811 matches
-
că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț și o îndemnă să pășească mai departe. Ajunsă în fața ultimei trepte îngăimă un bună ziua abia șoptit. Atât Veronica cât și Ștefan, părinții lui Mircea au reținut cu satisfacție încurcătura în care se găsea musafira fiului lor. - Poftește, Săndica. Așa parcă te numești, după câte ne-a spus fiul nostru. Intră, noi nu
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
calciu... - Da..., poate..., nu am fost atentă... - Ea este Andrada. Andrada Axinte, colega și cea mai bună prietenă a mea. - Aaa..., da..., mă bucur..., luați loc în sufragerie, sau mergeți să vă spălați pe mâini că acum este masa gata, îngăimă ea derutată. Săndica a avut confirmarea că ceea ce a simțit nu este o iluzie, ci că este efectul simțurilor naturale create de actualizarea coșmarului prin care a trecut cu mai bine de douăzeci și cinci ani în urmă. O avea în față
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
fusese doar ceasul rău, nu?!... Și tot așa, când tumultul gândurilor îi fu întrerupt de vocea pictorului: « Gata!». Ca trezită din somn, se precipită spre acesta, scotocind după banii cuveniți. Dar, stupoare! Pictorul îi refuză, însoțind portretul-cadou de un zâmbet. Îngăimă insuficiente, după sine, mulțumiri și plecă. Purta portretul ca pe un nimb de aripi de fluture, ca să nu-l încrețească. Poate un fir de lașitate nu o lăsă să-l privească pe loc. Se temea ca cicatricea din portret să
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
Nae, făcând mărunțel din buze. Apoi inspectorul: --Bine, domnule Mototolea, de ce intri în jungla negoțului dacă nu-i cunoști legile elementare? Bietul Mototolea îl privea ca o bovină cu piciorul rupt. Parcă i-ar fi cerut să-i panseze rana. Îngăimă: --Și acum...ce să fac, domnule inspector? Să-l dau în judecată? --Stai cuminte! l-a repezit inspectorul. Să limităm răul, care se poate întinde ca un pârjol. Hai să verificăm toate mărfurile cu care te-a fraierit! A încheiat
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
Mototolea, că negoțul este fotbal sau politică. De fapt și în branșele astea trebuie să ai har de la Dumnezeu, să te pricepi și să fii corect, adică să le respecți regulile. Mototolea asculta cu ochii holbați, ca un școlar și îngăima din când în când: da!..da!.. Văzându-l așa de ascultător, inspectorul hotărâ să-l ajute: --Uite, domnule Mototolea, am să-ți dau adresele și telefoanele câtorva furnizori serioși, care să-ți livreze marfa pe datorie și să le plătești
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu gemenele și cu simțurile lor. Această străfulgerare urmată de întoarcerea precipitată a Anei cu fața spre Cristina, le-a surprins pe amândouă privindu-se uimite una la alta. - Ce-mi faci...? îngăimă Ana în șoaptă. - Nimic.... răspunse Cristina, uimită de reacția Anei la gestul său nevinovat. Doar am vrut să-ți dau jos nisipul de pe omoplat... atât. Dacă te deranjează... scuze, nu a fost cu altă intenție... nu am altă înclinație...mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
răspuns: „Nicio grijă, nu mă omor. Fiindcă, de fapt, astăzi, am murit și mă voi naște din nou, un altul, pe care nu l-ați cunoscut până în prezent”, rosti băiatul, pe un ton care nu prevestea nimic bun. „Radu...”, au îngăimat, speriați, amândoi părinții. „De ce nu mi-ați spus? De ce nu mi-ați spus că asta e realitatea?”. „Nu aveam cum, erai prea mic. Am zis să te protejăm și, dacă e să fie, vei afla tu oricum, la timpul potrivit
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
I-am pus cuțitul la gât. „Până vin ei, ești deja mort, amigo”, i-am spus. „Chiar crezi că o să te las să-ți bați joc de mine în halul ăsta?”. Cristescu tremura de frica morții. „Îți pot da bani...”, îngăimă. „Nu am nevoie de banii tăi!”, am exclamat, apoi m-am jucat puțin cu tăișul lamei. După care i-am dat drumul. „Ei, hai, că a fost tot o glumă”, i-am zis și am așezat cuțitul înapoi pe masă
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
