917 matches
-
strângă unul în altul... Lumea se urca în trăsuri, ei o luară pe jos spre locurile lor taince, departe de ochii lumii. Câtva timp se-auziră doar pașii rătăciți pe trotuare. Eminescu îi prinse brațul și mergeau amândoi tăcuți și îngândurați. - Cât timp a trecut de când ne cunoaștem, Mihai? - se gudura Veronica la brațul lui. - Timpul? - întrebă Eminescu. Timpul e grija tiranilor; pentru tot ce-i etern nu există timp și sper ca dragostea noastră să fie eternă. - Nu mă lua
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Bă, i-a apucat dracul foamei pe toți : de carNe de carTe nu - urât e-n lume, buhuu! Patrihoți! Și de putere ca schismă Cuie în cizmă Spurcată charismă Dracul plural Răstignitul pe om Precum în atom Orb cromozom. PECETEA Îngândurată Oarba revine tot mai des Ai semănat iubire, în schimb ce ai cules? Orb timpul mare-n bobul mărgăritar sfințit Își răsucește semnul de nimenea primit Mileniu-n spicul minții, iar unora ciorchine, Îngândurata moarte, fecioara lumii? Cine? TRISTIH PENTRU
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
Precum în atom Orb cromozom. PECETEA Îngândurată Oarba revine tot mai des Ai semănat iubire, în schimb ce ai cules? Orb timpul mare-n bobul mărgăritar sfințit Își răsucește semnul de nimenea primit Mileniu-n spicul minții, iar unora ciorchine, Îngândurata moarte, fecioara lumii? Cine? TRISTIH PENTRU FIUL MEU REMUS SARGEȚIUÎN EXIL LA LONDRA Cel mai departe fiind, cel mai aproape Singurătatea tatălui, (pe ape), rechinii de harpoane n-au să-mi scape... ÎNTREBAREA Seamănă Oarba ce va fi-n răbdare
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
poemele au rămas să te nască de fiecare dată, când cineva dintre noi, cei rămași să curățăm copacii de moarte, le va rosti în locul iubirii din care oamenii au învățat să se nască ai murit Shaul și Dumnezeu a rămas îngândurat nemaiavând cu cine să se certe ai murit Shaul și Soarele s-a culcat la pământ și Luna s-a culcat la pământ și lacrima mea s-a culcat la pământ și tăcerea crudă s-a culcat la pământ la
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
NUME DE ALINT... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Nu te-am strigat, iubire, niciodată Iar azi când simt c-ar trebui s-o fac Și vin spre tine-atât de-ngândurată Nici nu mai văd în jur cum se desfac Abisuri albe-n file de zăpadă Ce-nghit hulpav doar pașii dintre noi, Fulgi de neliniști mari ce-ncep să cadă Și cum se-adună umbrele-n convoi. Înaintez cu greu
PE NUME DE ALINT... de AURA POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347540_a_348869]
-
cu smerenie o prind Ea mă-nvăluie tainic, mă poartă ca-n mister Blând, în spirală, de lumesc mă desprind. Mă însoțesc: simfonia florilor, line adieri Lumina, dinspre sudul cald și parfumat Știute izbăvitoare nevăzutelor poveri Adio zile scurte, zic timpului îngândurat! Mi-e inima doar dor și vrerea o dorință Să-nlătur din juru-mi tot ce-i trecător Rămână eternă iubirea și-o veșnică credință Că valul ei asupra vieții fi-va triumfător! E iarăși primăvară, e însăși bucuria vieții Însetată
MISTERUL PRIMĂVERII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350057_a_351386]
-
puteam să-ți fiu! Doi condamnați de-un tribunal nebun, Atunci am învățat sentințe să-mi adun!) Ne-am întâlnit în scorburi de lumină, Tu rătăceai, eu așteptam să vină O caravană dintr-un țărm uitat Lângă un far mereu îngândurat. Și m-ai văzut cu ochi de primăvară. Pe brațul meu, grăbită, o vioară Și-a prins acorduri cât o veșnicie. Puteam să-ți fiu, sau ea putea să-ți fie! Dar a venit o iarnă magistrală; Ninsoarea noastră, până
IARNĂ MAGISTRALĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350208_a_351537]
-
Mâinile mele se odihnesc, transplanturile de adevăr încercate de mine au reușit în parte, eu nu mi-am dorit să fiu un simplu funcționar al tragicomediei moderne, am vrut să-nving apatrențele unei strări de nepăsare și stadiul unei civilizații îngândurate, mâinile mele se odihnesc ca înaintea unei frumoase glume făcute de un mort, care sărind de pe catafalc își face drum spre ieșire. Disperate, păsările se aruncă în străfundul cerului. Mie nu mi-a răspuns nimeni la nici o întrebare. Marea se
