885 matches
-
somnul undeva într-o lacrimă din care se scuturaseră toate verile în sensul cel mai amplu posibil, în care această înserare coboară ca un Oedip ce n-are dreptul la opțiuni oricît de bine și-ar justifica ploile și vremea îngălbenită pe hîrtii poate că Burckhardt avea dreptate, se poate vorbi despre moarte fără să întindem mîna spre ea...? Referință Bibliografică: Oratio mentis / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi de Autor
ORATIO MENTIS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364190_a_365519]
-
că informațiile date corespundeau realității... Două case imense corespundeau descrierii. Le-am studiat însă de la distanță. Mai ales că, la una din ele, o persoană aflată la fereastra din mansardă, ne urmărea cu privirea, după o perdea dantelată, deasă și îngălbenită de vreme. Nu am reușit să-i deslușim figura. Bănuirăm că este o persoană în vârstă. Isabela era gânditoare. Gândurile îi zburau involuntar la ziua anterioară. Ce mult își dorea ca totul să fie real! Să poată cumpăra apartamentul! Se
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA LUI NEACȘU - PRIMUL DOCUMENT ÎN LIMBA ROMÂNĂ Anul acesta s-au împlinit 490 de ani de când judele primar al Brașovului, Hans Benkner, primea o epistolă de la Neacșu din Câmpulung. Îngălbenită de trecerea timpului această bucată de hârtie este cel mai vechi document păstrat scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi. Documentul original pe
PRIMUL DOCUMENT SCRIS IN LIMBA ROMÂNĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366845_a_368174]
-
cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
Nu știe că-l așteaptă o soartă mult mai tristă decât a fraților săi căzuți. Rănile formate din izbiturile celorlalți în cădere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de rășină, limpezi ca roua, care apoi se vor îngălbeni, trecând prin nuanța chihlibarului, apoi se vor înnegri și vor cădea odată cu scoarța mâncată de carii și lovită de ciocănitori. Ramurile rupte ce i-au rămas nu se vor reface. Vor supraviețui un timp, cu cetină săracă, apoi se vor
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
ori dintr-o condamnabilă necunoaștere a insuficienței puterii de a discerne. Basmele sunt coduri ale înțelepciunii omului venit din străfundurile istoriei, așezări mărețe ale cuvintelor cu tâlc, în rotonde solare. Exegeții, care au dat la o parte colbul de pe paginile îngălbenite de timp ale scrierilor marilor gânditori, despre lume și viață, au înțeles necesitatea de a-și căuta rădăcinile în gândirea veacurilor trecute. Astăzi, numai un naiv mai poate crede că se poate adânci studiul unui astfel de concept, fără ajutorul
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
băgat locotinentu pă ordonanța lui după medalie, în locu meu. Medalie de argint, că am pușcat eu airoplanu...” „Mă-ntreabă Valea unde mă tot duc, / Fără opinci și fără șapcă sură, / De nu aud cum frunzele de nuc / Se sparg îngălbenite în poarta de la șură... Mă tot afund în Valea mea natală, / Cu hrean istoric răscolit de sape”... „... ehei, Soldatule, îmi pare rău, e timpul să oftezi adânc și dulce; pauza de instrucție a trecut...” Referință Bibliografică: Salamandrofobie și emoția locomotivei
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
au nimic în comun cu dorința de carne. Doar cu întregul înțeles altfel. Crescut altfel. Văzut altfel. -Om, aici nu mai suntem carne. Suntem doar albastru din albastrul unei inimi comune. Ești prea tânăr oare? -Sufletul meu are viețile lui îngălbenite pe hârtiile timpului. -Timpul nu mai există om. L-am zidit într-o clepsidră să curgă mereu în același sens. -Carnea încearcă tinerețea. Tu ești doar un ucigaș de timp. Un prădător de negru. -Este adevărat ceea ce grăiești om. Dar
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
