2,826 matches
-
vezi de două ori: cu un ochi focul, cu un ochi cerul. el vede același lucru de două ori și neclar, tu vezi două lucruri diferite, fiecare clar. șase în al cincilea loc: dacă mergi acum în biserica dragostei tale, îngenunchezi și te rogi, regretele vor dispărea. apoi poți să mănânci un dumicat de os de balenă și să pleci mai departe. nouă deasupra: singuraticul șașiu îți poate purta noroc dacă îl mângâi pe pavilionul urechii drepte și îi dai un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mormântul mamei ei. Citi cu pioșenie numele înscris pe crucea proaspătă: MARIA DELEANU 1928-1984 ,,Era încă tânără biata mea mamă" , gândi ea, ,,mai putea să trăiască. Poate și durerea pe care i-am pricinuit-o eu i-a secerat zilele"... Îngenunche și lipindu-și fața de cruce, rosti ca pe o rugăciune: ,,Mama mea dragă, scumpa mea măicuță! Am venit prea târziu... să mă ierți pentru toate durerile ce ți le-am pricinuit... Să nu mă cerți! L-am adus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru - chipurile - în numele sfânt al iubirii! Acesta este farmecul femeii: subjugă și îngenunchează doar prin frumusețea ei! Iar, în privința asta, deloc nu ai ce să faci, căci lucrul acesta face parte din ființa lor... Prea arareori, inima unui bărbat și a unei femei ajung cu adevărat apropiate una de cealaltă, căci adesea numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu totul înspăimântat; vârsta copilei îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu toate că le spusese hotărât, o făcuse, totuși, blând și cu bunătate în glas, iar micile inflexiuni avute de el pe alocuri dovedeau încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă și îngenunchează! Totuși, conversația celor doi se sfârși aici. Însă starea mintală a Mariei, cu toate că nu arareori era ademenită în astfel de dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta și, constatândul, încerca în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce se poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am remarcat, mai înainte, firea tăcută a lui a fost numai pentru ca să descriu cât mai corect și mai exact aparențele în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au ieșit din fabrici și uzine râuri, râuri de luptători, directori, muncitori și securiști, toți mărșăluiau la braț pentru victoria Marii Revoluții, în centrul orașului îi așteptau tancurile armatei populare, unii răcneau "vreau să mor pentru patrie și popor", alții îngenuncheau de frică, la poarta unei biserici s-au oprit cu toții și au intrat ca aspirați, s-au închinat la icoane, au urcat în turnul bisericii și au tras clopotele îndelung, unii plângeau, alții arborau steaguri, alții l-au scos pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
urlau ca bezmeticii, pe față li se citea ura și foamea, fronturile de revoluționari se revărsau în Piața Gării, gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
este distanța dintre hazna și biserică. Totul e să ai un stomac bun, în stare să digere orice, și să nu faci greșeala fundamentală să crezi în ceva. Dacă respecți cele două criterii, ești un om ajuns. Cine să te îngenuncheze? Nebunul care ar face o astfel de greșeală s-ar trezi foarte repede în ospiciu, sau și-ar pune singur ștreangul de gât, nefiind în stare să suporte porcăriile pe care le vede. Să fie sănătos, toți de felul acestuia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare. Își aducea aminte de mezinul orchestrei, care îi spusese într-o zi: "Vreau să apuc ziua în care te văd și pe tine îngenuncheată de un bărbat". Venise ziua aceea, dar ea nu voia să afle lumea. Era prea umilitor pentru ea. Era hotărâtă să grăbească sfârșitul acestei povești. Intră la primul hotel care îi iese în cale și comandă o cameră pentru o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de ani. El m-a învrednicit în ultimul ceas al vieții lui cu câteva vorbe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cele unsprezece porunci ale Comisiei Europene. Unele condiții impuse pentru a menține un regim minoritar și un președinte impopular, sunt identice cu cele din 1946, când comisia