mulțumit de drumul parcurs, de lecția de sete și oboseală trăită, și îngândurat în același timp de tot ce a spus spaniolul la masa din bucătărie. La liturghia la care am participat în seara aceasta la o biserică - din apropiere, cele câteva persoane în vârstă prezente par să confirme indirect spusele spaniolului pensionar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la budism. Că e și un poet și un prozator cunoscut, însă n-am știut mult timp cum arată. Mi-l închipuiam un tip care fumează nonstop, ca o locomotivă. Îl vedeam așa, într-o perdea de fum, cum stă îngândurat la o masă dintr-o cârciumă cât mai sordidă cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a aflat ceva important, dar un fel de interdicție rituală îl împiedică să spună verde-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ochii din orbite de durere, dar trece. Pacientul meu însă nu poate să spună: «Am fost mort, dar mi-a trecut». Și nici nu-i nevoie să-l sperii pe politicianul vostru cu doamna în negru. E suficient să fiu îngândurat. Și să-l iau pe ocolite. «Dom’ deputat, operația-n sine nu-i cine știe ce. Da’ știți cum e, exact ca la voi, în politică. Una cauți și alta găsești. Să de Dumnezeu să fie bine!» Când parlamentarul vine la chirurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
propuneau „sărăcuții din Assisi”, atât Papa, cât și cardinalii din consiliul său au considerat că respectivii sunt lipsiți de simțul realităților umane și divine și i-au sfătuit să-și însușească o „regulă” dintre cele existente. Ei s-au retras îngândurați la o biserică din apropiere și au început să se roage. În timpul nopții, Papa are un vis: turnul Bisericii din Lateran, palatul în care pe atunci se afla Scaunul Apostolic, începe să se încline; Papa înmărmurește în așteptarea prăbușirii, când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
citit mult, chiar și teatru, ceea ce se întîmplă mai rar. La cei treizeci de ani ai mei, e timpul să mă gîndesc la căsătorie. Și, dacă e s-o fac, ce altă tovarășă mai bună decît Livia pot găsi?! Ești îngîndurat, iubitule. Mai vrei o felie de pîine cu unt? mă întreabă Livia, întinzînd mîna să-mi atingă obrazul. Nu, mulțumesc! Ești tare drăguță, dar mi-ajunge. Livia rîde, în timp ce cu piciorul, pe sub masă, caută piciorul meu, să mă calce. Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
reține ceea ce ne explicau profesorii. Luam seama cu grijă la tot ce se petrecea, iar la explicațiile profesorilor mă concentram atât de mult, încât profesorul de limba română, părintele Gheorghe Trifănescu, m- a întrebat, în timpul predării: „ De ce stai așa de îngândurat ? Ți s-au înecat corăbiile”? Viața de la seminar se deosebea fundamental de tot ceea ce trăisem eu până atunci. Ceea ce ni se preda socoteam că trebuie învățat cu sfințenie, la perfecție. Din păcate, unii profesori nu ne explicau ca să înțelegem, iar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am șoptit la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta chiar că e ghicitoare! Cu puțin timp în urmă asta gândisem și eu! Acum înțelegeam. Maria nu ghicea. Știa ce va urma. ABANDONATE În ultimul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Nu știam... dar știam că. doamna locuia la Cluj și mai știu că această veste, tulburătoare, îmi amintește de o poveste plină farmec, o poveste stranie care i-a unit și i-a despărțit într-o nesfârșită căutare. Am plecat îngândurat cu două sticle cerneală Pelikan în buzunar, gândindu-mă la moartea prietenilor mei, încă nu atât de bătrâni. Flacoanele, care îmi umflă incomod buzunarele, îmi amintesc de o schiță a Salom Alehem despre "Frate-meu, Eli, care este un așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a reține ceea ce ne explicau profesorii. Luam seama cu grijă la tot ce se petrecea, iar la explicațiile profesorilor mă concentram atât de mult, încât profesorul de limba română, părintele Gheorghe Trifănescu, ma întrebat, în timpul predării: De ce stai așa de îngândurat ? Ți s-au înecat corăbiile? Viața de la seminar se deosebea fundamental de tot ceea ce trăisem eu până atunci. Ceea ce ni se preda socoteam că trebuie învățat cu sfințenie, la perfecție. Din păcate, unii profesori nu ne explicau ca să înțelegem, iar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
oameni (cît de cît) sănătoși, nu pentru nebuni sau pentru plante!” *Oricît ne-am strădui, nu ne putem transpune în starea celuilalt. Durerea sau frămîntarea mea, cel de alături n-o simte. Receptează niște informații care, cel mult, îl pot îngîndura ori indispune. Poverile noastre rămîn în noi și nimeni (rude, prieteni) nu ne poate elibera de greutatea lor. Transferurile sînt înșelătoare. Ori de cîte ori mi-am expus necazul altcuiva, n-am avut senzația de comunicare (de împărtășire). În locul unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1977, 47; Iorgulescu, Scriitori, 57-58; Baltag, Polemos, 243-247; Cornel Moraru, „Ritualuri intime”, FLC, 1978, 50; Ioan Adam, Ritualul confesiunii, T, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Sentimentul locului, CNT, 1979, 32; Mircea Popa, Patosul militant al poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu, „Pentru eterna vatră românească”, LCF, 1983, 4; Cândroveanu
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]