cunoștea el bine. Ceilalți oaspeți, erau vreo zece cu toții, dintre care doar două fete, una dintre ele, Ella părea a fi anorexică, atât era de slabă și cealaltă, Gemma o fată scundă și plinuță, care fuma mult, judecând după degetele îngălbenite de nicotină și țigara nelipsită din colțul gurii. Ceilalți erau amici de-ai lui Marco, trei dintre ei componenți ai trupei dintre care făcea parte și Ella și Gemma. Restul trupei cânta în restaurant în timp ce aceștia participau la petrecerea ei
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Și totuși, ei sunt ca niște amanți ai pământului. Când îl iubesc și-l udă, pentru ca viața să îmbobocească și să înflorească pe el, când fug departe și uită să se mai întoarcă, vreodată, lăsând soarele să-l usuce, să-ngălbenească și chiar să ardă verdele sau celelalte culori. Și vin unii, și pleacă, și vin alții, și pleacă și ei, și tot așa, contopindu-se în infinitul lor. Oare, știu ce lasă în urma lor sau habar n-au că viața
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
sensibile. Selecția pe care o face, relaționările libere de aderențe internaționale și contextualizările operate, asigură necesarul echilibru cerut de configurarea unei geografii spiriuale deloc lineare. Tematica prezentei crestomații fiind dorul, sentiment care este foc ce arde inima, e boala care îngălbenește pe cel în care se așează și-l usucă din picioare, îl face să plângă, îi paralizează orice activitate, îl poarta din loc in loc, nu-i mai dă odihnă, nu-l lasă să lucreze, nu-l lasă să doarmă
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
storceai lămâi în apă nu puneai mentă în ceai mă priveai doar intens trimițând flacăra ochilor tăi să aprindă focul sub ceaun nu vorbi acum e și flacăra mea acolo NELINIȘTE (lui Petru M. Haș) prietenul meu - poetul - purta barbă îngălbenea copacii cu vorbe sezoniere și parfumat tutun de pipă făcea reverențe mulate pe falduri mondene bea stele aparențe muguri prietenul meu - poetul - scotea apă pentru setea noastră de iluzii c- un poem prin iarba căruia treceam în pantaloni albaștri desculță
PESCAR HOINAR (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350283_a_351612]
-
de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
o noapte de octombrie Cu plâns pe buze Bubulina Ce plâns Cu tunetul antic al vieții Și a intrat în albumul vieții noastre Unde aștepta locul său Acum călărește Marea Ionică a bucuriilor noastre Cu numele care întinerește timpurile ICTERUL Îngălbenesc De acel sânge rece De lexicograf De ce nu au scos Din dicționar cel puțin Acel cuvânt CRETA DISPERĂRII Peisajul neprevăzut În ochii noștri plastic Pietre și lespezi zidea înconjurând Zidurile știau Cum se prea mărea imposibilitatea Când cădea asfințitul În
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
bărbat trecut bine și de a doua și de a treia tinerețe, de fapt cu un picior de mult vârât în groapă, înalt și slab, puțin adus de spate, părul scurt, încărunțit de timpuriu, degetele lungi erau ușor strâmbe și îngălbenite de tutun. Ochii-i erau calzi și umezi și încă vii. Poate prea vii. O lumină magică se prelingea din ei. P era posesorul unei inteligențe cu mult peste medie, dacă nu ar fi ratat m-aș fi hazardat să
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
anotimp fără singurătate înfrunzit în primăvara cuvintelor. La ora dată ca întâlnire ruginiți de eomoție căutăm locul în care vor încolți semințele preaplinului și nu s-a întâmplat nimic. Geometria oaselor se pierde alte unghiuri se deschid ascuțite spre toamnele îngălbenite de invidie, iernile se anunță pe cai albi din care tu vei lipsi. Eu mă pregătesc de izolare-n cochilie îngropat ca un melc în zgura unui mileniu abia început. Referință Bibliografică: Îngropat ca un melc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
ÎNGROPAT CA UN MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349313_a_350642]
-