bătut mai rău ca pe un deținut, aducându-l apoi în aceeași celulă. Colegii lui. Acum se aflau împreună și victima și călăul. Cu același rgim de detenție. Fostul torționar nu mai avea nici măcar puterea să se apere și doar îngăima șoptit: - Iartă-mă. Iartă-mă. Deținutul care era pe moarte i-a spus cu seninătate și cu convingere: - Te iert. Te iert din toată inima mea pentru că ai primit ordin să mă bați și nu ai făcut-o de la dumneata
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
duce la spital. Am dat dispoziție șoferului să te aștepte în fața sediului administrativ. El are altă treabă în oraș. De muncitori mă ocup eu, poate să mai aștepte instruirea lor câteva zile până se rezolvă situația mamei dumitale. - Vă mulțumesc, îngăimă tânăra fără vlagă. Săndica era distrusă. Ținea la mamă mai mult ca la orice. Nu se aștepta ca la câteva luni de la dispariția tatălui, să o ia de la capăt cu spitalul și cu bolnavi în casă. Cum era singură și
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă. - Din țara lui Soare-Împărat, vasăzică! se încruntă împărăteasa. Și... cum ai îndrăznit să calci hotarele împărăției mele? - Eu sunt vestitorul Primăverii, fiica lui Soare-Împărat! - Vrăjitoarea cea rea?! țipă împărăteasa. - Nu este rea, Alteță! îngăimă Ghiocel. Dimpotrivă, e blândă, e frumoasă și nu e vrăjitoare! - Frumoasă? turbă împărăteasa. Ce... frumoasă? Și nu e vrăjitoare, când face atâtea vrăji? - Este adevărat că face vrăji, Majestate, dar nu e vrăjitoare! - Ha! Ha! râse împărăteasa. Ești idiot, drăguță
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
lui Albert, cu dosul palmei, s-o roiască. A crezut mai întâi că este o glumă de mai mult sau mai puțin prost gust dar nu, nicidecum nu era o glumă. Dându-și seama de absurditate Albert a dat să îngaime o scuză, o explicație. Dosul palmei profesorului a căpătat nervozitate, semnele de a părăsi îndată sala au devenit mai repezi și mai accentuate astfel că a trebuit să dea curs îndemnului. Cât să ajungă la secretariatul facultății, în timp ce cobora scările
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
de amfiteatru laolaltă cu toți colegii de an, din ambele serii. Conducerea UTC, la nivel național, îi felicită prin intermediul delegaților, înmânându-le, fiecăruia, căte patru sute de lei, carnetul și o insignă de brigadier. Sunt chemați, pe rând, la catedră. Fiecare îngaimă ceva a mulțumire. Bine că nu sunt obligați, ca în armată, să declame : „servesc patria ! ” . Îi vine rândul lui Ștefan, rănitul lor, să iasă la rampă. Deplasându-se, folosește o cârjă pentru a se sprijini. Albert are o idee. Începe
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
care ești. Îți dau șapte dacă părăsești sala iar dacă nu ești mulțumit, te duci frumos, îți iei scutire pe ziua de azi și ne vedem altădată. Ești mulțumit ?! Cu voce groasă, răgușită, chinuită de tuse, studentul a reușit să îngaime : - Sunt... Cei rămași în sală nu numai că nu s-au putut concentra dar au fost și văduviți de timpul de expunere a subiectelor celui plecat, oricât de mic ar fi fost acesta. Câtă vreme următorul examinat expune primul subiect
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
doar de fațadă, doar pentru a ascunde adevărul. Adevărul este că nu sunt bărbat cu adevărat, adevărul este că sunt impotent. Părerea de rău, față de ceea ce făcuse mai devreme, i-a mărit credibilitatea spuselor. Lina abia a avut puterea să îngaime: - Nu,... nu,... nu pot să cred! - Nu mă ajută cu nimic dacă tu crezi sau nu! - La vârsta ta... la anii tăi... nu pot să cred! Lasă-mă să mă conving! Lasă-mă! Cu niciun chip Albert nu trebuia să
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
incident petrecut la miez de noapte cu Doina. Să fi fost acesta începutul unui lung șir de infidelități sau oare începutul sfârșitului?.... * Reacția doamnei Stănescu, diriginta clasei a opta a căzut ca un trăznet: - Ăsta?! ... La liceu? - El dorește... a îngăimat ca o scuză Mitru, simțindu-se umilit. - De unde și până unde? La “profesională” cu el, să învețe o meserie ... - Ai auzit mă.. și-n glasul Mitrului se simțea cât de colo amărăciunea. Încercase și el să-l convingă că mult
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