VIAŢA PE CREŞTET de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361820_a_363149]
-
face ziuă. Era o zi liniștită, în care părea că totul avea să rămână încremenit până în veacul veacurilor, ca și cum până și vântul murise, până și gâzele dispăruseră. O liniște fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat și rămas acolo, singur
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
De dorul fără moarte ce pe de rost îl știu.“( Spre inimi calde ). Încă din titlu autoarea ne pune în gardă că este vorba de celebrarea unei afecțiuni față de cineva. De o sensibilitate maladivă și având profilul liric de ardeleancă îngândurată, poeta se exprimă prin poeme încărcate de cutremurări delicate și de gesturi premonitorii, ca în aceste versuri: “Dă, Doamne, pace, serafică lumină/În inimă, în suflet, în fapte și în gând,/ Izvorul rugăciunii, suflarea ta divină,/ Cuvântul tău aproape să
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
grăbite era un semn o fulgerare albă unde să fugi când iarna-și etala făptura la un singur pas... în cuibul unde verile își desfătau iubirea n-a mai rămas nimic o candelă de seară și-o rugă stinsă... ninsă îngândurată a răsărit de nicăieri o nălucire dalbă purtând în brațe stele și-o iubire moartă n-ai vrea să știi și nici să fii aproape când urlă crivățul sub vălu-i alb pe care-l poartă an de an ca o
LEVITÂND SUB GERURI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366082_a_367411]
-
aleargă în grabă în grădina cimitirului să îngrijească rizomii spirituali ai florilor culturale ale neamului, bulbii de lumină sufletească îngropați acolo temporar până la sfântă înviere din morți de la sfârșitul veacului. Iar când are bună dispoziție sufletească, ori este trist și îngândurat și îl vizitează din nou îngerul sfânt al inspirației poetice părintele stă la un potir de roua de vorbă cu mierlele și privighetorile și le mângâie aripile trudite precum odinioară Sfanțul Francisc de Assisi, precum Pan și Orfeu. După aceea
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
de hotărârea ei de nezdruncinat: - Crezi că îmi va fi mai bine? Nu îmi sunt îndeajuns cele prin care am trecut?! Insistențele femeii s-au stins încetul cu încetul în fața refuzului hotărât. Nu i-a rămas decât să se retragă îngândurată încercând să găsească o explicație, dezamăgită că nu s-a putut convinge de cele afirmate de Albert, dezamăgită că nu a fost lăsată să încerce să-l tămăduiască. În spatele ei s-a strecurat hoțește un martor pe care îl ignoraseră
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
Pășesc pe drumul îngust și bătătorit de atâta umblet. În stânga mea, acum, în locul izvorului, este doar un fir de apă. Nici o piatră din acelea vechi, nici o cană. S-a lenevit izvorul, s-au lenevit oamenii și e mare păcat. Trec îngândurată și îmi șterg apa venită de pe frunte. Sunt în mijlocul unui pârjol stăruitor și nimeni nu poate stinge pe nimeni. Drumul e șerpuit ca un fular de lână moale și-ngroparea picioarelor în praful gros, vindecă oasele înțepenite de frig din
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
noastre ne creșteau odată? Unde sunt azi înțelepții lumii care să preschimbe ura și dispețul în gânduri de bine și fapte dăruitoare? Unde sunt zâmbetul fratelui și sărutul speranței? Dă-mi Doamne anii zâmbetului senin pe care-l adresam trecătorului îngândurat sau copleșit de durere. Mă voi înapoia în timp și voi răpune spiritul răului spre a aduce în schimbul lui elogiul bucuriei Tale. Si dacă reîntoarcerea mea este pecetluită de Tine, dă-mi măcar forța lucrurilor de bine spre a răsării
RUGA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366352_a_367681]
-
suie în văzduh și-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare și totu-n jur renaște mai
A NINS CU FLORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366505_a_367834]
-