o noapte de octombrie Cu plâns pe buze Bubulina Ce plâns Cu tunetul antic al vieții Și a intrat în albumul vieții noastre Unde aștepta locul său Acum călărește Marea Ionică a bucuriilor noastre Cu numele care întinerește timpurile ICTERUL Îngălbenesc De acel sânge rece De lexicograf De ce nu au scos Din dicționar cel puțin Acel cuvânt CRETA DISPERĂRII Peisajul neprevăzut În ochii noștri plastic Pietre și lespezi zidea înconjurând Zidurile știau Cum se prea mărea imposibilitatea Când cădea asfințitul În
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
pe Domnul cu neodihna în oase. Urcam pe-o scara împletită cu lumină tot mai sus Și tot mai departe Dumnezeu era, tot mai departe, Când soarele își pusese capul pe-o pernă de apus Îl mai căutam în gânduri îngălbenite din Carte. Paginile zilelor însorite le citeam una după alta De se făcuse anul cât Biblia de mare, Iar eu tot cu picioarele la spinare treceam balta Dintre El și mine obosit de căutări pe nesfărșita cărare. ...Și acum Te
ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348252_a_349581]
-
cină festivă și aniversară la restaurantul de lux "Luculus". Și asta încă înainte de a primi cele cuvenite. Matilda roși de plăcere și se comportă ca o fetișcană, încercă aproape toate rochiile și alese un șirag de perle autentice, care se îngălbeniseră parțial de atâta nepurtare. Leopold aerisi costumul cusut încă la Cernăuți, dar care arăta ca și nou, din cauză că nu-l folosea decât o data sau de două ori pe an, la vreo nuntă programată în sezonul rece. Cu oarecare emoție, telefonă
SCHIŢE UMORISTICE (20) – F... ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350072_a_351401]
-
se umeziră de emoție și bucurie. Era îndrăgostit de fată. “Alma nu mă iubește, dar poate cu timpul...” Alma intră în camera ei și scotoci după caietul de istorie. Nu-l găsi prea ușor. Cărți poștale, pixuri, gume, brelocuri, poze îngălbenite de vreme, diverse broșuri și alte mărunțișuri erau înghesuite într-un sertar supraaglomerat, în interiorul său fiind o dezordine de neînchipuit. Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
vedeam decât sărmană - vina. Tăcerile din noapte, au tapetat pereți Și vise fără stele, se risipeau deșarte.. În cufere închise, stăteau vreo două vieți Hrănite când și când, cu file dintr-o carte. În rănile deschise, trăiau doar amintiri Se-ngălbeneau de toamnă și lăcrimau nostalgic, La porțile din inimi, se tatuau cenzuri Iar totul devenea din ce, în ce, mai tragic! Se învârteau prin noi și morile de vânt..., Nu mai puteam opri nicicum risipa Plângea până și cel mai
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
înainte-mi Cu steaguri fâlfâind în vânt Oști vin în urma lor licărind în ochii osteniți ai ostașilor bucuria victoriei Îmi pierd răsuflarea apoi totul se topește într-o mare de ceață a istoriei. Rămân încremenit Și singur Ca un chip îngălbenit Într-o ramă dintr-un ev aburit Puști ruginite, Pumnale ciobite, Săbii îndoite, Care de luptă părăsite Mă urmărește o ceată de năluci, Urme ale unor vremi Puse pe butuci. ----------------------------- Harry ROSS Israel, decembrie 2015 Referință Bibliografică: Harry ROSS - NĂLUCIRI
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
Cezara întorcându-se în stânga și în dreapta,nemulțumită și capricioasa că vremea de primăvară, în timp ce mama cu ... XI. LASĂ-MI TOAMNĂ, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 621 din 12 septembrie 2012. Lasă-mi toamnă dragostea fecioara, nu mi-o-ngălbeni că pe-un trecut, lasă-i nud tot verdele de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista că cerul tău de-unde pleacă intru pribegie păsări, văduvind de trilul lor
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
crudă a iubirii-n ziua cea dintâi. Lasă-mi toamnă dragostea fecioara nu mi-o întrista că cerul tău, lasă-i nevinovăția crudă, lasă-i dorul verde tot mereu. Citește mai mult Lasă-mi toamnă dragostea fecioara,nu mi-o-ngălbeni că pe-un trecut,lasă-i nud tot verdele de vară,las-o cum a fost de la-nceput.Lasă-mi toamnă dragostea zglobie,nu mi-o întrista că cerul tăude-unde pleacă intru pribegiepăsări, văduvind de trilul lor.Nu-i înfrigura
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]