lui Miroiu; lume simplă dar în care poți descoperi adevărata dragoste... și “Jocul de-a vacanța”, lume a uitării și a viselor...” Nu! Nu mai putea rămâne în bancă. S-a ridicat din nou și în drum spre catedră a îngăimat: - Chiar că nu pot să scriu... A lăsat teza pe catedră și fără să mai aștepte reacția profesoarei a ieșit afară din clasă cu pași de somnambul. * În simfonia vieții există o partitură cu rezonanță numai în zonele cu clima
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
și a încetinit. Cert este însă faptul că dacă nu ar fi fost ajutat să urce treptele înalte ale scării vagonului, s-ar fi prăbușit pur și simplu. A fost condus spre un scaun liber. Ar fi vrut ca măcar să îngaime un “mulțumesc” dar nu reușea. Aerul, aerul atât de mult de care avea nevoie nu îl putea inspira decât în porții mici și asta numai după ce expira exploziv. Ritmul respirației îi ajunsese la maximum iar tâmplele îi zvâcneau puternic. Reușise
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
de discuții. D-na Iacobini apăruse în capătul holului având catalogul imens sub braț. Au dispărut cu toții în clasă, cu excepția lui Albert, penibil surprins, fără să-și fi pregătit cuvintele ce avea să i le adreseze. Abia a reușit să îngaime un “bună seara” la care, d-na Iacobini i-a răspuns din obișnuință, intrând în clasă aproape fără să-l observe. Abia după ce a închis ușa clasei scena i s-a derulat din nou în minte, percepând existența unei anomalii
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
Odată intrat în sala bibliotecii s-a trezit față în față cu d-na Iacobini. L-a scrutat cu privirea, făcându-l să se simtă ca un dezertor: - Albert, de ce nu te-ai prezentat la corijență!? Nu a reușit să îngaime mare lucru deși era vizibil că se străduia. Nu era în stare decât să se simtă un tâmpit, să-i dea dreptate lui Mihai. De la hotărârea de dinainte coborase, brusc, la starea de idioțenie: - Păi.., știți,...să vedeți că... - Lasă
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
apa, omul se-adaptează împrejurărilor vieții. Ca și ea, am acționat fluid când am făcut acel transfer de capital fără să-mi alterez substanța interioară, firea mea! Ce zici? -Răspuns penibil! Găselniță de șarlatancă! Și cu ce mă-ncântă?! mai îngăimă el încheind într-o nemernică tuse-nnecăcioasă. ... Tocmai Lili Cantemirista le iscodise: -Știți voi ce-nseamnă ca un bărbat de peste 60 de ani să fie bun la pat? Și cum ălelalte bâjbâiau dezlegarea reticente, le plezni cu: -Să nu ia toată
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
despre teatru, din păcate l-am închis într-o cutiuța a sufletului și acolo a început să se ofilească... În filmul acela australian (Change of Heart) am avut un rol minor, chiar dacă am am avut mai multe apariții și am îngăimat câteva cuvinte în limba engleză. N-a fost totuși ceva care să-mi umple sufletul, dar a fost o realizare! Îmi este drag acest film deoarece era o comedie simpatică. Poate într-o zi va ajunge și pe ecranele din
DE VORBA CU GEORGE ROCA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366708_a_368037]
-
tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția dintre părinți cu o noapte în urmă, am îngăimat și eu o întrebare nevinovată: - Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
o zi rămân singure. Lucirea râsului, ca și umbra lacrimei sunt ale obrazului uman, nu e nimeni să nu-și zimțeze conștiința dacă-i exaltat fără măsură de veselia râsului, ori e covârșit pe rugul lacrimei veșnice. Dacă piatra ar îngăima măcar un cuvânt, s-ar apropia de asemănarea cu omul, iar omului ce nu se lasă niciodată clintit de strigătul altuia, îpietrit îi este sufletul. La răspântia unor drumuri de încercare, într-o zi, norocul artistei Angela Ciochină a fost
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
două ce ascundeau și cheie și inel, dar tu te-ai scuturat de rouă și te-ai dus. Acum târziul tău mi-l taci, iar nu tăcerea crudă când iubești și-noți un cântec de la mal la mal, ci una îngăimată în veștejit apus. Nu te întreb: Cum te-ofilești, iubita mea? Și cum să fiu gelos că altă inimă te ține în brațele celui mai scump cristal? ATAC DE INIMĂ Et tu, Brutus? Întâi doctorul a răsfoit nervos dosarul integru
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]