aliată de control, sovieto angloamericană, neținând deloc cont de voința populară, a îngenuncheat România, iar consecințele le-am trăit din plin și eu, pe propria-mi piele. Astăzi, democrația postrevoluționară a dus la căderea bruscă, economică, diplomatică, militară și juridică, determinând țara noastră să devină o colonie hiperpolitizată, nesuverană și neindependentă, departe de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Tresări cu un surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și migrena era Îngenuncheată. Mi-a plăcut Întotdeauna să culeg plante medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O fi fată sau băiat?, Întrebă Goanță pătruns de curiozitate. Cu toții, ca la un semn, ne-am Întors privirile Întracolo unde, În mod firesc, trebuia să existe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mici fotografia și o încredință focului. Gândea că în acest fel putea să se rupă de ultima amintire cu cea care fusese cândva marea ei prietenă și plecă! Eliberată, se gândi îndelung: Am iubit, am blestemat, am plâns, am fost îngenuncheată. Acum mi a rămas o singură soluție: să mă ridic de jos, să plec, să caut un drum care să fie numai al meu! După un timp, scrise o vedere unei asistente de la contagioase prin care pretexta, lapidar, că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
motive de satisfacție. Își acuza fosta consoartă de infidelitate. Plimbările lor sub clarul de lună împrumutaseră din atributele adolescenților la prima dragoste. Așa se face că, în una din seri, aflându-se pe o alee mai puțin circulată, Victor își îngenunche sufletul în fața Olgăi și-i spuse simplu, fără o pregătire prealabilă: - Vrei să fii soția mea!? Olga rămase surprinsă de gest, de graba cu care acesta îi cere mâna și e dispus să pornească alături de ea în viață deși se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca un somnambul mă învârteam în jurul casei, în fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele și pietricelele din jur. Cu toate acestea, nu era nici urmă de chiparos, pârâu sau de persoanele pe care le văzusem. Degeaba am îngenuncheat, noaptea, sub clar de lună, degeaba am implorat, umilindu-mă, copacii, pietrele, luna - poate privise luna -, degeaba am chemat toate creaturile în ajutor, n-am căpătat nici cel mai mic indiciu. Am înțeles foarte bine că toate eforturile sunt inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și ca mijloc de protecție. Despre ochii nemachiați se spunea că-s vulnerabili. Azi, sunt actori bine machiați, care-s prea ...vulnerabili ; se mai schimbă mentalitățile, ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de fapt copiile unor copii ale unor copii și așa mai departe. Cert e că ele nu fuseseră nici înainte de masacru, opere originale. Că într-adevăr, erau chiciuri. Fuseseră copii contrafăcute încă de Roma în antichitate, care la ora respectivă, îngenunchind Grecia și Asia, supunea și religiile gata pescuite de pe-acolo, pragmatismului propriu mentalității occidentalului. Cred că nici măcar nu reprezentau fidel originalele din cele trei perioade ale culturii statelor grecești, dominate de ordinele: doric, ionic și corintic. Nu reprezentau poate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
felinare? Cu pietre? Măi, da’ proști ne cred aiștia - a comentat Cotman furios gata-gata să le aplice câte un pumn, poate chiar mai mjul ți, hoților de drumul mare. Puicuță s-a repezit la celălalt. Dintr-o lovitură l-a îngenuncheat. Unde ai aruncat pistolul voinice? Ai? Ia să-ți aud glasul, că altefel te tăvălesc prin omăt până ce ajungi sloi de gheață și te las aici să dea lupchii peste tine! L... l-am... aruncat. Unde l-ai aruncat? Hai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a sleit asemenea unei oale de supă uitate pe bufet, pe fața Verei a apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai Învelit singurătatea cu aripi diafane, perlă Închisă pe veci În scoica sigilată a inimii mele, petală de crin scăldată În roua dimineților mahmure, foșnet delicat al tresăririi interioare... În timp ce lansam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]