suie în văzduh și-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare și totu-n jur renaște mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
de cireș se suie în văzduhși-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la elesă simt al primenirii primăvăratec duh.E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodatăși, sus, pădurea verde mă cheamă către ea,foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată,când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea.În asfințit, când ziua se duce la culcare,văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur,e primăvară iarăși pe-a vieților cărareși totu-n jur renaște mai gingaș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp, soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
pentru care emitea acea căldură tonică, observată pentru prima oară la ea. Ardeai de nerăbdare să-l cunoști pe buclucașul bătrânel! O jumătate de an mai târziu, la următoarea ei vacanță la părinți, în România, Eli era complet schimbată, îndurerată, îngândurată. De ce îi fusese frică, nu scăpase; Hans suferise un atac. Cu o naturalețe de-a dreptul supraomenească, Eli depăna amintirile, picurând printre rânduri tristețe și o stranie imponderabilitate eterică. Găsea cuvinte pentru cele mai complicate stări contradictorii, reușea să descrie
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
nopții, când cocoșul îl trezea cu cântecul său, nu-i mai spunea cuvinte urâte. „Uite”, se gândi curcanul, „el ne trezește să cunoaștem frumusețile nopții, iar noi îl mai și certăm”. Și pe zi ce trecea, curcanul devenea tot mai îngândurat. Aștepta toată ziua într-un colț al ogrăzii să vină mai repede noaptea, să savureze iarăși și iarăși nemărginirea și misterele întunericului. Și așa trecură anii, și timpul se lăsă peste ei. Acum, noaptea, curcanul îi dădea câte un ghiont
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
O inimă ca tine, să-mpartă și-n tristețe Neliniștile sale mustind de frumusețe? Nu te-am găsit acasă, dar ți-am lăsat o floare Ce mi-a crescut în suflet și uneori mă doare. Câte amurguri, vise și stele-ngândurate Mi-ai dăruit tu mie... mă regăsesc în toate. Am acostat o clipă la țărmul slovei tale. E ușa încuiată, dar am găsit o cale. În fuga-mi clandestină, cu roua în cuvinte Îți mulțumesc, poete, prin slova mea fierbinte
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
analitică și a putut să-și vadă din tabloul narativ al Reginei-Mamă, țara pe care Majestatea Sa Regele nu a îndepărtat-o din gând nicio clipă din viață. Regina-Mamă ilustra cu tristețe personalitatea Regelui Carol al II-lea, se confesa îngândurată și pătrunsă de suferință în legătură cu traumele sufletești pricinuite de Rege. Dar despre Majestatea sa Regele Mihai vorbea întotdeauna cu dragoste și cu admirație, mai presus inimii de mamă. Înfățișa momente din copilăria Majestății Sale, trăindu-le. Îi sugera Alteței Sale
TIMP, DESTIN, VOCAŢIE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361631_a_362960]
-
se strecură ușor din casă și se porni s-o caute. O găsi, se apropie torcând și începu să se joace pe lângă ea, mângâindu-i picioarele cu blănița lui albă și pufoasă, zburdalnic și bine dispus. O văzu pe Corina îngândurată și-i zise: - Fetiță frumoasă, de ce ești tristă?... De ce te uiți așa de mult spre cer? Corina își luă în brațe pisoiul ei pufos, îl mângâie și-i răspunse: - Pisoiule drag, vezi tu acolo, pe cer, steaua aceea frumoasă, mare
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
nostalgie bolta cerească, pe care scânteia din nou steaua albastră. În acest timp un porumbel, trezit nu se știe cum din somn, zbură pe deasupra casei și se așeză în vârful unui pom din grădină. Văzând-o pe fetiță așa de îngândurată, veni și se așeză pe o creangă mai aproape de ea. Corina, descoperind porumbelul, cel cu aripile albe fâlfâind în noapte, se bucură nespus de mult și-i zise : - Porumbelule drag, alb și frumos! Vezi, tu, steaua cea albastră, pe cer
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]